3,075 matches
-
colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am și vărsat prânzul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de câteva ore. Dar, la început, avusesem într-adevăr o stare euforică. La restaurant, sunasem imediat, de pe telefonul lui Randall, pe toți cunoscuții noștri. Amândoi râsesem, în vreme ce prietenii și rudele își urlau felicitările. Randall comandase o a doua sticlă de șampanie. Unul dintre chelneri mi-a adus un buchet de trandafiri. Mă simțeam de parc-aș fi plutit la zece mii de metri altitudine: Oare chiar mă logodisem cu Randall Cox? — E ca un vis devenit realitate! chițăise Bea, iar eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
brațe de parc-ar fi fost mireasa lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică, mi-a spus ea, indicându-mi partea pustie a patului. Mă așteptasem ca mahmureala de după șampanie - ca să nu mai pomenesc de proaspăta logodnă - să-l fi ținut pe Randall în pat, dar făcusem o greșeală: nimic nu se putea interpune între el și banda de alergare. — Monsieur Cox m-a rugat să vă fac bagajul, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe rochii, toate foarte elaborate și cu broderii. Lucille s-a strecurat în camera de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima rochie. Era strânsă pe trup, de culoarea unei șampanii palide, cu un văl suprapus de tul, cu cristale și niște flori delicate din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i dădea ordine: mai multă broderie manuală pe trenă... House of Lesage... să nu se facă nici un fel de economie... o prietenă personală a Verei... m-am deconectat, privindu-mă în oglindă și dând peste cap încă două pahare de șampanie. — Ești sigură, Claire? m-a întrebat mama, care părea puțin îngrijorată. Nu pari foarte entuziasmată de rochie. Draga mea, dacă nu-ți place... — A, îmi pare rău. Chiar îmi place, sincer, numai că sunt epuizată... a fost o săptămână așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fard de obraz. Așa, ajum e mai bine, a concluzionat el, trimițându-ne niște bezele prin aer, pentru ca apoi să se îndepărteze de mașină. Tuturor mireselor li se face frică, mi-am spus, în vreme ce Bea mai turna trei pahare de șampanie, pentru călătoria până la biserică. Mama mea, care nu bea aproape niciodată, l-a dat gata pe al ei în timp record. Căsătoria e un angajament extrem de important. Mi-ar fi frică, indiferent cine ar sta în fața altarului. Mașina a demarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fiindcă mașina noastră a fost prinsă în spate. — Eu... eu..., m-am bâlbâit, neștiind ce să spun în continuare. Mama și Bea s-au aplecat spre în față, așteptându-mi cuvintele, pline de speranță. Eu am luat un gât de șampanie. — Ce e, Claire? m-a întrebat mama cu blândețe. E totul în regulă? Pentru că, draga mea, dacă nu e totul în regulă, acum e cel mai potrivit moment să ne spui. Poți să ne spui orice, Claire, iar noi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ceva în genul ăsta. Povestea nu avea nici o logică și nu era nimic adevărat - dar asta n-a oprit-o pe Vivian. Phil s-a dus la bucătăria și a apărut la loc cu o tavă plină de pahare cu șampanie. — Ei, vă propun un toast! a zis el vesel, împărțind paharele. Pentru Vivian, care primește, în sfârșit, ceea ce-a meritat! — Ce vrei să spui? l-am întrebat când a ajuns cu tava la mine. — N-ai citit Daily News-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prăvăliră cu toții în baie, în timp ce perdeaua și instalația de la duș veniră după ei și în timp ce conținutul dulăpașului cu medicamente se descărcă în chiuvetă, Wilt emise un ultim strigăt de disperare. Se auzi un pocnet care readucea în memorie dopurile de șampanie, iar Judy, reacționând în cele din urmă la presiunea celor șaptezeci de kilograme ale lui Wilt, prăbușite de la câțiva metri înălțime în cada de baie, îl dădu afară din ea pe tânăr. Dar de-acum lui Wilt nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
devenit mai proaspăt și mai luminos. Era una din zilele bune ale Evei Wilt. . Council for National Academic Awards sau, abreviat, CNAA. . Babycham - gen de cidru de pere, alcool ușor, dulce, spumos, comercializat în sticle mici, de forma celor de șampanie. Inventată de Francis Showering din Somerset, Babycham a fost o băutură extrem de populară în anii ’60 și ’70. . Roman de Jack Schaefer, publicat în 1949 în Statele Unite ale Americii. Cartea a repurtat un imens succes de public, fiind ulterior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Abia dimineața, în stradă. Cele două perechi, familia Astrid Mircea Claudiu Vancea și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
curaj n-ai avut. Ai fi putut, ai dorit-o, recunoaște. Nu bănuiai câtă putere și cât curaj îți vor trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteva secunde mai mult decât părea să o impună situația. — Noapte buna la toată lumea, a zis Honey, făcându-ne semn cu mâna în timp ce ieșea. Ne vedem mâine. Își face apariția a doua zi, încărcată cu cinci homari, trei sticle de șampanie și două feluri de desert. Dotatul nostru bucătar ne pregătește un nou festin și, acum că Lucy se arată dispusă să participe la conversație, învățătoarea și eleva de clasa a patra vorbesc de-ale lor cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încât era să-mi vărs mațele în urma șocului la care mi-a fost supus organismul. Petrecerea a durat până târziu în noapte și, la un moment dat, m-au convins să mă ridic în picioare și să țin un discurs. Șampania mi se urcase de mult la cap și cred că am bătut un pic câmpii cu aiureli și bancuri incoerente, în timp ce publicul pe jumătate turmentat făcea eforturi să mă urmărească. Aproape singurul amănunt pe care mi-l mai amintesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meu Sunshimmer se scurge rău. Debbie e în spatele meu. Debbie și cu mine ne-am făcut instruirea împreună și ne înțelegem destul de bine. Dar în seara asta nu am prea văzut-o, pentru că a fost la clasa întâi, servindu-le șampanie barosanilor. —Închipuie-ți, îmi șoptește ea, avem următoarele trei zile libere. De-abia aștept! Dispare din nou, și eu mă uit lung în urma ei, ușor năucită. E ciudat cum membrii echipajului de zbor par așa de încântați de zilele libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un prieten vechi. Mă întreb cât de des vine aici. Și mă mai întreb cine l-a mai însoțit la întâlniri. Poate numele fetei e altul în fiecare săptămână. Încă o dată Adam îmi ia haina și comandă o sticlă de șampanie. Când ai următorul zbor? Se întinde și îmi strânge mâna. Atingerea pielii sale e electrizantă. —Mâine dimineață. Plec la Boston. —Boston? A, da, uitasem. Iubesc orașul ăla. — Și eu, dar din nefericire nu stăm prea mult acolo. Doar o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Când îți reiei filmările? — Poimâine, spune el. Am avut ultimele zile libere, dar am un program destul de încărcat în următoarele săptămâni. Personajul meu intră în tot felul de buclucuri. Cum ar fi? Ridic dintr-o sprânceană în timp ce chelnerul ne toarnă șampanie. —O, știi doar că nu am voie să vorbesc despre scenariu. E confidențial. Hai, continuă, îl tachinez în timp ce gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
săptămâni. Personajul meu intră în tot felul de buclucuri. Cum ar fi? Ridic dintr-o sprânceană în timp ce chelnerul ne toarnă șampanie. —O, știi doar că nu am voie să vorbesc despre scenariu. E confidențial. Hai, continuă, îl tachinez în timp ce gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu scriu scenariul. Eu doar citesc replicile. Nu e vina mea că scenariștii m-au distribuit în rol de canalie. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
despre slujbă și viață în general. O, iar am făcut-o. Visez cu ochii deschiși. Revin repede cu picioarele pe pământ. —O, sunt sigură că o să ne mai întâlnim, spun. Mai relaxant nici că se poate. Mi s-a urcat șampania la cap și acum mă simt stăpâna lumii. Și ce dacă Adam pleacă mâine la New York, iar eu plec la Boston? Iubesc Bostonul și știu că o să mă simt bine acolo, chiar dacă nu am nimic în comun cu ceilalți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de-abia mai vorbesc cu părinții mei, iar ea apare arătând de milioane, în timp ce mama se dă peste cap mulțumindu-i că ne-a onorat cu prezența. Apoi se așază la masă de parcă ar fi oaspetele de onoare, bea repede șampania și pleacă înainte să înceapă cântatul la pian și să fie nevoie să se spele vasele. Doamne, de Crăciunul ăsta cred că o să fac grevă. Vorbesc serios. Dacă aș fi bogată, mi-aș rezerva o lună la un hotel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
atât de ușor când mi-a dat papucii Tim, nu? Vă închipuiți ce viață conjugală plictisitoare am fi avut? Oricum, nu o să-mi mai irosesc timpul gândindu-mă la Tim. Mai ales în seara asta. Ce idee! Adam a comandat șampanie, și chelnerul toarnă în două pahare. Sunt impresionată. Mă întreabă ce vreau să comand, iar eu iau meniul. Din păcate, e doar un fel vegetarian, ceea ce, văzut într-un meniu, mi se pare mereu un semn de ignoranță. De parcă vegetarienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
numele lui Dumnezeu, de ce mă gândesc iar la Tim? Nu mi-am irosit destul timp cu el cât am fost împreună? Chiar nu ar mai trebui să îi acord timp prețios din gândurile mele. Observ că Adam golește sticla de șampanie. Sper că își dă seama că trebuie să mă ducă acasă mai târziu și că nu poate să bea, iar apoi să conducă. Nu v-ar veni să credeți câți din prietenii mei încă mai fac asta. Mereu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sau dacă își dă seama, nu lasă să se vadă. Acum Adam poartă o cămașă albă, cu mâneci scurte, care îi scoate în evidență brațele puternice și perfect bronzate. Lumânarea din mijlocul mesei pâlpâie nesigură între noi și bulele de șampanie parcă mi s-au urcat direct la cap. Îmi întind mâna și o așez curajoasă pe brațul puternic al lui Adam. —Deja te simți amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie de ceva de băut. Îmi umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca să își păstreze fanele. Pare destul de surprins și spune că nu prea îi pasă ce cred alții, pentru că până la urmă e viața lui și el trebuie să și-o trăiască. De-abia observ că Adam comandă încă o sticlă de șampanie. Sunt fascinată de conversație, de viața lui, ambițiile lui și hotărârea sa nestrămutată de a reuși. Îl întreb dacă i se aruncă femeile la picioare doar pentru că apare la televizor. Nu chiar câte crede lumea, insistă el. Îl întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]