9,824 matches
-
căruța de porumb. Arăta, obosit și foarte necăjit. Desculț, murdar! Ei, Doina, așa este la țară, o să mai vezi tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
zile din cauza manualelor alternative de istorie. Fiindcă m-am găsit eu deștept - când mă trezesc din somnul de după-amiază, de regulă am inexplicabile crize de inteligență și infatuare - să-i spun că majoritatea manualelor respective sunt niște... Și i-am șoptit cuvântul la ureche. De ce la ureche? Pentru că acu’ vreo doi ani, în timp ce băteam un cui în perete, a sunat telefonul... Ridic receptorul, aud niște paraziți, o respirație grea, apoi o voce calmă de bărbat, dar categorică: - Dom’ Stradivariu, dă mai
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
la cine-i, Doamne? Că n-am auzit... S-a interesat consilierul. - Auzi, fiule!, s-a supărat și mai rău Domnul. Mai puneți mâna pe carte, fraților, că ne analfabetizăm cu toții! Scaraoschi, care era și el prin zonă, i-a șoptit repede consilierului: - Mă, oaie, vezi că e vorba de Shakespeare - ți-am spus, da’ te costă un gulaș. Vorbește cu Ivan Turbincă... - Ia din toate astea cu tine, a continuat Domnul, și te rog ocupă-te pentru limpezimea lucrurilor! Bagă
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
dansul aprins se preschimbă în zbor,/ de pe buze ura nebună le-am supt-o:/ «Focule, focule, mire iubit, înghite-mă-n tine/ înghite palatul - să-apară iar casa în care-am trăit!»/ «Tu vino cu mine, am un dar», mi-a șoptit./ La poartă călare venise împăratul.” Variațiuni pe tema celui mut grupează poeme erotice, unificate de imposibilitatea de a numi sentimentul omenesc cel mai tulburător. Cuvintele nerostite sunt și cele mai grăitoare: „Dacă ar fi să mi te destăinui/ cu vorba
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
să le detaliez acum. Iat-o pe prima: Bătrânelul Mai întâi a intrat el în compartiment. Apoi ea, toată numai zâmbet. S-au așezat pe locurile din fața mea, au gângurit câte ceva pe limba lor de îndrăgostiți, iar ea i-a șoptit ceva la ureche. - Nu, a venit răspunsul. Blând dar de o fermitate izbitoare. A încercat imediat să o sărute, dar ea s-a ferit. Colțurile gurii i-au căzut. Dacă ar fi putut scoate sunete, aș fi auzit zgomot de
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
a auzit un “ăăăăăăă” general, toate vibratoarele exponatelor s-au prăbușit brusc, după care am fost ignorate cu desăvârșire. Câteva deținute grase și neepilate, cărora li se punea din când în când mâna pe fund la mișto și li se șopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne și târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
moartea tot un Paradis,Chinul doar o iubire-n foc nestins...... II. CÂNTEC DE LEBĂDĂ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Sufletu-mi refuză să mai scrie, Vrând a fugi de această agonie, Îi șoptesc dulce că totul trece Neînțeles de gând, dar mă contrazice... De ce el vede frumusețe-n jur Și versul unui trubadur fără cusur? Iubirea lui pare mai mult un chin Și-un suspin decât mierea darului divin... O fi dragostea destinată
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
-i și voință... "Cântec de lebădă" mi-e speranța, Limpezește spirit ridicându-i ceața, Frumoasa auroră coboară În destin și versului îi este scară... Citește mai mult Sufletu-mi refuză să mai scrie,Vrând a fugi de această agonie,Îi șoptesc dulce că totul treceNeînțeles de gând, dar mă contrazice...De ce el vede frumusețe-n jurși versul unui trubadur fără cusur? Iubirea lui pare mai mult un chinși-un suspin decât mierea darului divin...O fi dragostea destinată doarPoeziei, iar noi nu
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
extazDeschide ochii prima oară...O poezie mantricăE-n vibrația dragostei lor,"La început a fost Cuvântul"Va fi titlul acestui poem.... VII. VOM RE-INTRA ÎN EDEN, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mi-a șoptit Muza că-i fericită, Nici nu vrea s-audă de poezie... Bagajul și l-a făcut grăbită, Pleacă-ntr-o mistică călătorie. -De ce, o întrebai cu glas sfios, Nu vrei să mai stai în versul meu frumos? Nemuritoare zeiță
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
bine, Ascuns era-n gândurile mele Un spirit al firii mele rebele... Vom re-intra în Eden, ezoteric, Luminii noi vom gravita eliptic, E timpul ca versul să-mi sacrific Mesianic și vieții să-l unific... Citește mai mult Mi-a șoptit Muza că-i fericită,Nici nu vrea s-audă de poezie...Bagajul și l-a făcut grăbită,Pleacă-ntr-o mistică călătorie.-De ce, o întrebai cu glas sfios,Nu vrei să mai stai în versul meu frumos?Nemuritoare zeiță
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
vină, Să le-nvie și să le dezlege de taină, Vraja s-o rupă eliberându-le din plâns. Plângea o roză în suspinu-i de catifea, Părăsită de parfumul, ce o iubise, Imploră cerul ce cândva i-l dăruise, Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea. Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele, Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale. Nici de Răsărit
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
vină,Să le-nvie și să le dezlege de taină,Vraja s-o rupă eliberându-le din plâns.Plângea o roză în suspinu-i de catifea, Părăsită de parfumul, ce o iubise,Imploră cerul ce cândva i-l dăruise,Să îi șoptească să se-ntoarcă din nou la ea.Plângeau și-ale nopții stele, uitate de lume, Nimeni nu își mai ridica capul spre ele,Doar poeții le mai cântau, din amintire, Feeria, dar versul le suspina cu jale.Nici de Răsărit
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
El strigă cu putere bătând din clopoțel : -Veniți cu bucurie, să vă-nveselesc nițel ! Un pâlc de viorele-n verdele din luncă S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, In catifea cerului-nveșmântate cu viață, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvară! Șoptește o brândușă, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasă, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petală galben, mov și albă. -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei si ... Citește mai mult Pământul e incă stăpânit de-o albă iarnă,In
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
simbol,El strigă cu putere bătând din clopoțel : -Veniți cu bucurie, să vă-nveselesc nițel ! Un pâlc de viorele-n verdele din luncăS-a îmbrăcat de-a primăverii gală,In catifea cerului-nveșmântate cu viață,Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață!-E iarăși, primăvară! Șoptește o brândușă,Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasă,Salută pădurea cu parfum și voce delicatăDeschizându-i petală galben, mov și albă.-Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei si ... Abonare la articolele scrise de gabriela docuță
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La ceas de rouă pe genunchi mă tot aduni mă tot răsuni să te podobesc baladesc sonet încet încet făptura mea de mură se potopeste-n roua mea de gură te tot șoptesc te podobesc frumusețea ta nu-mi face bine tu copile din copil icoana mea mă tâmâieste din cădelniți apoi te roagă nu pleca Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 3 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul
SONETE CU RĂSUNETE 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385306_a_386635]
-
noaptea se îngână cu ziua și mă voi așeza la fereastra sufletului tău , și te voi chema atât de dulce, încât vei uita de tine iar simțurile tale, toate, vor alerga către mine. Voi veni în fiecare dimineață să-ți șoptesc că te iubesc, până când sufletul tău va fii prea plin de mine să mai poată simți și altceva, apoi voi rătăci prin visele tale până ți le voi preschimba în realitate. În fiecare dimineață voi pătrunde prin fereastra deschisă a
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
12 iulie 2014 Toate Articolele Autorului O preafrumoaso te las să visezi cu noile tale dioptrii eretice Eu oricum nu reușesc să transcriu tot ce-ți trece prin suflet Oameni peisaje și autopor trete Cică trupul trece sufletul rămâne Îmi șoptește îngerul de serviciu Camera poetului iar a fost implicată într-un accident noctambul Numai marea face nudism în doi Pe valuri mă întorc totuși singur acasă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA MĂRII CÂND E TRANSPARENTĂ
EREZIA MĂRII CÂND E TRANSPARENTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349225_a_350554]
-
să se abțină, cu greu, rămânând pe scaunul ei. Rammu o conduse politicos pe Climene la masa amazoanelor, iar aceasta, după ce îi zâmbi dulceag, se așeză lângă Celeno, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. - Ai multe de explicat, îi șopti Talestri. În vocea prințesei se putea desluși clar, multă nemulțumire. Celeno tresări și răspunse: - Cred că e doar o mică gelozie, că am luat-o înaintea prințesei... - Climene?! o apostrofă Aela. Ai înnebunit? Ce tot spui acolo? - Păi oare nu
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
sfărâmat în bucatele.Sfaramat ...la fel ca si visul meu:(Obișnuiam să stau ore întregi sub copacul acela ,în curtea imensă a unui anumit liceu. Îmi aduc aminte foarte clar sentimentul ...Senzația că iarbă crește în jurul meu,ca foșnește și șoptește... Dar habar nu mai am ce fel de copac era:) Dincolo de gardul de ciment era pădurea și de multe ori când scăpăm de sub supravegherea vigilenta a unui pedagog mă plimbam pe potecile umbrițe. Și mai exista și o bancă pe
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
auzit din nou glasul acela blând, /și cineva, deasupra-mi, s-a aplecat, aproape, /balsam pe durere, simțeam răsuflarea-i nepământească. / Am înălțat ochii spre ochii Lui lângă mine rămași. Ca un copil uituc, sufletul a început, /după El să șoptească rugăciune pentru cei vrășmași. Palidă, ura-ngrozită-napoi se trăgea, /ca un duh necurat ce fugise din mine. Ca-n vis, în beznă Iisus a-nceput să lumine, /m-a luat de mână și-am ieșit pe poarta temniței, grea
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
fluidă, rotundă, când iubirea o pierzi. Unii ziceau c-ar fi soare, alții - întruchiparea de nor înspre grâu, dar nu avea aripi, cum nici inima n-are, ci numai flăcările-ntinse a zbor. Pasăre a sfântului sărut! Numai îndrăgostitul Te șoptește, cum apele-și sorbeau genunea spre-nceput asemeni cu pleoapele, din două - zborul întreit al Păsării cu umbră de pește. PESTE VREMURI DE COLIND Când începeau să se rumenească măgurile serii, plecam către Tine, Doamne, să-ți înflorim toți merii
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri din care băuseră norii de-au rămas până azi ca toți îndrăgostiții cu toate cerurile tineri, cărând spre apus răsărituri. Numai codrul mai știe că numele-i adevărat, Fetița cu Chibrituri mi l-a șoptit doar mie. Ne iubeam înainte ca-n lume să fie iubire, din dragoste fără să știm decât firul de cântec, puțin mai subțire ca dorul când cetina sub lună și-adoarme izvorul. Împlătoșat în coajă de mesteacăn o apăram de
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
așa-mi grăia Fetița cu Chibrituri care doar mie-mi spuse cum o cheamă. *** În alb ca o mireasă... Se-ngrămădea tot satul cu flori și cu săruturi, dar mie Sfânta Vineri, care venise din țara noastră veche, se-apropie șoptindu-mi la ureche, așa ca o fântână cu luna prinsă-n ciuturi: „Nu plânge, pentr-o vreme cu mine-o să rămână până când florile or să-i învețe glasul și-apoi or s-o urmeze în alai de fluturi!” DAR
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
-i niciodată noapte. Ceru-i destul la cele două șoapte și poate-i loc și de-un sărut în plus...” ÎN LIMBA MĂRII CHIAR SOARELE-I UN PUNCT „Cum poate marea de-o mie și-o mie de ori să șoptească tot altfel și altfel cuvintele mele, nerostitele?” am întrebat nisipul, amarul și zarea. „Tu cauți ce vorba nu știe să spună. În fața iubirii chiar soarelui lumina îi scade-n apus, dar nimeni niciodată iubirii n-a spus că marea începe
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]