3,183 matches
-
răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de acum era de neînțeles. Ce-l apucase oare să bruscheze această făptură ce i se ițea În cale odată ce știa că e la fel de inconsistentă ca o umbră sau ca un gând?! Ce rost avea s-o bruscheze, s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici de frac. Costumul lui Adam va fi de-ajuns... Nu e prea plăcut, dar asta-i situația...” „Eu am să mă Îmbrac În fusta Evei”, se auzi glasul răgușit al domnișoarei Lily... „Mai aveți un pic răbdare, nu vă Înghesuiți”, surîse inginerul. „În curînd, dacă mai curge un pic de vreme, diferența dintre Adam și Eva se va atenua... În ce mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred, faceți o excepție... La Judecata de Apoi vă veți umfla mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenise din ce În ce mai aglomerat. Chiar dacă nu se oprise În nici o stație, călătorii apăreau cu nemiluita. Părea că toți oamenii pe care Noimann Îi văzuse nu de mult așteptând pe peronul gării sau trebăluind pe câmp se aflau acum În tren. Se Înghesuiau În compartimente, pe culoare, În WC-uri. Unii stăteau ciuciți pe jos, alții Își făcuseră loc și se culcaseră În plasele pentru bagaje. Noimann trecea dintr-un compartiment În altul. Deschidea ușa și cerceta cu atenție fiecare călător. Ceilalți Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era mic, dar bine situat din punct de vedere turistic. Ascuns de câteva stânci mai mari, nu departe de Salonic, udat de apele Mării Egee. I-am primit la Giurgiu pentru că veneau direct de acasă cu autocarele lor. Erau aproape două sute Înghesuiți În cinci mașini. Cred că În sat mai rămăseseră câteva persoane să aibă grijă de capre. Până și preotul venise cu ei, era un tip bărbos, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într-un anteriu soios și cu o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama timpului urât sau a modului În care stăteați Înghesuiți În camioane. Unele bancuri se apropiau dintr-o dată de erotism și pornografie, erau ca o rază falsă de soare, dacă se poate imagina un surogat și pentru asta. Asupra camioanelor se trăgea destul de des și din de locuri care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de frumoase să treacă spre țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
la UBS Warburg respectasem politica de-a-nu-pleca-laprânz și Îmi comandasem conștiincioasă mâncarea la birou, dar În ultima vreme Penelope și cu mine Începuserăm să ne furișăm cu Îndrăzneală timp de zece-douăsprezece minute pe zi, ca să ne cumpărăm singure mâncarea și să Înghesuim cât mai multe lamentații și bârfe posibil. Pe monitor Îmi apăru o fereastră de chat. P. Lo: Ești gata? Hai să te fac un falafel. Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici prietenii din liceu și facultate. Penelope se mulțumea să clatine din cap de fiecare dată când detecta câte un exemplar În apartamentul meu (ceea ce, apropo, nu era prea greu, având În vedere faptul că dețineam peste patru sute de cărți Înghesuite În cutii, dulapuri, sub pat și uneori - când coperta nu era prea jenantă - pe rafturi). Știam că statisticile spuneau că armate Întregi de femei le citeau, dar pe Courtney am Întâlnit-o de-abia În urmă cu doi ani, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mare brânză. E mai mult decât am făcut eu În ultimii doi ani, am zis. —Interesant. Mă Întreb câți alți tipi au mai intrat În categoria nu-mare-brânză-nici-nu-sepune-la-socoteală. Janie? Lămurește-ne, te rog, spuse Courtney. Alex se Întoarse din bucătăria ei Înghesuită cu o tavă cu pahare de tărie, toate pline ochi. — De ce să ne mai obosim să vorbim despre Băiatul foarte rău, când noi avem aici o fată foarte rea? spuse ea, Împărțindu-ne paharele. Și ne-am pornit. 5 Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese În față, dar adevărații oameni cool cer mese În spate. Skye, Davide și Leo completau grupul care lucrase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi dau seama ce se Întâmplă, m-a ridicat pe masă, mi-a depărtat genunchii ca să se poată apropia și a Început să mă sărute pe gât. Am sărit instinctiv de pe masă, ceea ce a avut ca rezultat că m-am Înghesuit și mai mult În el. —Credeam, păi... ăă... tu nu ești... Doi ochi verzi și limpezi mi-au Întors privirea, așteptând. — Chestia e că... ăă.. ținând cont de ce a fost azi noapte și, Înțelegi, chestia aia cu Pratesi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
permiteau accesul la faxurile și imprimantele comune, așezate la mijloc. Cu toții aveam câte un laptop pe care Îl puteam Încuia În dulap sau lua acasă seara, iar spațiul de lucru era Împărțit dimineața după regula dreptului primului venit. Cu toții ne Înghesuiam În cele două-trei locuri de unde Kelly nu putea să ne vadă monitoarele din biroul ei, iar Elisa reușise să pună mâna pe câțiva metri de spațiu ideal. Mi-am lăsat laptopul pe masă și am scos cu grijă cafeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aia În care tu ai plecat după cină. Capul lui Penelope se Întoarse brusc spre al meu. O ura pe Abby mai mult ca mine, dacă așa ceva era posibil. Refuzase să mai ia act de prezența ei de când Abby o Înghesuise Într-o sală de curs goală În anul doi de facultate și Îi spusese să n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâinile obraznice și am oftat. —Hai să facem o dată chestia asta, bine? De ce ești așa mironosiță, iubire? A, acum Înțeleg, ți-ar plăcea dacă m-aș strădui mai tare. Sunt foarte dispus să mă conformez... Și acestea fiind spuse, Își Înghesui toată partea de jos a corpului În mine și Începu obișnuita sa Încrengătură de limbi. Oare chiar Îndurase Gwyneth un astfel de tratament? Era Într-adevăr posibil să se fi culcat cu atâtea fete și nici măcar una să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pulseze de trupuri aproape dezgolite. Camilla, Alessandra și Monica Își găsiseră toate bărbați - un jucător de fotbal de la Real Madrid, un prezentator de la CNN International și un playboy englez care pretindea că-l cunoaște pe Philip de la internat - și se Înghesuiseră cu ei În diversele colțuri din Bella, sub privirea atentă a lui Nedim și a celorlalți proprietari. I-am observat pe Elisa și Davide care stăteau În picioare lângă ringul de dans, gesticulând frenetic unul la altul. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de demnitate Înainte să mă prăbușesc din nou În pat. Gândul că trebuie să-mi pun orice fel de lenjerie era de nesuportat; după ce mi-am recuperat sutienul fără bretele de la locul său de odihnă de pe tăblia patului, l-am Înghesuit Împreună cu chiloții În poșetă. El smulse un cearșaf de pe patul pe care-l distrusesem și și-l Înfășură la brâu În timp ce mergeam Împreună spre ușă. —Bette, Îți mulțumesc pentru o noapte uimitoare, spuse el, ținându-mi fața cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aprobarea În ele. Euforia mai ținu cam șapte sau zece minute, după care totul Începu s-o ia la vale cu viteza luminii, amenințând să mă ia și pe mine. Umblam bezmetică prin salonul VIP, căutându-l pe Philip când, Înghesuit În cel mai Întunecos colț al sălii Împrejmuite cu cordon, am remarcat un cap blond foarte familiar ițindu-se dintre niște sâni demni de Iepurași. M-am uitat În jur frenetic după un aparat foto, sperând, rugându-mă ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]