4,649 matches
-
Și încă nu ieși din vis, Mai stai un timp în paradis, Alungă dorul și-l desfide ! Mai lasă încă tras oblonul, Lumina ta mai ține-o-n casă Și n-o lăsa pe geam să iasă, Să ți se-ntunece salonul. Și gura-nchisă să-ți rămână, O vorbă să nu scoți măcar, Chemarea ta va fi-n zadar, Dacă iubirea nu-i stăpână. Referință Bibliografică: IEȘIREA DIN VIS / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1602, Anul V
IEŞIREA DIN VIS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374841_a_376170]
-
sau păcat. Iar pe Dealul Căpățânii, răstignit între tâlhari, l-au batjocorit stăpânii de trădători mercenari. Chinuit în răstignire, coroană de spini i-au pus. Să-i mărească pătimire Împăratului Iisus. Cu piroane în picioare și în mâini, așijderea, se-ntuneca glob de soare. Să nu-i vadă durerea. Curgeau lacrimile Maicii de-a Fiului durere, udând rădăcina crucii și cerând îndurare. Mercenarii au hotărât, când, și-a dat duh de viață, de pe cruce l-au coborât. Cu mulți străjeri de
PATIMILE LUI IISUS de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374978_a_376307]
-
ei și gata, că devii iscoditoare. Eu: Ce faci în aceste zile? Eu cealaltă: Mă pregătesc ca toată lumea creștină, pentru ,,Înviere”. Eu: Cum? Eu cealaltă: Așa cum o știu a face de atâta timp. Astăzi este Miercurea cea Mare și ,, este întunecată de târgul lui Iuda și de hotărârea cărturarilor și fariseilor de a ucide pe Domnul, precum o spune limpede troparul Ceasului VI din această zi: "Astăzi s-a adunat soborul cel viclean și a gândit asupra Ta cele deșarte; astăzi
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
a bunei dispoziții molipsitoare, o înțelepciune în care îmbracă armonia conversației guralive dar foarte agreabile. Mina ei veselă, în relația cu oamenii, glumele inteligente, purtarea ei plăcută, trezesc o bucurie ce scutură viața de colbul nădufului. Pe oricine s-ar întuneca la suflet sub norul unei supărări, părându-i-se că e oropsit, voioșia Taniei Popa îl poate lămuri că viața, oricât de cenușie, are atâtea forme de bucurie, pe cât de simplu și de frumos e trăită, după cum cel ce trăiește
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
nici zece minute eram gata zdruncinați și fizic, și mental. Eu mă sufocam reproșându-mi în gând că schimbasem ruta, uitând o lege importantă a fizicii - Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă! Cum nu se întunecase bine, Antonel recunoscuse semnul lăsat de Pelerină pe zidul bisericii Delea-Veche, că pe strada cu numele ăsta ne-aflam. Sunt implorat să opresc. Antonel sare ca și ars, alergând încotrova, mormăind Ăsta-i cuvântul... Delea.. Revine îndată după scurtă vreme
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
I knew it aș a leaf pressed into a herbarium. ------------------------------------------------ (Empathies, anthology, PHOEBUS Publishing House, 2013) LA MARGINEA CRÂNGULUI Mestecenii sunt îngerii pădurii Cum prelungește ziua coaja lor! Vin fluturi de-ntuneric să se-nchine Ca unui felinar ispititor... Prea-ntunecat pădurea se-ntinde Ai grijă, pădurare, lasă loc, Acestui lemn de lebădă lunatic Și nu-l privi cu ochiul dinspre foc! (Alchimie lirica, Operă Omnia, antologie, Editura TipoMoldova, Iași, 2012) AT THE EDGE OF THE GROVE The birch trees are
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de PAUL SÂN PETRU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373980_a_375309]
-
deschid periodic. Și dacă flacără e, chiar de apare intermitent în tine, în mine și sub poalele copacilor vecini aurului dacic, înseamnă că se poate întinde, poate fi trasă în fire acoperitoare, asemănătoare soarelui. Și dacă iezerul Vâlcii e azi întunecat, poate mâine se-aprinde. O, pământ de pădure, de deal, de ferigă făcută covrig, nu mă ning, nu te ningi, nu te lăsa pradă întunericului frunților goale, ascultă, nicovalele bat potcoavele cailor de povară și sar scântei ca-n jurul
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
de geam anunțul, din ce în ce mai greu lizibil, că sunt de vânzare ori de închiriat. Îmi port pașii pe cele câteva străzi cu nume ciudate, care se răspândesc dinspre centru pe văile dealurilor din preajmă, adevărate avanposturi ale masivului muntos profilându-se întunecat îndărătul lor. Reîntors după două decenii în localitatea unde mi-am câștigat o bună bucată de vreme existența înainte de ’89, toate îmi par familiare văzute de la distanță și în același timp străine, văzute de aproape. Oamenii nu mă mai cunosc
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
nava misterioasă era radioactivă? Dacă m-am expus, din imprudență, la o cantitate mult prea mare de radiație? Gândul acesta m-a cutremurat. Am simțit prin corp o sfârșeală cumplită, am început să transpir din senin, totul începea să se întunece în fața ochilor mei. Am căutat o bancă să mă așez, fără vlagă. Îmi făceam și probleme de conștiință că îl târâsem cu mine și pe băiețașul acela nevinovat în aventura asta. Ce-o să pățim amândoi oare? S-a făcut ora
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
pomeneală. Ba, de bucurie că scăpase de năpasta feciorilor, își luă fata și o mână de oșteni și porni la vânătoare de mistreți. Tot alergând vânatul, Voichița se rătăci prin pădure și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două, calul prinse a fornăi speriat și a lovi cu copitele în pământul umed. - Ho, Crivăț, încercă să îl liniștească fata de împărat, ho că
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
a propriilor gânduri și simțiri, sfidătoare cu bună stiință chiar a cerului, a nemarginirii sale și a celor neștiute în clipe negre de supărări, din ceasuri grele cu tristeți adânci și amar strâns din veninul celorlalți, la fel precum furtuna întunecă chiar și ziua senină în începutul ei, doar atunci când apare în zări!... Oare nu stă toată magia sublimă a faptului în simplitatea de a fi luat prin surprindere, în timp ce emoțiile, suave în atingere, prin mângâierea lor celestă, reușesc să îți
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier și, mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas încet și dulce, se țineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului și așa greu... Dinspre ei se-ntorsese el mereu nemulțumit. N-aflase nimic de la muții ăștia, n-avea cum să se grozăvească în fața
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
într-o animație ferventă al cotidianului peisager lumesc resorbit în eternul peisagistic din fundalul omenescului. Sunt lucrări cu perspective pe verticală, realizând mai des înaintarea dim prim plan înspre fundal și mai rar dinspre actul lucrurilor, spre idealul lor. Nu întunecă în umbre întinse orizontal culorile ci le ordonează ca aspirația de la ființă la ideal. Până la desfacerea expoziției, pe 31 decembrie 2014, ansamblul de imagini de pe simezele de la Galeria de Artă „Calea Victoriei 33”, dictate atât de acordurile cromatice cât și de
UNIVERS PE SIMEZE, PLĂSMUIT DE ARISTA GEORGETA CONSTANTINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371940_a_373269]
-
toate direcțile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau niște dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară așa mult timp, rătăcindu-se în aer și întunecând locurile pe unde treceau. Cine ar fi văzut acele umbre, sigur s-ar fi speriat, dar cum era iarna și toată lumea era în casă, ele zburau nestingherite, fără să fie văzute de cineva. La un moment dat, una din umbre
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să fie văzute de cineva. La un moment dat, una din umbre se opri și începu să se învârtă pe loc. În acel moment părea un nor mare de fum. Văzând-o, celelalte umbre îi urmară exemplul. Oprirea lor bruscă întunecă cerul. Pur și simplu, parcă seara s-ar fi grăbit înainte de vreme și ar fi învelit ziua în pătura ei. Dar umbra care se oprise prima în loc, se enervă din cauza faptului că se făcuse întuneric și nu mai zărea nimic
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
dădea noroc cu Mitru, apoi cum îl îmbrățișa cu drag. În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Gaius i se păru foarte nobil și demn. Chiar dacă nu îi putuse vedea fața învățătorului cât acesta mai fusese în viață, acum îi putea vedea foarte clar chipul în lumina scăzută a acelei după amieze. Curând soarele avea să se întunece de tot în umbra lunii și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața celui răstignit și în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
tunetul i se păru că aude un glas, foarte îndepărtat, de dincolo de nori. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius cu voce tare arătând spre Iisus. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca repede, când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros, remarcară în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei! Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că ești limpede la ochi! -Vezi oare cu adevărat? întrebă un altul. Albeața a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
începură să sune și ele în tot Ierusalimul. Dinspre Marele Templu se auziră sunetele din corn de berbec, apoi loviturile în timpane și tobe. Gaius se ridică și el de pe piatra pe care șezuse și privi către soarele care-și întunecase discul și care abia se mai zărea printre nori, apoi privi către Iisus din Nazaret care atârna pe lemnul crucii. În întunericul care cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru centurionului Gaius sculptat parcă într-un bronz peste
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > NE MOR PILOȚII Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ne mor piloții, ne mor zburătorii Sicrie de plumb se înalță și întunecă zorii, Au strâns pe fruntea lor căldura zborului și dorul Dar au capotat iubind stema și poporul. Doar oamenii politici o țin pe veselie Fraudă, minciună, furt din visterie Au obrazul gros și nu au frică Se întrec în spume
NE MOR PILOȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371999_a_373328]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sufăr... In fiecare zi, sufăr mai mult; cu fiecare știre de groază, mi se întunecă gândul... Acum două săptămâni, o studentă, în vârstă de 22 de ani, vrând să ajute o persoană din mâinile unui bătăuș, a ajuns ea însăși victima atacatorului... O lovitură puternică în tâmpla studentei a făcut ca aceasta să își piardă
PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371987_a_373316]
-
bolnavă, se ocupă cu durerea din sufletele acelor părinți? Oare ce pedeapsă dată acelui bătăuș, va putea egala pierderea suferită de acea mamă, de acel tată? Sufăr... In fiecare zi, sufăr mai mult; cu fiecare știre de groază, mi se întunecă gândul... Copii nu mai pot fi lăsați singuri, să se joace pe terenurile special amenajate pentru ei, de frica față de cei ce consumă droguri, în parcuri, pe locurile de joacă: acolo se găsesc mereu seringi și resturi de droguri aruncate
PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371987_a_373316]
-
Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Putem greși căci este omenește Putem călca în balta cu noroi Când sufletul-i curat și se căiește Iertarea se trezește sfântă-n noi. Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi Când inima ce ține-n ea năduful Privește împrejur cu ochii goi. Putem să fim și răi și dușmănoși Căci este scris în legea lui "a fi" Dar bunătatea ochilor pioși
PUTEM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372012_a_373341]
-
și te vom aștepta la poalele Muntelui de Fier. Zis și făcut. Unicornul auriu plecă cu prințesele în spinare, iar Prințul izvoarelor, Prințesa Mărgărita și pasărea cenușie începură să coboare de pe Piscul Argintiu. Nu trecu multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea fi măcar odată Regele Văzduhului, aș înfrunta-o cum se cuvine! Mărgărita mângâie pasărea pe aripi, întristată
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]