9,278 matches
-
și nepăsarea celor care treceau pe drum. --Nu știu, mă Ionele, cine să fi fost, că eu am treburile mele! Răspuns tras la xeros pe care il dădeau toți cei întrebați, menit să-l transpună pe Mărășteanu într-o junglă întunecată, unde se auzeau doar urletele mute ale amenințărilor. S-a dus acasă și a urcat-o pe maică-sa în remorca bicicletei: --Unde mă duci, nebunule? A țipat biata maică-sa speriată. --Taci din gură! a strigat la ea, cu
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
marginea ta goală Va crea și o fecioară, Ce-ți aduce fericire Și în suflet mulțumire. Iar din margini amorțite Va crea imagini ninse Și din blândul tău izvor Va fi chiar și un fecior, Să domnească peste toate Lacrimile-ntunecate, Ce curg azi, din nou la vale, În cristale arzătoare. Iar eu iarăși mă gândesc Mintea ca să i-o răpesc Și mă uit în tot și-n toate În gândurile-ntunecate, Ce acum sunt luminate De văpăi însângerate... Codruț Marian
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
chiar și un fecior, Să domnească peste toate Lacrimile-ntunecate, Ce curg azi, din nou la vale, În cristale arzătoare. Iar eu iarăși mă gândesc Mintea ca să i-o răpesc Și mă uit în tot și-n toate În gândurile-ntunecate, Ce acum sunt luminate De văpăi însângerate... Codruț Marian STROIA clasa a V-a, Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud, Vrancea Referință Bibliografică: Codruț Marian STROIA: Văpăi însângerate / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
am luminat.. Ca să vezi cum se face la mai “marii maeștri... Apoi alții și mai ‘mari... îi urmează drumul. Dar, acesta primul, care așa a considerat să răspundă unui pustiu de bine, când va ajunge în cele mai adânci și întunecate umbre ale minții lui și ale hadesului, să nu-mi spună că l-am blestemat, pentru că așa s-a comportat... de la sine. Chiar așa e în lumea asta scriitoriceasca? Mă întreb, totuși, pentru că de vreo doi ani de când am făcut
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
închiși în colivii foarte înalte, acoperind un pâlc de copaci. Vulturii stăteau moțăind pe ramuri, măreți și imperturbabili, ca niște prinți de sânge nobil căzuți în robie! După ce am mai privit nepăsarea hâdă a unor șerpi uriași din niște hrube întunecate, după ce am mai salutat un maimuțoi flegmatic, care sfida lumea, mâncând cu dibăcie portocale, curățindu-le de coji și scuipându-le în lături, am ieșit din acea imensă gradină zoologică, pe care am văzut-o doar parțial. Eram nerăbdători să
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
pierdut speranța să mai vedem ceva, iar pasagerii cam adormiseră, uitându-mă încă odată prin hublou, am observat că atât pământul cât și cerul au început să ne ofere spectacole extraordinare. Sus, un cer senin, dar negru, ca de catifea, întunecat, cu mii de stele de cele mai diverse mărimi și constelații, se lua la întrecere cu frumusețea luminilor care împodobeau noaptea satele acelea nesfârșite, aflate pe o rază de sute de kilometrii, risipite pe pământul Turciei, apoi pe cel al
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
mai scăpa de sclavia muntelui niciodată, fiindcă s-au logodit pentru totdeauna muntele cu norul. Dar ce exista oare la poalele muntelui? Numai Dumnezeu știe, niciunui picior de om nu-i vine să se hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
Doamne, apară-mă de orice rău! Așa că stăteam liniștit la hublourile avionului, priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale Munților Hymalaya rămăseseră cam într-o parte. Intrasem într-o altă zonă. Un ocean de nori cețoși și întunecați cuprinseseră totul. Întunericul ăsta a durat cam douăzeci de minute. Când negurile se dădură la o parte, ca în basme, o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare, plină de
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
sare lăsând pe mascul gol, ciripind ca un graur. Inima i-a smuls-o din piept făcând să curgă din ea sângele ca la ciclu. Of Doamne, femeia asta s-a dezbrăcat de orice moral concept lăsând universul rece și întunecat ca un iglu. Bărbatul fără inimă, negru de furie percepe viața cu capu-i de măgar, pătratul de aur la el n-o să mai ajungă, n-o să mai fie pentru că privește lumea cu patru ochi, mai rar. Femeia înoată ca
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
o festă pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori. 85. Reperaj: crucea de foc crescută în om, a făcut picioare și s-a dus să se-ngroape singură, lângă cel mai bătrân pom luminat de soarele negru din întunecatul apus. 86. Reperajul din luminile rare, sumbre, prin văzduhul-nevăzut, îți alungă visele-umbre din nopțile care au vrut, dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este războiul dintre întuneric și lumină care asmute Crivățul turbat trimis de iele
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Autorului Mi-aș ascunde durerea în spatele norilor, Ca atunci când inima sângerează, Să disimulez deznădejdea, Iar lacrimile să cadă odată cu ploaia, Ca nimeni să nu îmi cunoască amărăciunea. M-aș ascunde chiar eu într-o fază a lunii, Iar în spatele ei întunecat, Să-mi debarasez starea contemplativă Și, împins de remușcare, să acționez, Să-mi duc la îndeplinire misiunea. Eu, cel de ieri și de azi, Înfășurat în perdelele norilor, Să răsar odată cu trecerea ploii și... Nestingherit, să luminez sub raze de
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e nimic din ce știu ci doar o liniște mare și un mai mare pustiu fără mijloc, fără hotare în care totul e scris cu semnele vremii
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
care îi răpește din sânul comunității. Sunt însă teorii care susțin că a fost vorba de o alunecare de teren, în zona râului iar copiii s-au înecat în Wesser sau altele care consideră că flautistul fiind reprezentantul unei secte întunecate, ar fi ademenit copiii în pădurea din apropiere, pentru a participa la un ritual secret. - Eu caut o explicație cu un final fericit, dar unul palpabil, nu de basm, ca cel al Fraților Grimm, unde în mod miraculos, copiii călătoresc
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul donului și a fost învins, ara, semăna, culegea și
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase, am abandonat cartea ce mi-a atras inițial privirea ca prima rază solară din zori și am pășit spre un dulap aflat într-un colț mai întunecat pe a cărui rafturi se odihneau niște cărți foarte vechi. Am înțeles că acele cărți erau comori neprețuite. Pe unul din rafturile acelui dulap era un loc gol, un loc în care s-a aflat cândva o carte, singurul loc
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
așa îi părea - târându-și anevoie papucii, se îndrepta cu farfuria ținută de mâinile sale tremurătoare spre o masă. De-a lungul pantalonilor de pijama, prinsă cumva de la brâu, îi atârna o pungă de plastic în care se observa ceva întunecat. Sonia își mută privirea în altă parte. Mergând pe culoar, văzuse pe pereți reclamele acestor pungi. Acum le vedea în realitate și putea înțelege cum se folosesc. Împinse farfuria deoparte și ieși din sala de mese. Pe coridor, o tânără
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
se ascundă. Surâsul ochilor...ars de sarea lacrimilor născute din durere, Gândul curat ...ce tremură sub rănile vorbelor grele. Avem de pierdut: Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, ce puternic ești! Și cum stăpânești Tu timpul, Cu grijă roata-i învârtești Și repede schimbi anotimpul. Ieri pietrele crăpau de ger, Crăiasa Zăpezii dansa în grădină, Azi soarele strălucește pe cer, Din ziua-ntunecată ai făcut lumină! Se va topi și ultima ninsoare Și, în curând, din lacrimile ei, Sub mângâierea razelor de soare Se umple câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
celorlalți copii. Luca are șapte ani, iar din desenul său, câțiva păianjeni vor să evadeze pe firele negre ale unor pânze bine întinse pe colțuri. Copiii râd. Îi cunosc înclinațiile. Poveștile sale desenate sunt pline de săbii, cuțite și culori întunecate. Normal că și mărțișoarele lui trebuie să poarte ceva din Omul Păianjen, Superman sau Batman. Au mai rămas Cezara și Antonia. Cele două fete stau una în fața celeilalte și își zâmbesc. Ambele au opt ani și par să împartă aceleași
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul și magicul, trebuie întregite cu dionisiacul, Însă dionisiacul este un impuls spre unitate, o trecere peste persoană, viață zilnică, societate, realitate, peste prăpastia disperării: o creștere, un salt pasional-dureros spre stări mai întunecate, mai pline, mai nehotărâte; o aprobare în extaz a întregului caracter al vieții, deopotrivă de puternic și de fericit, marea bucurie și marea compasiune, gândite panteist, care aprobă și sfințesc cele mai îngrozitoare și îndoielnice însușiri ale vieții; voința veșnică
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
întunericului nu-i de glumă! Au nevoie de activitate în permanență că altfel se întorc împotriva ta! Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba vino tu mai aproape că am o vorbă ca să-ți spun
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
priveam șoptind înamorat, te-ador! Îmi amintesc, când fost-ai luată de talaz, Cât de nebun strigam cerând un ajutor, Să te cuprind și să te strâng, al meu odor, Dorind să pot să schimb destinului macaz... Dar, cerul mut, întunecat, nu a primit Chemarea mea, ori drumul tău a fost menit În zori de zi să-ți ducă suflet altei lumi Și altă viață, tu, acolo să-ți asumi. Îmi plânge ochi, dar dulce-ți glas mă strigă lin Să
DESTIN... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384018_a_385347]
-
argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
lor de muritori.Lui nu îi cere nimeni, nici nu-și dorește chiar atât de tare. La puțin timp după ce i se oferise rolul,într-un moment mai liniștit de rațiune,se speriase la gândul că cineva din trecutul lui întunecat, o să îl recunoască. Aflase apoi că „grecul ” are o înfățișare diferită și excentrică și se mai liniștise. Hotărâse că bărbuța s-o păstreze în continuare ,căci, la fel ca personajul ,dorea să fie atrăgător, la nesfârșit. Și mai era ceva
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
azi nu-i ușoară Dacă nu știi, rămâi pe drumuri Iubirea și speranța ne țin în viață Sărutările dimineții se aprind Banul când lipsește întunericul te acoperă Nimeni nu vrea să te ajute În fața ta se sting toate dorințele Visele întunecate te ucid ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ DORUL PATRIEI (Malli i atdheut) Dorul Itacei mele Mai greu decât muntele Tare te atacă în suflet Îți strică somnul te rănește Îți aprinde inima flacăra-n sân Îți îngreunează pasul de pribeag Durerile mele nimeni nu le
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]