2,408 matches
-
livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci, combinat cu vocea femeii lui, totul se transforma într-o vrajă. Și blestemul nu îngrozea, ci încânta și încuraja sufletul meu. El stăpânea acel instrument până la perfecțiune. Avea un fel aparte și când vorbea, și când apuca paharul cu vin, și când mi-a povestit prima dată de această nouă femeie a lui, cu care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ridica în tăria cerului i se scurta coada iar, după o vreme cu ninsori în februarie, când s-a înseninat din nou, steaua cu coada ei cu tot pierise. Când strălucea și mătura cerul cu pletele ei, oamenii bătrâni erau îngroziți. Își aminteau cum în anul în care fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi fost faptele lui? Doar sentimentul vinovăției față de osândit poate conduce la atâta ură. Și arhiereul Theodosie aștepta cu trupul chircit ultima pericopă din seara aceea. Îi aștepta pe Ana și Caiafa să se îndoiască de ei înșiși, să se îngrozească la ideea că poate Iisus a fost chiar Mesia și că deci Învierea Lui este iminentă. Îi pândea pe cei doi arhierei ca, imediat în narațiunea succintă a faptelor, ei să intre în contradicție cu idealul lor cel mai înalt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca asta, se îngrozi el la un gând. Cum adică, atât de osândit să fiu încât să mi se dăruiască viața după ce mi-am văzut fiii tăiați, după ce vorbele mele l-au trimis morții pe Mateiaș? Pentru voievod timpul se oprise în loc și clipele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este un țăran care împreună cu frații lui muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect! Cum să îngenunchez în fața țăranului? se îngrozi boierul. Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire. ELENA CUZA (1825 - 1909) CONACUL DE LA SOLEȘTI Elena Rosetti, aceea care avea să ajungă prima Doamnă a Principatelor Unite, ca soție a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
o vijelie care mișca draperiile grele din pluș purpuriu. Tunete și fulgere bizare degajau un fum dens. Din perdeaua de fum au apărut o sută de boieri, care văzându-și Domnul tremurau de frică, făcând plecăciuni, au îngenunchiat. -Iertare Măria-ta-strigau îngroziți cei o sută. -Gărzi!Descăpățânați-i!Leșurile să fie aruncate la câini. -Grațiani să continuăm-ordonă voievodul. -Care este porunca? -Vreau din nou Pocuția, iar regii trădători Ludovic și Sigismund să moară. -Mefistofel vino! -Da stăpâne. -Alungă leșii din Pocuția. -Așa
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iarnă săream din somn chemat de un glas pe care îl auzeam aievea, glas de fată care îmi striga numele la geam. Nu era glasul lui, al pământului, erau ielele, și mă piteam lângă spatele lat al tatei și așteptam îngrozit să mă mai cheme o dată. Dar tăcerea casei și auzul meu treaz mă făceau să înțeleg că glasul strigase din mine și nu de la fereastră, mă linișteam și readormeam. Într-o seară am întîrziat prea mult pe miriște și n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intimitatea ei, ce șobolan acest ins pe care îl urmărisem cu speranța unei redresări, a unei raze de lumină, până spre sfârșit. Tot credeam că până la urmă se va îndrăgosti de fata aceea în care trezise demnitatea, pe care o îngrozise descriindu-i mlaștina în care trăia și moartea care nu-i aducea nici o speranță ci sfârșitul în aceeași mocirlă, în pământul clisos, pe o ploaie umedă, de nimeni petrecută la mormânt, de nimeni iubită. Da, el o va salva, o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după ce plecă fiul ei din salon, curioasă cum este de fel, se duse la ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
materia neînsuflețită la cea vie. Se străduia încă să aprofundeze ideea când... Stătea ghemuit în spatele unei faleze stâncoase, având un sentiment puternic de emoție amestecată cu teamă. De cealaltă parte a falezei se afla ceva \ ceva uriaș, iar el era îngrozit și făcea eforturi disperate să nu îi atragă atenția. Cu o mișcare spasmodică își încleșta mâinile pe minerul de lemn al unui topor primitiv, făcut din piatră. Marin își dădu seama că nu mai era un animal micuț. Simți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
țării, înglobînd ținuturile căzăcești, Bielorusia, Crimeea, Odessa, apoi întinzîndu-se către nord spre Moscova (septembrie 1830) și în apus spre Basarabia și Polonia 21, au alertat în mod considerabil autoritățile din Principate, aflate atunci sub administrația militară rusă de ocupație și îngrozite de teama răspândirii flagelului. După cum ne informează un raport diplomatic din 12/24 decembrie 1830, al cancelistului consulatului austriac din Moldova, Ferro, aflat la Cernăuți, ca trimis al cancelarului Metternich, în urma înștiințării primite de la vicepreședintele Divanurilor, generalul rus contele Feodor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
face prăpăd. Dumnezeu știe dacă nu va pârjoli orașul în întregime; dacă aceasta s-ar întîmpla, n-aș mai rămâne nici cu o cămașă de schimb... Dacă v-aș însemna numele persoanelor de calitate care s-au prăpădit, v-ați îngrozi la citirea lor; de aceea vă scutesc de o asemenea lectură... Dacă voi supraviețui acestui flagel, n-am să lipsesc a vă ține la curent în continuare cu ce se întîmplă aici. Cât despre treburile obștești, e de prisos a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai subzista, dar într-o formă ușoară 246. Apoi, din raportul nr. 8 745 al Isprăvniciei ținutului Bacău, din 2/14 august 1848, către Departamentul Treburilor din Lăuntru al Moldovei reiese că "unii din locuitorii satelor Răpile [Rîpele] și Filipești, îngroziți de boala holerei, s-au arătat cu tânguire că din locuitorii ce se trimit în această pază a hotarelor se îmbolnăvesc de această boală a holerii și din necăutare unii și pier, ... iar pe alții din ei îi lovește pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
larg"537. De menționat că hotărârea principesei de a se devota luptei împotriva holerei a fost încurajată de unii din cei mai distinși medici angajați în acea campanie: "Mă întîlnii cu doctorul Jean Cantacuzino și cu ajutorul lui, doctorul Slătineanu..., amândoi îngroziți de greutățile ce le întîmpinau. Intrai într-o lungă convorbire cu dânșii și îmi spuseră că le puteam da un ajutor neasemănat de mare, dacă îmi puneam în joc toate puterile. Adăugau că lumea va fi gata să mă asculte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea un teanc de planșe vechi, unele făcute chiar în închisoare, din care s-ar fi putut alege un set excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rămâneau nici zece ani până la portretul Simonettei... lucra încă în mare taină, în sala papei, la Carul Morții. Nu permitea nimănui să vadă ceea ce pregătea. Serbarea din 1511, socotită de mulți drept încununarea unei fantezii macabre, a uimit și a îngrozit într-adevăr. Dar a stârnit în cele din urmă entuziasmul care a sporit faima lui Piero și a deschis, cum afirmă cronicarul, calea altor „lucruri hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stare nici o clipă să se gândească la copilul care avea să vină ca la un fericit. Nici nu simțea că ea și Hariga aveau nevoie de asemenea împlinire și continuare, că îi reprezenta. Iar ceea ce se întâmpla în ea o îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă apoi nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se în ochii căpitanului, în care acuma câteva zile îl îngrozise pădurea spânzuraților. Klapka însă urmă netulburat: ― Omul cu buba se sperie de toate umbrele. Așa și eu cu colonelul nostru! Că-i mâncător de oameni, călău... Când colo, e om foarte de treabă... A, nu ți-am spus?... A venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mult vorbele locotenentului. Dar dacă nu izbutești, știi ce te așteaptă!... Numai deunăzi ți-am povestit despre cei trei... Și ei au vorbit ca tine, ba și mai năzdrăvan... Iar azi poate că sunt tot în pădurea spânzuraților, ca să îngrozească pe alții! ― În privința asta n-am nici o grijă, zise Bologa, cu încredere. Când ar fi să mă prindă, m-aș împușca și aș isprăvi repede!... În orice caz, eu n-am să mor spânzurat, asta ți-o garantez! ― Așa mi-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca să-și biciuiască ambiția, învinovățindu-se de lașitate; dragostea de viață, din ce în ce mai impetuoasă, îi tăia orice avânt, murmurîndu-i neîncetat în inimă: "Întîi eu, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă ar putea citi cineva în sufletele tuturor ofițerilor, s-ar îngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mulți își ascund gândurile, pe când el barem e sincer. ― Astea-s prostii, prietene! zise Varga, după o pauză, cu glas schimbat și cu o veselie poruncită pe față. Mai bine haidem la generalul Karg, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spun, nici sufletul meu n-a fost pregătit îndeajuns! răspunse Bologa fără patetism, dar cu vădită mulțumire că poate vorbi cu cineva despre aceasta pe față. Atunci eram convins până în măduva oaselor că credința mea e desăvârșită și totuși mă îngrozeam doar la gândul morții. Suferințele miau înfrînt mândria, încît azi știu bine că numai credința căreia îi jertfești fără șovăire însăși viața ta, numai aceea te poate mîntui!... Și acuma dragostea de viață e mai puternică în inima mea decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]