2,580 matches
-
din căiuți, urși, capre, banda jianului, căldărari etc. Deși nu se mai cunoaște în totalitate sensul acestor semnificații și simboluri, întreg procesul ritualic al acestor datini se desfășoară respectând tradiția transmisă din “tată în fiu”, măștile de o adevărată măestrie întruchipând diferite figure mitologice, costumele, excelenta învățarea dansului Îjoculă ce îl vor executa cetele și întreaga recuzită sunt pregătite din timp, necesitând multă atenție și respect, toate acordate acestor datini și obiceiuri. Jocul căiuțiilor Căiuții sunt întâlniți în mai toate satele
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
ebraici și arabi desemnând magia sunt derivați de la cei desemnând șerpii"213 Sintetizând, putem spune că șarpele este, pe rând, simbol al lunii, al fertilității, al magiei și vrăjitoriei. El poate fi însuși diavolul, dar poate semnifica și înțelepciunea, poate întruchipa spiritele strămoșilor (trăiește în întunericul subpământean) și tot el poate cunoaște viitorul. Din această simbolistică duală, mentalul colectiv a valorizat în special două aspecte ce privesc influența șarpelui asupra femeii: rolul său în ritualurile de fecunditate și predispoziția spre vrăjitorie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
uiti. Șî bani, bani îți chică. Gându' după bani din ci în ci mai mulți. Da să știi că-ț dă Dumnezău mai bini. Aista, plodu' di mâță îl dăm în foc." Prezența intrigilor, a invidiei și a răului este întruchipată, în opinia mătușii Catinca, de o formă plată, asemenea unui bănuț care prezintă mai multe asperități. Pentru subiectul nostru, aceasta este întruchiparea răului în pisică. Astfel de reprezentări și valorizări negative ale pisicii (semn al diavolului, al ghinionului, al ceasului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
când suflă vântul" (p. 350). 253 Lucia Berdan, op. cit. Autoarea dezvoltă într-un capitol special motivul păsării-suflet în ritualurile de naștere. Marile momente ale existenței umane sunt marcate de reprezentăr ipoetice și lirice, imaginare și magico-religioase ale păsării. Toate acestea întruchipează în cele din urmă imaginea sufletului. Informații prețioase cu privire la credințele ce se țes în jurul păsării mai pot fi întâlnite în lucrări precum: Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, București, Ed. Meridiane, 1988; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și poate cel mai evident este cel al politicii,, deoarece actorul politic încearcă să se facă cunoscut cu orice mijloace tehnologice. Mass-media electronică a contribuit atât la masificările societății, cât și la alienarea individului întrucât din cauza acestei comunicări online, acesta "întruchipează" anumite personaje, își construiește o lume virtuală, o lume numai a lui. Comunicarea online nu este limitată de intervale orare, iar navigatorul o poate fructifică atunci cand dorește. În ciuda faptului că informația poate fi deja veche atunci când o vede, utilizatorul poate
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării utilității, constructiviștii au reimaginat socialul ca domeniu constitutiv, au reintrodus istoria ca zonă a cercetării empirice și au subliniat variabilitatea practicii politice. Din multe puncte de vedere, constructivismul întruchipează caracteristici asociate de obicei cu "Școala Engleză", discutată de Linklater în capitolul 4 al acestui volum. Constructiviștii au preluat ideea că statele formează mai mult decât un sistem, că formează o societate, și au împins această idee spre noi niveluri
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
strânsă legătură cu dezvoltarea societății ale cărei acțiuni, aspirații și realizări le reflectă. Despre importanța studiului limbii ca mijloc puternic de cunoaștere a tezaurului culturii poporului și de educare în spiritul dragostei de patrie, pedagogul Ușinski spunea: În limbă se întruchipează tot poporul și patria lui, în limbă, prin forța creatoare a spiritului poporului, se transformă în gândire, în imagini și sunet cerul patriei, aerul, formele fizice, climatul ei, câmpiile, munții, pădurile și râurile, furtunile și vijeliile, glasul profund, plin de
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
pune un subiect în spatele privirii: omul. Această revoluție poartă un nume: perspectiva euclidiană 77. Totul s-a hotărât în Toscana, între Florența, Assisi și Mantova, în prima jumătate a secolului al XV-lea. Numele lui Giotto, Mantegna, Piero, Masaccio, Uccello întruchipează această cotitură capitală, care este de fapt o întoarcere. Până atunci, idolul "emitea" spre spectatori, el avea inițiativa. Omul beneficia de virtuțile lui, cu anumite condiții, dar nu era sursa lui, era văzut, nu văzător. Când un cetățean grec sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urmă să regresezi. Adolescentul devine adult prin intermediul marelui ecran; adultul, adolescent prin intermediul celui mic. Televiziunea catehizează. Ea pune accent mai mare pe datorie decât pe vedere, își face o datorie din a ne da să vedem tot ceea ce contează. Ea întruchipează Judecata Societății, echivalentă pentru noi cu judecata lui Dumnezeu. Un film angajează o responsabilitate individuală, ca orice opțiune; o emisiune, care prezintă fără să arate, dacă a arăta înseamnă a indica dintr-un anumit punct de vedere, ar ține mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
legăturii cu principiul. Formele de manifestare și treptele vor diferi ca expresie de la religie la religie, în funcție de spațiu, limbaj, experiență colectivă etc. Termenii care denumesc principiul, divinul, Unul vor fi și ei diferiți în funcție de modul în care experiența religioasă a întruchipat prezența „divină“ (utilizez acest termen conven țional) pornind de la reprezentările proprii fiecărui context în parte. Este absurdă, de exemplu, pretenția utiliză rii numelui de „Dumnezeu“ sau a altui nume în tradiții cărora le este proprie altă limbă (și alt limbaj
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor tradiții sau prin recurgerea la practicile lor, ci prin neajunsul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor tradiții sau prin recurgerea la practicile lor, ci prin neajunsul propriu constând în întruchiparea a ceva ce nu poate fi întruchipat și s-a arătat astfel într-un prim gest, originar, prin intermediul lui Moise. Domnul trebuie slăvit și urmat, conform dezvoltării ulterioare a textului, în forme revelate pentru a sluji în acest sens. Tot prin Moise, poporul va primi indicațiile precise
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
va fi și el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii mundane. El presupune o „trans figurare“ ca asumare implicită a unei dislocări: ceea ce se vede este doar un semn pentru prezența a ceea ce nu poate fi întruchipat, ci doar sugerat, adus aproape, indicat prin multele chipuri ale lumii acesteia. La nivelul reprezentării, ierarhiile divine sunt prima întruchipare a legăturii descrise ca manifestare a prezenței divine. Această legătură nu poartă trăsăturile unei relații obișnuite: legătura presupusă de dimensiunea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară are o traiectorie definită prin raportare la un centru. Concentrarea atenției într-un punct va naște mișcarea circulară ca mișcare a sufletului. De aceea, entitățile superioare (fie ele ființe ori „sfere“ celeste) au fost întruchipate ca având atribute ale circularității (mișcare circulară și/sau formă sferică). Tot astfel s-a presupus că „trupul“ îngerilor, al inteligențelor separate de materie, nu poate exista decât în maniera unei sfere, legătura intelectului cu sfera fiind de altă natură
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
interpretarea eronată, deformată a întruchipărilor la nivelul a cel puțin două registre: 1. Interpretarea eronată a treptelor intermediare (și fragmentare) ce survin în timpul experienței ca fiind realitatea ultimă și deci ca reprezentând ultimul prag al realizării legăturii cu Unul, greșit întruchipat prin manifestările care țin de domeniul multiplului. O asemenea identificare înșelătoare a treptelor înalte cu punctul terminus al relației con stituie obstacolul care blochează înaintarea și, astfel, rea lizarea legăturii autentice cu Unul. Așilustra acest tip de interpretare eronată făcând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a libertății care aduce cu sine faptul de a fi originar în relație, fără interpunerea cu autoritate a vreunui sistem. A fi spiritual poate sta sau nu sub semnul religiei înțelese în formele ei eliberate de doctrină sau se poate întruchipa ca mod al religiozității dacă religiozitatea este concepută ca stare naturală, și nu ca expresie a unei modalități anume de a fi, între hotarele unei teorii sau ale alteia. Gratuitatea mesajului spiritual care survine fără o intenție anume și neurmat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dintre noile entități și cea din care ele derivă este dată de noțiunile de formă și forme ale limbii. Forma limbii este „acea permanență și uniformitate în activitatea spiritului care impulsionează sunetul articulat la exprimarea gândului” (p. 71) în timp ce formele întruchipează aspectul sonor împreună cu structura gramaticală, cele două alcătuind, împreună cu alte componente ale structurii psihice, un tot indestructibil: „viața fiecărei limbi se fundamentează pe poziția lăuntrică a poporului față de arta întrupării gândului în sunet” (p. 270). Pe fondul interpretării aparent evolutive
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie subvenția, E. pleacă la Viena în toamna anului 1869. Aici, nevând acte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
qui-pro-quo-ul. Celebrul filosof francez găsește oportună precizarea distincției între absurditatea propriu-zisă și cea din care derivă comicul, echivalează ,,absurditatea comică"45 cu cea a visurilor și își susține teoria prin numeroase exemple. Cel al lui Don Quijote i se pare a întruchipa tipul general al absurdității bazate pe iluzie, generând, prin contrastul între logica bunului simț și cea a personajului, un comic de o factură aparte. Criteriul cauzal pare să stea și la baza clasificării din perspectivă pragmatică. În studii relativ recente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei perioade din România contemporană, pentru că tarele urâte ale unei societăți nu pot fi tratate umoristic. Criticul unei societăți este întotdeauna un satiric"14. Același autor încearcă să demonstreze în lucrarea Spiritul critic în cultura românească faptul că I. L. Caragiale întruchipează cel mai adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care asistă, ascuns după coloanele palatului, un reporter nerăbdător să dezvăluie totul în Curierul Olimpului. O analiză mai detaliată se impune, însă, în cazul piesei Englezește fără profesor, devenită în varianta franceză Cântăreața cheală, despre care se poate demonstra că întruchipează paradigma demersului literar parodic total. 3.5.2. Cântăreața cheală "o parodie de piesă, o comedie a comediei"99 Sintagma "o comedie a comediei", prin care Eugen Ionescu își caracteriza retrospectiv prima sa "antipiesă", relaționează parodia extremă care vizează referenți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul rând este nu absurditatea situațiilor, ci faptul că sunt percepute ca normale. Astfel, nimeni nu observă oportunismul întruchipat în Coriolan Drăgănescu (Tempora) sau Nicu Ionescu (Autoritate), și nimeni nu e revoltat în fața demagogiei lui Cațavencu, pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în parlament
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]