2,464 matches
-
totuși, o Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó András, rănit În timpul conflictelor interetnice din Târgu-Mureș, Paul Schuster avea să formuleze, Într-o scrisoare către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mă imprimi?” Mi-am amintit, brusc, de remarca prietenului și exegetului său, Harold Rosenberg: „Arta sa este declarația publică a unui om decis să păstreze viața sa drept o taină”. Am Înțeles ceea ce ar fi trebuit să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de orice indiscreții, feroce În a-și proteja intimitatea de voracele căpcăun al publicității, era panicat de imprudenta propunere. Deși venind de la un prieten sau poate tocmai de aceea, i se părea scandaloasă. „Să mă imprimi?”, continua să se mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
viitorului ei cabinet: Chun-qiao ca premier, discipolul său Yiao ca vicepremier, Wang ca ministru al apărării naționale și Yu ca ministru al culturii și artelor. Yu vrea să-i înțeleg suferința. Se ofilește precum iarba dogorită de soare vara. Este îngrozit de noul titlu. Dar eu refuz să-i dau drumul. Ne certăm în cabinetul meu, stând față în față. Deschid fereastra ca să las aerul rece să pătrundă în încăpere. Sunt nemulțumită și supărată. Cerul e un ceaceaf albastru ca safirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment dat, când Karin se pregătea să plece, fu străbătut de un val de chimicale și țâșni în sus, căznindu-se să se ridice până ajunse aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
postând comentarii lungi pe blog-urile despre teoria conspirației, încărcând imagini discutabile la crazedpics.com. Jumătate din timpul pe care nu și-l petreceau la abator era dedicat acumulării de puncte în contul unor personaje imaginare din numeroase lumi alternative. O îngrozea numărul de ore pe care era dispus să le petreacă într-un loc cu totul imaginar. Acum era blocat mult mai departe, într-un loc unde mesajele instant nu ajungeau. Și toate relele de care se temuse ea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vezi cu cineva? Începu din nou să chicotească. Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii îngrozit decât mort. Daniel? Ar fi foarte bine dacă am putea sta un pic împreună. Dacă ai timp să mă vezi. Nu vreau să te încarc. Chestia asta e... greu de dus, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii îngrozit decât mort. Daniel? Ar fi foarte bine dacă am putea sta un pic împreună. Dacă ai timp să mă vezi. Nu vreau să te încarc. Chestia asta e... greu de dus, atâta tot. Știu că sunt ultima persoană care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de timp. O întoarcere a capului declanșa un șir de diapozitive zăngănitoare. Nu putea turna cafeaua; lichidul atârna din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul, masa se umplea cu lacuri înghețate de cafea. Pisica ei o îngrozea, făcându-se nevăzută și rematerializându-se în altă parte. Televizorul îi rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț în fereastra de cer. Bineînțeles, Sarah M. nu putea conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui; am găsit o cutie întreagă de pantofi cu poze cu mașina lui, într-un dulap din Homestar. Asta ar putea să-l tulbure. Da, poate că ar trebui s-o păstrăm pentru mai târziu. Sosiră pizzele. Alegerea lui îl îngrozi: ananas și șuncă. Nu-i venea să creadă că asta comandase. Karin atacă porția ei de Supreme cu elan. N-ar trebui să comand pizza. Știu că aș putea mânca mai bine. Totuși, nu prea le am eu cu mâncatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cocorilor. Cu mai multe donații și o bună administrare, puteau cumpăra și scoate din circulație un centimetru pătrat de teren agricol de periferie. Chelnerița veni să le spună care erau specialitățile casei. Lista cu pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi pe Daniel. Vinetele astea „chinezești“, o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gândește-te cât timp ai nevoie, îi spuse Weber. Tot timpul din lume. O sună pe Sylvie, ieși la cină, făcu duș, citi, ba chiar scrise puțin, deși prost. Când își verifică e-mailul, avea deja o scrisoare de la Daniel. Îl îngroziseră niște informații pe care le găsise pe internet, pe un site care declara: „Olanzapina e folosită în tratarea schizofreniei. Acționează prin diminuarea nivelurilor neobișnuit de înalte ale activității cerebrale“. Mesajul dădea pe dinafară de link-uri la site-uri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie Doi urlă. Mark făcu un pas înapoi, cu mâinile ridicate. Apoi ea dispăru în întuneric, poticnindu-se spre mașină. Întrebă la secția de poliție. Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a întâmplat cu el. Dacă ieșeam în față era tot aia. Ba poate că pentru Mark n-ar fi fost tot aia. Fața i se încruntă. Nu s-ar fi schimbat nimic. Nevoia ei de a-l crede o îngrozi. Se ridică în picioare, reorganizând lucrurile: urmele, ordinea lor, memoria ei. Timpul se înfășura și se desfășura, încetinea, își punea centura și o lua în marșarier. Cea de-a treia mașină, spuse ea. — Nu știu, zise Cain. De un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât să crape. Vrei ca lumea să-ți spună...? Își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post de ostatic. Ridică ochii, fără să priceapă. —Barbara a fost. Barbara a fost acolo, de la bun început. Are iar șase ani, e îngrozit. Iar ea e peste tot, încercând să-l aline. De data asta o lasă, într-atât e de frânt. Își apasă fruntea, apoi o scutură. Își acoperă ochii cu mâinile. Știi toate astea? Ea dă din cap. Știi că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteptat. Și nu uita că am mai multă experiență decât tine când vine vorba de dat seama dacă un bărbat nu este cel așteptat. Mă concentram asupra cafelei, încercând să-mi dau seama ce simțeam. Când am realizat, m-am îngrozit. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum șase luni, acum șase ani, aș fi fost destul de bucuroasă pentru Maria. Mi-am dorit să-și găsească și ea pe cineva, știind cât de mult își dorea să se așeze la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și eu răspunsul. Fără să ezite, Mark minți. Îmi pare rău, Lisa, Kieran e plecat la o întâlnire cu un client. Să-i transmit un mesaj? Nu, e-n regulă, Mark. O să ne întâlnim mai târziu acasă. Pa. M-am îngrozit auzind cu câtă ușurință a mințit. M-am întors către Lisa. De când se întâmplă asta? —De vreo săptămână. Lisei îi tremura vocea. — Am crezut că e vorba de o altă femeie, așa că l-am urmărit de câteva ori. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
deschisă sâmbătă seara până târziu. Nu trebuia să te deranjezi așa de tare. Dar nu mai avea energia necesară să protesteze. —Nu ai pe nimeni în apropiere care să mai treacă din când în când pe la tine? am întrebat eu îngrozită de dulapurile și frigiderul lui aproape goale. Alfie se simți jignit. — Parcă aș avea o sută de ani și aș avea nevoie ca Asociația Femeilor din zonă să vină și să mă hrănească forțat cu prăjituri. Sunt un taximetrist londonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
într-o zi de decembrie și aș descoperi un adolescent zdrențuros în mansarda amenajată care nu a mai fost la școală de la începutul mileniului și care s-a hrănit cu porumbei în tot acest timp. Am sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas. Era 9:25 - ar fi trebuit să fie cu toții la școală. Se deschise ușa, apoi se închise trântindu-se, în timp ce mai multe mâini se băteau pe clanță, apoi se deschise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Am văzut-o născând, știu tot ce e de știut despre ea. Nu ar avea ce să-mi spună nou. Știai că plânge în fiecare după-amiază din ziua în care s-a născut Ellery? Cu toții s-au uitat la mine îngroziți. Nu ne înțeleseserăm niciodată în mod explicit asupra subiectelor pe care nu avem voie să le discutăm între noi, dar, în mod evident, nefericirea personală era unul dintre ele. Mă duc să aduc niște chips-uri, spuse Mark ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întâmplat!, am exclamat. Dar ea nu m-a auzit. —Mă urăsc toți! Tot acest timp eu am crezut că am o groază de prieteni la revistă, că sunt populară, iar adevărul e că nimeni nu mă place. Nimeni! Eram cu toții îngroziți de disperarea ei, dar ce a urmat a fost și mai rău. Ea a început să ne privească pe fiecare și am văzut în ochii ei cum i se revela adevărul, ca o reacție chimică ce nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și pentru că am reușit să-i confer chiar un tonus mai sănătos decât avusese inițial. Bineînțeles, nu era nici acum o prietenie sinceră, pentru că nu-i spusesem că încă mă mai văd cu Ed. Nu puteam. Știam că va fi îngrozită de ideea că sunt din nou pe cale să distrug țesătura fragilă care ne leagă. Dar eram din nou apropiată și eu făcusem asta posibil. Această mulțumire de sine avea însă să dureze, oof, o zi, până m-a lovit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar mi-a luat mult până să ajung. I-am spus șoferului să oprească la capătul străzii. Voiam să iau o gură de aer înainte să intru. Credeam că Walter urma să facă o criză urâtă și numai gândul mă îngrozea. — De ce să facă o criză? Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci de ce te-ai mai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Guthrie într-o pungă mare și am ieșit cu el sub braț. Am scris la dosar că fusese vândut și nimeni nu a observat nimic. Nu era în stand, era undeva într-un dulap. Timp de o lună am fost îngrozită, apoi pur și simplu am uitat. Shelley a făcut inventarul la începutul lui august și nu credeam că va mai fi unul decât peste un an, cum ai spus și tu. I l-am dat lui, iar el l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridica în tăria cerului i se scurta coada iar, după o vreme cu ninsori în februarie, când s-a înseninat din nou, steaua cu coada ei cu tot pierise. Când strălucea și mătura cerul cu pletele ei, oamenii bătrâni erau îngroziți. Își aminteau cum în anul în care fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]