93,058 matches
-
seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă... De mii de ani De mii de ani vâslesc S-ajung până la Tine, La început pescarii Credeau c-am să mă-ntorc Dar eu eram acasă Numai în larg de valuri. Apoi navigatorii Mi-au arătat pe hartă Că drumul cel mai lung E-naintare-n cerc. M-au iscodit pirații Pe iuțile corăbii Să afle dacă sunt Tâlhar pe mări sau
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim la rampă, Aplauzele vin din altă piesă. Pe cine vezi când te întorci spre mine? O pălărie verde O pălărie verde Cu flori de catifea Zbura luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu-i așa? - face eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
să nu ne gândim la mitul lui Orfeu? El vrea poate să se asigure că soția sa, smulsă de el din lumea morților, îl urmează în drumul spre lumina zilei. Orice om - pare a spune Grigurcu - trăind prea adânc, își întoarce într-o zi capul și, pe loc, o uită pe a sa Eurydice care este însăși ființa sa, cu atât mai iute cu cât viața se află mai "în urma lui"... Zguduitor rămâne și gândul că Eurydice - ființa noastră - este aceea
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
probleme casnice, parcă-l înghițise pământul. înainte de a pleca să cumpere un geam nou, mai mătură pe jos și adună cioburile de lângă fereastră. Pentru nevastă-sa nu cheltui nici nici măcar o privire. - Vezi să nu faci iar curent, când te întorci, o mai auzi spunând. Așa că trânti în mod ostentativ ușa la intrarea în apartament. Când reveni încărcat cu geamul, soția, desigur, dispăruse de acasă. Așa că el îl ținu, el prinse cuișoarele, el potrivi chitul și el spălă sticla. în asemenea
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
învie ea toți morții care m-au lăsat în urmă alegerea lui adam și dacă totuși aș începe să scriu din nou acum că sunt bătrân și moda vrea să fie mestecați tineri cât mai fragezi și dacă totuși aș întoarce încă o dată spatele modei intervalului unde mă zbat înainte de marea opțiune de altfel obligatorie cu sens unic asemănându-mă deodată cu adam căruia tot așa Dumnezeu i-ar fi spus adame alege-ți (soția sau soarta) asta-i adevărata alegere
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai tem în final nici n-o să rămână decât această cunună cam neagră ăsta e el? o să se mire cineva în șoaptă întorcându-mi spatele pentru ultima oară
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe vremea aceea mergeam la Școala de balet, din pricina unui păcătos de platfus; programul meu la această școală era atât de încărcat încât plecam dimineața la șapte și mă întorceam chiar înainte de căderea amurgului. Aveam ore de pian, dans clasic, dans popular, dans modern, dans ritmic, plus matematică, istorie, geografie, științele naturii, gramatică, literatură, franceză și engleză. În orice caz la Școala de balet am auzit întâia dată numele Solomon
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
vremea aceea se ivise o cântăreață de-a noastră care își spunea Narghita: avea o voce de fetiță retardată și clinchetea fie ca un clopoțel, fie ca o privighetoare oarbă. Ei bine, Narghita stătuse ani buni în India și se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
și ieșeau: picioarele îmi mergeau strună și tăiau aerul ca briciul, dar, sărmana de mine, eram atât de lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să zboare. Înainte de căderea amurgului, când mă întorceam acasă, atunci aveam cea mai mare nevoie de Maharajah, întrucât, obosită peste poate, îl puneam să îmi povestească la nesfârșit patru istorii din O mie și una de nopți, în ordinea următoare: Sindbad Marinarul, Ali Baba și cei patruzeci de
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Ion Pop Litere și albine Adolescent, licean, în zile-nsorite de mai, întors de la oraș în livada bunicilor, obișnuiam să mă urc într-un măr înflorit, cu o carte-n mână, și să las să se-amestece, printre polenuri de aur, litere și albine. Alcătuiau în jurul meu un cerc în care nu mai
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
sângele letal. Pământul meu din tine creștea pe dedesubt. nălțându-mi dealu-n oase din trupul tot mai supt mai străveziu ca psalmul temut văzând prin el o clipă Răstignitul preaBlândul Mire Miel. Pe unde rosteai ruga e gol de turle-acum întorși în sine magii le pipăie prin fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
dezafectate și a reificării progresive, chiar sentimentul morții pare să fie mai suportabil, înscriindu-se aproape în limita firescului: "Să stai o zi în locuința morților,/ Să mănânci pâinea lor/ Și să bei din vinul lor curat/ Și să te-ntorci aici nepăsător.// Să fii sigur cu cine-ai mâncat, / Să fii sigur cu cine-ai vorbit,/ Să-ți amintești ce stare aveai/ În clipa când te-ai trezit// Tot în lumea asta în care / Niciodată nu știai cu-adevărat/ Cu
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
nu mai este cu nimeni/ Cineva a avut grijă să nu mai fim cu adevărat/ Nici măcar doi la un loc și a reușit/ Și totul e mai greu de-ndurat". Dinamica interioară a poemelor Ilenei Mălăncioiu nu este deloc una centrifugală, întoarsă spre lume, ci, mai curând, una centripetă. Majoritatea versurilor sale sunt construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
dacă mă ambiționez, uite, vezi?...vezi cum îmi duc piciorul ăsta după cap, la ceafă?... vezi, băi, ce flexibilă sînt?...( trosnindu-și delicat vertebrele, cum doar pisicile reușesc, somnoroase, gingașe,)... iupi-iupi!... și brusc să fugă în bucătărie și să se întoarcă misterioasă, mîndră, ținînd-o cu amîndouă mîinile făcute căuș sub ea... să reapară cu o cană uriașă plină cu apă din care să bea pătimaș, îndelung, ca și cum s-ar fi deshidratat în deșert, după un marș chinuitor prin căldura infernală a
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă și unde se întorc să adoarmă, să moară culorile, dar și locul unde realul și idealul se întâlnesc și se separă; poate că arta însăși implică scindarea, iar deschiderea devine fereastră spre absolut. Săgeata trimite în înalt, în universul pictural al fiului care transcende
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
spre a le proteja de suflul exploziilor. Citește Fiul soarelui de Jack London, Europolis de Jean Bart, Logodnica lui }ăndărică de Ugo Scotti-Berni, în căutarea norocului de Moș Nae. Tatăl pleacă, pe 16 iunie, la un detașament de muncă, se întoarce pe 17 iulie, spre a pleca din nou pe 2 august. Jurnalul consemnează, la 23 august, încheierea armistițiului; la 25 august, jafuri ale nemților; la 26 august: "Am stat în beci la vecini, cu alți mulți oameni"; la 28 august
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
28 august: "Mare bucurie! Rușii au intrat în oraș"; la 3-16 septembrie, "am stat tot timpul acasă, căci s-a furat în multe locuri"; la 17 septembrie, "prima carte poștală de la tata; e la București"; la 24 septembrie: "S-a întors tata!"; la 10 noiembrie: "Am mers la școală. în clasă sînt 83 de elevi. Evrei - 7". Sfîrșitul segregării etnice în școli s-a produs fără traume. Intrarea în teritoriul cîțiva ani interzis a fost înlesnită de circumstanțele momentului: toamna anului
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm într-o apreciere obiectivă? Cât cântărește ideologia (destructivă) în raport cu inspirația artistică (fecundă, foarte originală)? Ne întoarcem la antagonismul care a marcat destinul unor prsonalități de seamă în secolul XX. Céline ilustrează aceeași bifurcare de traseu ca și Cioran și Eliade, la care am zăbovit cu alt prilej. Aplicăm criteriul enunțat în critică în analiza lor: necesitatea
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Cesereanu își arogă dreptul de a fantasma întru violență, dezvăluindu-și astfel un mit personal, și anume cel al imaginarului " cum altfel decât " violent: "Veneția este pentru mine nu orașul unuia dintre evangheliști, ci o duhoare arhetipală, Atlantida răsturnată și întoarsă pe dos, cu măruntaiele în afară. Simt și acum mireasma de scârnă acvatică și de corabie găunoasă, devorată de șobolani mustăcioși". Prin urmare, moto-ul prin care scriitorul își poate "promova" poetica excentrică ar fi "Violentez, deci exist". Concrescută "violentei
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
nave urcate în aer Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]