2,094 matches
-
distrugă căsnicia așa cum îmi imaginam eu. E foarte posibil ca ea să fi avut nevoie de ajutorul lui Mark ca să-și cumpere pantofi de golf noi. —Bună, Tally. Scuze că n-am răspuns. Eu... ăă... aveam ceva în gură. Niște înjurături, să zicem. Ce mai faci, Jen? Nu știu ce să spun. Pur și simplu nu-mi vine să cred ce se întâmplă cu tine și cu Mark. Ba eu cred că-ți vine. —Sunt bine, Tally. Și înainte să mă întrebi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gonim pe Albert Bridge de parcă am fi avut de livrat organe vitale pentru un copil pe moarte. Pe când ne apropiam de Pimlico, i-am cerut: — Când ajungem lângă școala St. Cecilia, poți să încetinești? Așa și făcu, ignorând claxoanele și înjurăturile care veneau dinspre mașinile din spatele lui. — Poți să oprești acum! am strigat eu. Oprirea lui de urgență fu impresionantă. Și la fel și cea a mașinilor din spate. De-aia nu conduc eu, pentru că există taximetriști ca el cu clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Au emigrat în Australia și de câte ori am ocazia să ajut o fătucă aflată la ananghie, o fac cu speranța că cineva face la fel și pentru Katie a mea când are nevoie de ajutor. Excelent. Ca să mă pedepsească pentru toate înjurăturile cu care i-am potopit pe taximetriști de-a lungul vieții mele la Londra, m-am pricopsit cu unul pe post de înger păzitor. În timp ce opream în fața apartamentului meu, mi-a dat o carte de vizită. — Astea sunt toate numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că ea/eu nu-l voi pune într-o astfel de situație. Poate nu era o cauză pierdută. Nu am vorbit mult pe drumul de întoarcere pentru că eu am continuat să emit o serie de sunete guturale condimentate cu ocazionale înjurături. Lucrul bun era că acum mă simțeam complet pregătită pentru naștere. Nu se putea să existe o contracție mai puternică decât cercul de durere care-mi acaparase terminațiile nervoase. Lui Ed nu i-am pomenit însă de această constatare. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi iarăși. Delicat și visător ca un poet autentic, cântă la pian destul de bine. Are un menuet cu care și-a câștigat simpatia doamnelor mai vârstnice. Posedă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să trebuiască să porți pantaloni. — Pantalonii nu mă deranjează, spune Minnie. Dar e o muncă murdară și periculoasă, Minnie, spune Burgess. Nu-i de tine. — Și ce-i de mine, atunci? Îl Întreabă ea, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în polonă, celelalte într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în polonă, celelalte într-o limbă oficială, sacadată și scurtată la lungimea unui stânjen, unele al căror motor era infidelitatea și altele pe care abia mai târziu aveam să le înțeleg ca istorii în care era vorba despre tăria spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
raza mea vizuală, începeam să-i car șuturi caprei Genoveva. Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși în gol sau - în cazul meu - face flori de hârtie: ocări înghițite, înjurături care de fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după imaginarea, mai târziu, a eroului de roman Oskar Mazerath care, pe vremea ieșirii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din nou rugăminți, implorări, poate chiar lacrimi. Acum vreau să văd ceea ce filmul, derulat și lăsat din nou să meargă, refuză însă să-mi arate: pe tânărul mânios care ridică poarta din balamale și, cu amândouă mâinile, o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găsit adăpost la Eva Figes, o foarte amabilă colegă a mea; așadar, mașina de scris a țăcănit în altă parte, până când, mulțumită Utei, am devenit din nou statornic. E drept, am fost foarte tandru cu ea. Niciodată nu a încasat înjurături în locul altcuiva, atunci când voiam să înjur persoane. Nici un cuvânt urât, atunci când eram prea leneș ca să schimb banda, motiv pentru care literele începeau să pălească. Niciodată n-am dat-o cu împrumut. Și nici ea nu m-a lăsat baltă, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primu pas dintr-o via crucis privată. Cum am dat formolaru, am și bunghit mișcarea totală dă repulse. Unii mi-a Întors spatele pă față. Altuia i s-a distorsionat moaca la vedere. Doi sau trei au formolat pă față Înjurături și garagațe. Ăl mai indolgent mi-a arătat ușa aia dă să-nvârte și ș-a lăsat mâna strânsă perpendicular În Încheietura ăluilant braț. Nimeni nu mi-a dat vro chitanție ș-am priceput că iera mai bine nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a grației, irizînd un desăvîrșit rafinament, care a impus un stil neegalat, stilul Hepburn, era numită de Elisabeth Taylor „Îngerul minunat al lui Dumnezeu”. „Dacă intra În studio, nimeni nu mai scotea vreun cuvînt urît, nu se mai auzea nici o Înjurătură”, spune Billy Wilder În vreme ce Julia Roberts povestește cît de mult i-a plăcut să-l felaționeze cu-adevărat pe Richard Gere În Pretty Woman că nu s-a mai putut abține. „Mai feminină decît Marilyn și Brigitte Bardot la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
travestiu, care nici pînă acum nu mi-au descoperit-o, identitatea mea de femeie, ceea ce nici eu nu le-am dat ocazia fiind cinstită din tată-n fiu din pomu’ meu genealogic, m-am trezit În situația să scriu cu Înjurături pe adresa altor oameni cinstiți de la ziarul Săptămîna, acu’ nu știu pe moment cum Îi mai zice, că uit, o cheamă altfel dar tot n-am putut s-o fac, așa că mi-am prezentat demisia care directorul a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevărată dă la o parte frunza de viță și se ivește. În definitiv, textul ar impune Înlocuirea termenului de păsărică cu acela de cal. Va apărea așadar expresia (sau chiar sintagma) calule mută-ți cuibu’ și te du , precum și schimbarea Înjurăturii naționale, În care se va utiliza de-acum Încolo calu’ mamii și nu pasărea, pe motiv că aceasta nu nechează, nefiind troiană. Azi informează prompt și din „surse neverificate (italicele mele) că domnul Coposu a fost la Bruxelles unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adus două sute de mii de euro numai lui ȚÎnțăreanu, care ne-a explicat că așa se face avere, În vreme ce vînturile muritorilor obișnuiți nu le aduc decît neplăceri. Am mai auzit miliardari, de Moldova, vorbind chiar și mai aristocratic, cu cîte-o Înjurătură razantă la fiecare opt secunde, dar nimic nu a fost atît de frumos precum intervenția lui ȚÎnțăreanu. Nici măcar Prigoană, un alt Îmbogățit, care construiește acum o fabrică de avioane și, la fel ca toți deținătorii de mari averi, e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o toaletă, În sfîrșit, n-ar fi tocmai rău, ești pe pămînt european, numai că afară nu te așteaptă nimeni, toți au intrat Într-un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pendejo. N-ai minte deloc, ai? Bud Îi dădu drumul lui Stens. Mexicanul Îi arătă degetul mijlociu. Bud Îi trase un șut În vintre și-l făcu să se Îndoaie, după care-l Înșfăcă de ceafă. Urale, strigăte de admirație, Înjurături. Bud Îl izbi pe nemernic cu capul de tavan. Un subofițer În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă Începe distracția, dar nu se știe niciodată. Ce-ar fi să dăm o raită pe la magaziile de combustibil? Howard și Cole, puteți să veniți și voi. Și dați drumul la apă, pentru sticlele din dubițe. În regulă? Au urmat Înjurături și gemete pe diverse tonuri. Mickey se ridică Încet În picioare, frecîndu-se la ochi și dînd din cap Înspre ceilalți. Ei Își Îmbrăcaseră paltoanele și se duseră la garaj. Kay se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcu pe fiecare să tresară. Domnul Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gips, doar de fațadă. — Trebuie să găsesc o cabină de telefon, spuse el. Ai văzut vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură o Îngrozea. — Nu pleca! — Mai curge? Se uită Între picioarele ei și trase o Înjurătură. Îi puse mîna pe umăr. Uite ce, zise el. O să mă duc jos la bătrînică. O să-mi spună unde găsesc un telefon. — Ce-o să-i zici? — O să-i spun că am nevoie de-un telefon. — Zi-i... se prinse Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]