104,540 matches
-
și altele!... Neagoe tăcea. Ce putea face?... Acum singura resursă era soția lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui Rioșanu. Astfel, Neagoe avea cameră la Athenee Palace (din cele rezervate Ministerului de Interne) și cont deschis la Capșa. Cât timp, îl întrebasem pe Neagoe. „Până ce «camarazii» mei vor ochi mai bine!“ îmi răspunde Neagoe amar. De două ori mașina Ministerului de Interne (cu Rio în ea) a fost ținta unor pistoale anonime. Rioșanu era dușmanul nr. 1 al lui Horia Sima. Mai
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
porniri vedetist-narcisistice, intră în zona moralei, o confundă cu un imaș nelucrat și, ca o bovină buiacă evadată din târlă, își înfundă cu nădejde și flegmatism copitele în solul acesteia. Vezi cazuri la mai toate televiziunile... -Nu sună cam dur? întreb cu timiditate. -Dur? se zbârlește Haralampy. Nu-i mai răspund: mă enervează individul ăsta cu direptățile lui...
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută, cosmică liră. Să ne mai întrebăm de ce mitul lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a născut în Grecia? * Profesor de limba și literatura greacă veche la Catedra de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, al cărei
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
steliștii... (ruptură de hârtie n.n.). Stelescu fusese membru fondator al Gărzii de fier. Acum, finanțat de Max Aușnit, Stelescu organizase o „spărtură“ în Gardă. La această „treabă“ ajutase și Panait Istrate, proaspăt întors din URSS. Ciudată poveste. - Tu ce zici? întreabă Flondor. - Ce să zic!... În fiecare clipă soseau musafiri de care trebuia să am grijă... Pe de altă parte, de la generalul Vârtejanu auzisem că se pregătește ceva. Cu Garda de fier. Că așa nu mai merge, ar fi declarat Carol
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
trei ori avansurile palatului... Dar nu era nici locul și nici momentul pentru asemenea explicații. Pe de altă parte cunoșteam perseverența bucovineamă a lui Flondor... Pocnesc din două degete spre Antohi: - Un scotch dublu pentru domnul baron - Și pentru Dstră? întreabă mirat Antohi. - Și pentru mine răspund după o clipă de ezitare... Nu poate să-mi facă decât bine. Am un whisky Mc. Callum de doisprezece ani. Cu pinten! Sticlele în adevăr nobile au la bază o protuberanță de sticlă. Este
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
urlete de ajutor...Am sărit să vedem ce e, dar ne-au ieșit în cale jandarmii. Cu arma întinsă. Gata-gata să tragă. Înapoi! ne-a spus un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să strige după ajutor.Tot înjurând și tot mai grăbiți, ofițerii ne-au pus în spatele condamnaților. Câte doi cu lațul trecut peste beregată. - Cine a pus ștreangul “Căpitanului” ? a întrebat cineva din anchetatori. Domnul maior ajutat de ofițeri. Ne-a ordonat să strângem până nu le mai tremură genunchii. Condamnații țipau, se rugau, plângeau. Singurul care a vorbit a fost Codreanu. Avea o voce care ne-a speriat..” Vă vede
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
fi pedepsiți cumplit! Până la copiii copiilor voștri!” Hai mai repede! Ce așteptați ? strigau ofițerii... Atunci am văzut că nimeni nu executa ordinul. Au început înjurăturile. Am primit patru pumni, dar n-am tras de ștreang. Jur pe lumina ochilor mei! Întrebați pe țărani. Aveți milă! Am trei copii!”...etc.... Țăranii au fost unanimi. Toți au auzit țipete, răcnete, înjurături și numai la urmă împușcături de armă... -Ba de pistol! au sărit țăranii mai bătrâni care făcuseră primul război (1916).
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
circulație de o distinsă colaboratoare a ziarului ZIUA, informația a fost preluată de dl Turcescu în emisiunea d-sale 100% de la Realitatea românească, sub forma unei întrebări adresată fostului președinte al României. Și, deși informația era, evident, absurdă, dl Constantinescu, întrebat dacă știa, a răspuns cu o candoare dezarmantă: da, știa de ce se pusese la cale contra d-sale. Nu contează conținutul informației. Ci doar felul în care un zvon sau o bîrfă devin știre de presă, iar un fost înalt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
astfel pe această linie. Ființa care mă cunoaște cel mai bine în această lume, mai bine, cred, decît mă cunosc eu însumi, citind astfel de lucruri despre mine, îmi spuse odată și amuzată și ușor agasată: ar trebui să mă-ntrebe pe mine cum ești, să le spun eu adevărul, nu vezi că bat cîmpii? Lasă-i în pace, i-am răspuns, căci nu contează aici adevărul. Dacă s-a lipit de mine această imagine, cu ea o să mor”. Așadar Gabriel
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
să aibă destulă influență în sînul Bisericii Ortodoxe. Nu neg că reacțiile apărătorilor drepturilor omului nu și-ar avea îndreptățire, dar nu poate fi negat nici că Biserica Ortodoxă are dreptul să-și apere credibilitatea. Călcînd Constituția? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituțională despre libertatea cultelor. Cu cîteva zile în urmă, același Bartolomeu Anania a ținut o predică prin care a criticat necruțător corupția. Asta nu e politică? S-ar putea întreba, dacă n-au și
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
Constituția? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituțională despre libertatea cultelor. Cu cîteva zile în urmă, același Bartolomeu Anania a ținut o predică prin care a criticat necruțător corupția. Asta nu e politică? S-ar putea întreba, dacă n-au și făcut-o, reprezentanții Puterii. Nu cumva, într-un an electoral, arhiepiscopul Vadului și al Feleacului încearcă să îndrepte voturile enoriașilor săi către Opoziție? Mie, unuia nu mi se pare. Biserica Ortodoxă a hotărît că nu face
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
și pe cel al Filippovnei lui Dostoievski. Fiul meu a fost un tînăr artist cu un destin pe care nimeni nu l-ar putea reformula, fiindcă era destinul artei, al operelor ce-i supraviețuiesc artistului. Atingîndu-i fruntea fierbinte, mama se întreba dacă nu cumva în acest tînăr artist care era fiul ei se suprapuneau prea exact inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
doare”. În marea ei carte Corpul dureros, Elaine Scarry ridică această problemă insolubilă: cum să vorbești despre o durere sau alta? Fiul meu Carlos și-a pus această întrebare cu înfrigurare verbală și vizuală. “Voi mai trăi și mîine?”, se întreabă într-unul dintre poemele sale. Voi mai trăi și mîine? Nu știu să spun. Știu doar că nu voi dispărea făr’ să mă zbat. Odaia-aceasta-mi este centrul. Gîndul ascuns îmi este fuga. Cu ochii închiși, ca să ascult o
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Palatului Administrativ, Ștefan cel Mare își strunea energic armăsarul de bronz. Dar nici una din aceste statui nu egala monumentul aflat pe aleea centrală a Copoului, unde copilul se plimba de mînă cu mama: Piramida leilor. Despre ea nu trebuia să întrebi nimic, pentru că vorbea singură cu o limpezime extraordinară. “În mijlocul aleii de intrare, C-o eleganță simplă modelată, Se-nalță piramida-n sus, purtată De patru lei de piatră în spinare. Nenvinșii regi ai limpedei Sahare, Domesticiți de-o mînă inspirată
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
junilor pesedei. Oricât ai încerca să demonstrezi că de data aste e pe bune, că în sfârșit am scăpat de spectrul totalitarismul comunist, nea Gheorghe o să ridice a sictir din umeri, o să-și dea pălăria pe ceafă și-o să te întrebe flegmatic: „Și mie ce-mi pică la chestia asta?” Ei, bine, îi pică mult mai mult decât își imaginează. Nu s-a vorbit, la noi, îndestul — iar de-o vreme chiar în Europa Occidentală se vorbește cam c-o jumătate
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-o transfigurare, care s-o facă aptă de-a transmite misterul, de-a se manifesta ca o epifanie. Drept care poetul încearcă a o transfera în ritual: „Să mă-nșel eu oare?, mă întrebam privind uneltele cu care/ el și-a făcut dreptate. Vremuri aspre, departe, - toate strînse acum/ aici într-o ladă. Trec cu mîna printre ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
absent sau că se gândește în altă parte. Pe când eu, ascultându-l, căutam să înțeleg de unde venea ușoara lui înstrăinare, poate antipatia în ce mă privește și cum credea el, totuși, că amândoi am fi venit de foarte departe? Mă întrebam dacă, la mijloc, nu era totuși vorba de ceva... de vreo deosebire de clasă, dar nu socială, un lucru referitor mai de grabă la instrucție, la vizitarea ideilor... Emoția mea, șocul meu când, ducându-mă într-o zi la cimtirul
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
s-a speriat că e tîrziu și m-a lăsat baltă în mijlocul dansului, nevrînd s-o conduc nici măcar pînă la ușă. Surorii mele i s-a părut atît de ciudat încît s-a simțit oarecum vinovată, și încă mă mai întreb dacă nu cumva exemplul acela prost nu a avut vreo legătură cu hotărîrea ei bruscă de a intra la mănăstirea călugărițelor salesiene 2) din Medellín. Din ziua aceea, Mercedes și cu mine am ajuns să ne inventăm un cod personal
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
române, mai ales în încercarea de a aduna documente pentru un volum care va fi editat de Woodrow Wilson Center din Washington și Institutul de Politică și Istorie al Ministerului Apărării, Profesorul Deletant mărturisește cu umor: Întotdeauna când am fost întrebat de ce m-am ocupat de studiile românești am răspuns „pentru că sunt masochist” și am spus asta pentru că trebuie să ai un pic de masochism ca să fii așa de perseverent, să fii foarte pisălog, să fii foarte insistent ca să pătrunzi în
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
ai un pic de masochism ca să fii așa de perseverent, să fii foarte pisălog, să fii foarte insistent ca să pătrunzi în miezul unei probleme și să ajungi și în arhive atunci când cauți un anumit subiect. Revenind la problemele academice și întrebat dacă o colaborare între universitățile din România și cele din Anglia ar putea soluționa problema circulației cărților, Profesorul Deletant încheie scurta noastră întrevedere exprimându-și scepticismul față de proiectele culturale ample, care presupun strângerea oficială de fonduri, de cele mai multe ori irosite
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
o cultură a trecutului, a tradiției, a memoriei (a dreptului, a justiției, a obligației de a nu uita) și a responsabilității pentru că sîntem lipsiți de rigoare, respect pentru lege și datorie etică. Nu generalizez, sînt și excepții... Am fost deseori întrebat de ce am cerut și citit dosarul și de ce mă întorc în universul damnat al trecutului. Am răspuns: «Vreau să știu cînd, unde și alături de cine am trăit». Este semnificativă lipsa de interes în cercetarea dosarelor la CNSAS. Pînă acum au
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
și a fiecărui individ, adică instituția care s-a numit: SECURITATEA. Mi s-a reproșat de mai multe ori de ce nu am dat publicității numele informatorilor pe care i-am identificat. «Cum? Nu vrei să aflăm și noi?» m-au întrebat ei. Dar tu ți-ai cerut dosarul?» am replicat eu. «Aaa! Nu! Nu vreau să-mi stric zilele și nopțile!» Deci, scoate castanele din foc cu mîna altuia... Să revin la întrebarea Dv. privitoare la informatorul I. M. Înainte de a
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
și prea mult de a se pune pe ei în evidență. Nu în felul acesta procedează Daniel Cristea-Enache, el acceptând regula jocului, odată ce s-a prins în el, și anume aceea că „e o diferență de categorie între cel care întreabă și cel care răspunde“. Și dacă al doilea e de „categorie grea“, ca în cazul interlocutoarei sale, primul, adică el, nu poate fi, cum se resemnează cu umor, decât „de categorie semiușoară (sau semigrea?, în orice caz, semi -)“. Fiind astfel
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
răsculați, care ar fi fost instigați de agitatori socialiști, dinăuntru sau dinafară (soluția agenturilor străine bântuia și atunci) - ceea ce criticul consideră o interpretare reacționară a problemei agrare. Autorul romanului, după numele grec („nu e cumva un fiu de arendași?” - se întreabă criticul), ar fi suspect că ține partea arendașilor pe care îi absolvă de vreo vină. Nu avea cum ca tocmai în 1907 să se și fi scris deja adevăratul roman al răscoalei, de aceea criticul putea profetiza firesc cu o
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]