1,814 matches
-
gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor ce s-ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea din ce în ce mai simțită. Buruienile comestibile fuseseră adunate până la ultimul fir: urzici, lobodă, știr, pătlagină, măcriș, bob sălbatic, ceapa ciorii, absolut totul fusese adunat de peste tot. Se fierbeau plantele, apoi, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ni se umpluseră de praf, iar în gură scrâșnea pulberea nisipoasă transformată în marmeladă lipicioasă. După o perioadă de timp, interval în care organele noastre interne erau pur și simplu dislocate de la locul lor din cauza zdruncinăturilor, iar șezutul ne durea îngrozitor, întrucât stăteam direct pe platforma Molotovului, șoferul a încetinit și a virat mult spre stânga, pe un alt drum. Din poziția înghesuită în care stăteam, în ciuda micimii mele și a prafului care ne umplea ochii, am putut citi în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Lui Dumnezeu?? Nu, Dumnezeu nu era acasă. Plecase în concediu de odihnă pe Coasta de Azur, la țărmul Mării Mediterane, pentru a se mai odihni puțin, dar, mai ales, pentru a-și trata afurisitul ăla de reumatism care-l chinuia îngrozitor și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai putea merge, săracul. Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani. (Matei 27: 46) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Atunci a început cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu galben devenise argintiu, de unde și prima poreclă pe care mi-a făcut-o cadou Mircea: "Bălu". Nu-mi era tocmai bine. Stătusem câteva ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aveți idee unde se află acest pământ pe harta României, voi, care dispuneți de apă curentă la o bucătărie strălucitoare, cu băi jacuzzi nichelate și sofisticate, cu piscine mari, moderne, aflați, dragii mei, că o bucată de timp am suferit îngrozitor din cauza lipsei de apă, că ne-a fost greu să ne adaptăm la niște condiții stringente și obligatorii, fără de care supraviețuirea era, practic, imposibilă: construirea grupurilor sanitare, a bordeielor, săparea fântânilor, confecționarea chirpicilor și ridicarea caselor. Dar, bunicule, nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. Ajunși pe "șantier", aruncam apa peste săpătura fărâmițată pe care Mircea și Lică o luau metodic la mărunțit cu sapele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau de noi. Era un chin. Văzând cât suntem de muncitori și de ambițioși, dar fără niciun ajutor din partea nimănui, domnul Muca a trecut strada la noi, la șantier. Bună ziua, copii, spor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
l-am făcut la fără frecvență. Sărăcia și neșansa m-au silit să lucrez, din greu, la o fabrică de la marginea orașului. Am făcut de toate în acea perioadă sudură, vopsit de stâlpi de înaltă tensiune, încărcat de vagoane. Slăbisem îngrozitor, așa că am trecut la cursurile de zi, iar acest fapt m-a obligat la un efort suplimentar, datorat unor examene de diferență. Mi-am revenit cu greu din acea stare de epuizare fizică și mentală la care am fost supus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care l-a acuzat că l-a recrutat pe Țurcanu și ceilalți să îi tortureze. Când Voinea l-a întrebat ce a pățit el însuși în camera 4-spital, Tomuța a repetat obsesiv: 'Voinea a fost torturat, Voinea a fost chinuit îngrozitor'. Voinea pretinde că Țurcanu a refuzat și în anchetă, și în proces să spună că a susținut o activitate legionară, clamând în schimb că a avut o misiune istorică de îndeplinit pentru Partidul Comunist. Procurorul a încheiat spunând că acuzații
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte multe date despre destinul lor complet în închisoare, se știe că primul a fost prins de Țurcanu că a ascuns anumite informații, motiv pentru care a fost dat pe mâna celor pe care îi torturase și a fost chinuit îngrozitor. În schimb, Valeriu Negulescu nu avea nici o legătură cu Piteștiul, iar ceilalți cinci (mai ales Oprișan și Hoinic) s-au numărat printre victimele preferate ale echipelor lui Țurcanu. Pe de altă parte, tocmai din cauza absurdului acestui proces, precum și a faptului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
el la Gherla și relatează că, deși părea nebun, începuse să-și revină, cerându-și chiar scuze pentru actele sale: ' Era un tânăr cu un vădit dezechilibru mintal și psihic, care, după ce ucise un număr mare de oameni și tortură îngrozitor sute de tineri deținuți înnebuni'. Leonida nu a fost implicat în procesul deținuților, probabil pentru că nu era legionar, însă după eliberare a întâmpinat aceleași bariere la angajare ca orice fost deținut politic, ajungând să lucreze și ca zilier. După 1989
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să facem niște cerce‑ tări. Vedem ce vrea lumea, să nu se mai repete situația de la alegerile din ’90“. Când lista noastră nu trecuse pragul. Ideea aceasta n-a prea fost bine îmbrățișată. Pe urmă a fost un scandal absolut îngrozitor între Stelian TĂnase și alți oameni de acolo, în care, întrucât eu fuse‑ sem adusă de el, fărĂ să vreau, am fost considerată ca fiind de partea lui, deși oameni din tabăra cealaltă, ca Gabriel Liiceanu sau Andrei Pippidi, mă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de partea lui Iliescu. De exemplu, Andrei Șerban - noi eram în relații pe filieră culturală - a venit la Televiziune în vizită și m-a întrebat : „Ce s-a întâmplat ? CĂ toată lumea îl compătimește pe Iliescu că i-ai făcut ceva îngrozitor“. Noi nu trebuie să uităm că pentru Iliescu votaseră totuși 83% din oamenii care se duseseră la urne. V.A. : În ’90. În ’92, mai puțin. A.M.P. : În ’90. Suficient. Asta când era ? Șase ani mai târziu. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
credeam că suntem în RĂzboiul sfârșitului lumii sau pe acolo. Dar ce a declanșat represaliile a fost acel episod cu cucerirea Televiziunii de către o mână de oameni. V.A. : Așa credeți ? A.M.P. : Da, sunt convinsă că s-au speriat îngrozitor. Și în acel moment s-a luat decizia unei reprimări. Armata înțeleg că în noaptea aceea a tras ; mi-au povestit stu‑ denții care lucrau la Opinia, ca Sebastian țarălungă și alții, că armata a tras în noaptea respectivă. Deci
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Absolut ! Și atunci am rulat imaginile acelea în prime time - de exemplu, imaginea cu biroul lui Corneliu Coposu devastat, imagini cu laboratoarele de la Universitate devastate, imagini pe care lumea nu le văzuse. Acest lucru a dus la un scandal absolut îngrozitor cu Partidul Democrat, care a vrut să ne dea afară. A fost o mobilizare întreagă a lor împotriva noastră, supărați foc că am dat imaginile respective. Repet, imaginile nu erau deloc comen‑ tate ! Știți cum era la Televiziune, sub coaliții
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Emil Constantinescu. Era un om cinstit ! Lucrul acesta este foarte important, având în vedere ce au făcut Ăia înainte și ce au făcut după. Și este un om care a avut de plătit. Lumea a uitat, dar a fost calomniat îngrozitor. S-a spus despre fiul lui că a omorât niște chinezi și i-a îngropat într-o pădure. Nu e de râs ! CĂ, la un moment dat, el nu mai putea ieși pe stradă. Eu știu că, atunci când m-am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
discuta a doua zi, a treia zi, a patra zi“. Oamenii Ăștia ca Fenechiu sau Vosganian au apărut în seara aceea și au încercat să con‑ teste numărul total de votanți. Asta este o formă de fraudă electorală, ceva absolut îngrozitor ! Și, după aceea, Curtea Constituțională, cu lașitatea caracteristică, a plecat în vacanță. Dar am reușit să îi aducem înapoi. Trebuie spus că nicio rezolvare nu era bună, Comisia Europeană greșise amestecându-se în povestea cu prezentarea la vot, unde legea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dvs. ne-ați putea face serviciul de a semna aceste documente? Bineînțeles, Ingela va avea bani și nu va rămâne decât câteva zile la „patronul” ei pentru a căuta altceva de lucru. Toate acestea îmi displac mult și mă jenează îngrozitor, dar am acceptat s-o ajut în această întreprindere pentru a evita nebunii mai mari... Voi înțelege perfect dacă refuzați. Dacă veți accepta, voi trimite formularele care trebuie completate în 3 exemplare și transmise la un Immigration Board, voi da
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului (n.n. îngrozitor trecut în care părinții lui Eminescu îl adunau pe acesta de pe drumuri și-și permiteau să-l trimită la studii la Berlin și Viena, întors în țară era invitat de onoare în saloanele patronate de Carmen-Sylva poeta-regină, era numit prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ionel să anuleze aventura. Dar cine să-l mai asculte ? Fernic ar fi decolat cu el chiar și leșinat. Nu mai era cale de-ntors. Pulsul i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie- turile, tâmplele îi zvâcneau îngrozitor și se albise tot, ca făina. Nici nu a conștientizat când și-a și dat drumul câțiva stropi pe el, în toată nebunia și amețeala care-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță încet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]