2,225 matches
-
credea că ar avea virtuți afrodisiace. Sute de mii de indivizi erau uciși în fiecare an; în unele regiuni, urechile și limba erau prelevate de la subiecți vii, eliberați apoi la loc în natură. Amintindu-și că Fiul lui Dumnezeu se întrupase cândva în om, temându-se fără îndoială de vreo pedeapsă divină, autoritățile religioase au obținut, în cele din urmă, interdicția cu privire la consumul acestui tip de carne. * * * Carnavalul, potopul aceasta de animale gălăgioase, rău-mirositoare, agitate și neliniștitoare, din ce în ce mai răspândite în natură
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe care-l reprezintă în fața trădării socialiste din 1914, ele reprezintă partidele care marchează atașamentul lor pentru revoluția rusă. Linia de demarcație dintre adversarii și partizanii noii puteri sovietice este hotărîtoare pentru scindarea comunistă a organizațiilor social-democrate. Partidele comuniste vor întrupa repede anumite valori, o concepție despre viitor și o utopie. Aceasta acoperă construirea unei societăți ideale, ale cărei fundamente sînt o reacție la mizeria socială și intelectuală, la exploatare și la colonialism. Această utopie se bazează pe o serie de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Pentru animism, morții continuă să trăiască trupește. Ei duc o viață de umbre în afara lumii și pot reveni ca să-i bîntuie pe cei vii sub formă de fantome. Ei sînt spirite vii intenționate ale lumii de dincolo, care se pot întrupa și cobori din nou pe pămînt ca să-și ducă la bun sfîrșit intențiile, manifestîndu-se binevoitor sau ostil. Pentru a-și asigura bunăvoința defuncților, cei vii trebuie să aibă în continuare contacte agreabile cu strămoșii lor morți, să continue să-i
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că rațiunea lor de a fi este simbolizarea conflictului dintre instanțele psihice personificarea calităților și a defectelor omului -, divinitățile sunt simbolic înzestrate cu un trup omenesc, în timp ce spiritele animiste erau forțe oculte ale naturii care aveau puterea de a se întrupa. Conform simbolizării mitologiilor păgîne, divinitățile care luau formă omenească puteau deja coborî pe pămînt ca să-i ajute pe muritori sau ca să le transmită acestora mesajul lor. La rîndul lui, omul poate și el intra în contact cu divinitățile și UNICUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
formă precisă și ce formă s-ar preta mai bine decît cea a omului viu din punct de vedere trupesc și spiritual? 2) DUMNEZEU CA PROVIDENȚĂ ȘI DUMNEZEU CA SPIRIT PUR Simbolizarea misterului vieții și morții prin imaginea unei divinități întrupate asemănătoare omului datează din copilăria omenirii, cînd strămoșul-tată era adorat ca fiind viu trupește în lumea de dincolo. În plus, tendința aceasta este intensificată de istoria individuală a fiecărui om. Pînă la vîrsta de cinci ani, copilul este o ființă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea de dincolo este ancestral ancorată în stratul magic și legată de imaginația consolatoare de a regăsi defunctul în lumea de dincolo. Au existat și există încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
complexitate ce depășește antipatia, ambii receptând extrem de sensibil și atent reacțiile celuilalt, se poate afirma că, de această dată, a lăsat de dorit raportul dintre cel care ar fi trebuit să fie sinonim cu o clară percepție și cel care întrupa spiritul inovator literar românesc. Notațiile reticente, cu accente ironice, ale lui Lovinescu 241 au fost provocate de omul Camil Petrescu cu o excesivă mândrie personală și care era aproape obsedat de întâietate, preemineță. Din păcate, o dovadă a orgoliului exacerbat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii brav, fii superb! Așa cum te-am visat...Mori pentru o clipă de iubire! Așa te-am visat. Am întrupat în tine frumusețea toată. Am adunat-o cum adună albina polenul florilor și tu erai...ești încă...toată frumusețea..."247 E banal să constați că la ambele protagoniste, Alta și Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iubire! Așa te-am visat. Am întrupat în tine frumusețea toată. Am adunat-o cum adună albina polenul florilor și tu erai...ești încă...toată frumusețea..."247 E banal să constați că la ambele protagoniste, Alta și Cătălina, iubirea se întrupează oniric, însă replica subliniată, rostită aici de o femeie, ne-ar putea îndreptăți să considerăm lucrarea dramatică un vag "Luceafăr întors", cu protagoniști schimbați. Succesiunea intertextuală orientează textul spre un mit al lui Hercule, operant în Odă (în metru antic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu aspirații spre absolutul celest vs. femeia carnală, <<chipul de lut>>), având drept personaje simetrice pe D-na T. și Emilia.263 Din perspectiva interpretărilor noastre, Ladima este "pământeanul", în sensul imaginarului bachelardian, și prima personae a Autorului, în vreme ce Fred întrupează a doua personae, cu imanentul său elementar-Aerul. Autorul Al. Protopopescu se situează cumva pe alte coordonate, dar aceasta nu ne împiedică să subliniem valoarea studiului, cu atât mai mult cu cât, în același demers interpretativ, criticul amintește de un mit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate fi preluat, interpretat și adâncit de semeni. Aceste calități fac ca ridicolul să fie mereu viu, mereu actual, prin capacitatea de a se fixa în conștiința noastră. Ceea ce interesează mai mult în aceste reflecții, sublim argumentate, sunt protagoniștii, care întrupează, în mare măsură, dimensiunea ridicolului: Søren Kierkegaard, sugestiv numit de către eseist "Nebunul din Copenhaga", și Gandhi, aflat în postura ridicolă de a lupta cu artileria și diplomația astuțioasă britanică de pe poziția principiilor non-violenței, a vieții interioare și a forței contemplației
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se ridică de la pământ și, iarăși, cât de ușor glosează apoi pe marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape și cavalerism! Când plouă, Ladima, în paltonul său greoi și demodat, simte râme
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ar fi putut arăta posibilități de mare artistă și aș fi fost bucuros să apară în Act venețian, de pildă."393 S-a afirmat că scriitorul "construiește o secvență răsturnată din mitul lui Pygmalion, invocând o revelată Galatee să se întrupeze în opera lui"394. Opinia noastră este că se poate identifica un complex al lui Pygmalion insolit, aceasta căpătând consistență prin aspecte semnificative. Primul este evidențiat de cadrul cvasigeneral în care o privire masculină întâlnește o lume închisă dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
inocența copleșită de curgerea cronologică a timpului din romanele clasice, dar și spre mai multă conștiință, spre o conștiință mai intensă, mai vie, mai concentrată, cum își propune scriitorul. Conștiința artistică se eliberează prin finalitatea propriei opere în care se întrupează și care reprezintă limita actului de creație, în timp ce conștiința ironică se eliberează prin însăși această acțiune (un gen de catharsis). Crezul dramaturgului Camil Petrescu despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
instituit prin legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta spun filosofii de la Hegel încoace în debarasarea de "Statul interior", întrupat în adâncul ființei 129. Pițu îi dă o formulare concisă: principiul non-aderenței, "refuzul de a imita stridiile și imbecilii qui, seuls, adhèrent (...). Pot imagina un refus de faire chorus fără a cădea în atitudine aristocratizantă"tttt. Notă Stridiile nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în istoria contemporană a narațiunii, prin extraordinara sinteză a sugestiilor postmoderne și temeritatea de a reconcilia "fierbințeala" și "răceala" personajului într-o ambiguitate trăită în chip dramatic, deși fără un conflict aparent. Dintr-o puzderie de reconstituiri și dezmembrări, se întrupează enigmaticul, alegoricul Carlo, expresie a metabolismului de furnicar textual, dar și a supremei eliberări de sine a autorului: "Să mor în creația mea; să mor așa cum se moare de-adevăratelea, din facere; să mor, cum se moare de fapt, ejaculând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
străini, lăsându-se pradă unor gazde, par hazard, atinse de o gravă psihopatie cu episoade criminale. Pentru personajul Colin, un tânăr de o frumusețe desăvârșită, pericolul a fost mortal. Dacă în romanul lui McEwan frumusețea aproape nepământească este ucisă, cea întrupată de băiatul polonez Tadzio din "Moarte la Veneția" se salvează, cel ce moare fiind urmăritorul său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți clandestini în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dar inexorabil Europa. Ricardo, fugarul în Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează la hotelul Braganza, unde are relații formale cu directorul și personalul, mai puțin formale cu camerista Lidia; muza poemelor sale clasiciste se întrupează spre a da naștere unei carnale iubiri furtive și pe deplin împărtășite. Apare însă și Marcenda, fiica unui notar din Coimbra, tânăra cu mâna paralizată ireversibil. Întâlnirile lor pudice, tip medic-pacientă, devin tot mai angajante și disperate, până ce Marcenda are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ieșită la agățat, ci cu totul altceva, fără nici o legătură cu totuși umana perversiune sexuală. Fapt e că, încă de la primele pagini, autorul reușește să-și plaseze cititorul în plin mister, într-un multiplu mister, cel mai intrigant fiind cel întrupat de persoana protagonistei. Cine, sau mai bine zis, ce este Isserley, cine se ascunde sub acel nume artificial, străin oricum de principalele limbi cunoscute, în ce scop vânează ea autostopiști cu ochiul unui expert anatomic? Atunci când vom afla secretul lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin trupul de apusean, este grec și deopotrivă franc, realizând acea coincidentia oppositorum, noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are clarviziunea prăbușirii Constantinopolului, ultima Romă, ultima candelă a speranței creștine, sub invazia "Fiarei ce va să vie", întrupată în sultanul Mehmet, pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pineal, numai pe palierul noumenalului se petrece Întîlnirea mirabilă. Începînd cu strofa a 15 eroul, magul, astrul, se transformă pășind În lume, În realitatea obiectivă. „și din adînc necunoscut/ un tînăr mîndru crește” Adică din inconștient, din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști nu se poate În-făptui și pentru că ea are loc pe terenuri sterile, oglinda, visul, clarul de apă... “Și din oglinda luminiș / Pe trupu-i se revarsă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
în opera sa îndeosebi Leviathan recomandă concentrarea puterilor în mâinile monarhului. El considera că oamenii au transferat de bunăvoie toate drepturile lor unei singure persoane (monarhia) sau unei Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind supușii săi. Hobbes estima că doar constrângerea poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de finalitatea epifaniei trăite "sub soarele rece,/ până la brâu între valuri sclipitoare,/ în mijlocul întinderilor cu o mie de fețe". Raportând aceste figuri la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bhărata; de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bhărata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă. [...] 61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile în stăpânire, acela are înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]