4,565 matches
-
a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Era aproape Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja pe cerul fără nori. De undeva, din pădure, se auzea zgomotul unei ape. De departe, abia perceptibil, ca o simplă bănuială, venea prin șine un duduit slab. Băiatul stătea tăcut, asculta și nu spunea nimic. O fată din grupul nostru Prînzul se sfîrșise și „turiștii“ - grupul de treizeci de femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curînd vine iarăși toamna. Și mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și tăcere și lătrat de cîini, cu oameni care ascultă, cu vorbe nerostite și suflete liniștite, nopți străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea bătrîn și prea surd ca să audă semnalul de avertizare; o siluetă trecînd În goană pe la fereastra sa cu un țipăt - pe toate le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea bătrîn și prea surd ca să audă semnalul de avertizare; o siluetă trecînd În goană pe la fereastra sa cu un țipăt - pe toate le văzuse și le cunoscuse mecanicul. Cunoscuse toate necazurile și bucuriile, toată primejdia și truda pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu viața lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai văzuse nicicînd orașul acesta. Pe măsură ce Înainta, sentimentul de uimire și nedumerire i se accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înainta anevoie prin praf și prin căldură. În cele din urmă ajunse În fața casei pe care o căuta. Își dădu seama imediat că nu greșise. Văzu stejarii falnici În fața casei, straturile de flori, grădina și bolta și, ceva mai departe, șinele licărind, Într-adevăr, aceasta era casa pe care o căuta, locul pe lîngă care trecuse de atîtea ori, ținta spre care năzuise fericit. Dar acum, cînd reușise să le găsească, acum, cînd ajunsese aici, oare de ce-i tremura mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de spaimă și de Îndoială, văzînd chipul nebănuit al unui pămînt care fusese mereu la cîțiva pași de el și pe care nu-l văzuse și nu-l cunoscuse niciodată. Și Înțelese că pierise pentru totdeauna, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui pămînt care fusese mereu la cîțiva pași de el și pe care nu-l văzuse și nu-l cunoscuse niciodată. Și Înțelese că pierise pentru totdeauna, că nu va mai redobîndi nicicînd farmecul acelui drum pierdut și luminos, imaginea șinelor strălucitoare, peticul de lume imaginară, măruntă și bună, rodul speranțelor sale. În parc Cred că În anul acela locuiam la Bella; ba nu, cred că locuiam la mătușa Kate sau, știu eu, poate totuși stăteam la Bella - nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite și mucegăite, de lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile ciudate ale circului care se instala. Rulotele galbene, cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul care curgea În apropiere, pe lîngă șine, pentru a-i duce la adăpost; iar În lumina primelor raze se vedeau elefanții care se bălăceau În rîul bine cunoscut și caii cei mari care se apropiau Încet și atent ca să bea apă. Apoi, pe terenul circului, se Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se vedeau elefanții care se bălăceau În rîul bine cunoscut și caii cei mari care se apropiau Încet și atent ca să bea apă. Apoi, pe terenul circului, se Înălțau, cu viteza magică a visurilor, corturile. Pe toată suprafața (de lîngă șine, singura suprafață plană din oraș suficient de mare pentru a permite instalarea circului) clocotea această Învălmășeală sălbatică, grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
povestească ultimele pățanii cu locomotivele. Dar, pfui, nu vorbește prea frumos despre ele: numește atât locomotivele, cât și mașinile de pe șosea, „mortăciuni”. Nu-i adevărat: cum să fie mortăciuni?! N-ați văzut cât de repede aleargă ele? Care pe șine, care pe șosea. Fac și accidente când se grăbesc prea tare sau nu sunt atente pe unde merg. El spune că de drag le zice „mortăciuni”?! Să-l cred? În fine... Priviți, în secunda asta, Inventatorul îi face cunoștință Anei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l mai văd aproape deloc. Mi-am imaginat cum ar fi să zbor către est. Mi-am reprezentat spațiul restrîns al carlingii, oamenii în jachete de piele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu a putut găsi nu doar o casă, ci una aflată atît de aproape de locul lui de muncă. Lucra pentru societatea municipală de transport, în marele depou de tramvaie care, prin mijlocirea unui șir de uși, dădea pe malul rîului. Șinele lucitoare urmau cursul rîului pentru o vreme, după care o apucau în diferite direcții, înspre centrul orașului unde se află străzile comerciale, depozitele și palatul regal, către docuri, către gară, către alte suburbii care nu se opreau la malul apei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care este legată de rîu. Era o zi caldă, o zi fierbinte de vară. Aveam cinci sau șase ani. Fusese descărcat nisip pentru construcția noului pod. Noul pod aparținea cartierului nostru: construit în stilul străzilor noastre și brutal prevăzut cu șine de tramvai și felinare moderne, avea să pătrundă în orășelul liniștit de pe celălalt mal. Văd încă macaralele plutitoare, stîlpii și despărțiturile în care se afla apă. Și văd nisipul. Era atît de mult încît părea că o plajă temporară alb-aurie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
El vedea, probabil, drumul acestora de-a lungul orașului, claxonînd, accelerînd, frînînd brusc, șerpuind prin mulțimea înfierbîntată, cu toți oamenii aceia ciudați urcîndu-se și coborînd, ca pe un rău necesar. În ultimele cîteva luni, tramvaiele nu mai circulaseră în oraș. Șinele fuseseră luate, iar suprafața celor care rămăseseră la locul lor nu mai e strălucitoare, ci tocită și înnegrită. Traversele si butucii fuseseră luate de cei ai căror familii aveau nevoie de lemne de foc. Dar chiar marile adăposturi sînt aproape
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]