1,948 matches
-
pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care stătea în picioare. Părea un purtător nefiresc de firesc al firescului, dacă mă pot exprima astfel. Un campion al normalului. Brunet, cu o figură ștearsă, mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva pentru o lucrare pe care avea să o facă așa cum trebuie. Omul acela stătea și el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil grație bunelor oficii ale doñei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roșcată, ca o atingere de ruj ce săruta chenarul, pe care se putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unde dispăruse idiotul lor minunat? Se gândise de multe ori la fața lui de cal, la râsul sănătos și vocea lui adormită pe când încerca să-i răspundă cu gura plină de macaroane. Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bază, e chiar o meserie foarte simplă. Apoi, vezi tu, la originea acestor reguli a stat stratificarea socială occidentală. Cu alte cuvinte, băiat de serviciu Înseamnă servitor. Unui băiat de serviciu i se cere să aibă o personalitate cât mai ștearsă, dar asta nu Înseamnă că trebuie să se transforme Într-un robot. Însă, cum să spun, o ființă umană nevoită să-și anihileze personalitatea emană, mi se pare că emană, un erotism straniu. Cred că are legătură cu starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e ultima șansă. Vrei sau nu vrei să te culci cu mine?“. Am urmat-o, Înfruntând privirile studenților cu obraji strălucitori, care păreau să spună: „Tipul ăsta nu e În stare să pună mâna decât pe o femeie atât de ștearsă și trecută de prima tinerețe?“. O chelneriță cu niște ochi ca de vulpe speriată, pe cale să fie Împușcată, n-apucă bine să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu eram noi așa de apropiați, ceea ce Îmi dădea bănuiala că Îl trimisese șeful să vadă ce mai fac. — Nu te simți bine? mă Întrebă el după ce am intrat În cafeneaua de la parterul blocului meu. Yaguchi era un băiat destul de șters, cu părul lung, cu vreo cinci sau șase ani mai mic decât mine. Eu, care dormisem toată după-amiaza, mi-am comandat o cafea fierbinte. Yaguchi, care-și petrecuse toată ziua muncind Într-un birou În care nu bătea soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
yeni. Îți Închipui că o femeie ca ea, care avea un copil de crescut, nu-și permitea să-și cumpere haine scumpe de firmă, dar mi-a lăsat o impresie plăcută, nici ieșind prea tare În evidență, dar nici prea ștearsă, genul de ținută pe care o purtau femeile serioase acum câțiva ani. Nu mi-am putut reține un strigăt mut de admirație. Se simțea clar că nu-i era ușor să trăiască. Venise Îmbrăcată cu ce avea ea mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou de trei persoane, și nici nu era din cauză că ar fi fost complexată de viața neînsemnată și ștearsă pe care o ducea. După aceea, el a mai Întânit-o o singură dată pe Mie, când s-a dus special pentru ea la Nagano, deși nu avea nici o altă treabă acolo. — Ție nu am nimic să-ți ascund, așa că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vrut, odată, totuși, să creezi o punte. I-ai propus editorului să-ți publice manuscrisele în facsimil. Nedactilografiate. Așa să-ți apară cărțile. Cititorul să descifreze singur textul masacrat de modificări, ilizibil pe anumite porțiuni; să caute pasajele anulate, cuvintele șterse, intercalările; să facă, în manieră proprie, o analiză grafologică. Bibliofilă. Detectivistică; să aibă posibilitatea revelației. Pătrunderii. Decepției. Litera rece a tiparului dezvoltă distanța; doreai apropierea. Ai primit un răspuns negativ. „Eu sunt editor, nu intermediarul experiențelor dumitale. Dacă aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
navă; astfel arma, cu energia deturnată, nu operase. Efectul psihologic produs trebuia să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mental, m-am pus în gardă, pregătit pentru prima lovitură. — Ca detectivul care în mod ingenios a soluționat celebrul caz al lui Gormann Strangulatorul, va binevoi dumnealui să ne împărtășească acum gândurile sale în acest caz? mă luă el. Zâmbetul șters persistă dincolo de ceea ce ar fi putut părea confortabil, ca și cum și-ar fi încordat strâns sfincterul. Sau cel puțin așa presupuneam eu, că era strâns. Deși, ca aghiotant al unui fost om din SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar se trezise de dimineață cu dureri de cap și incapabil de orice reacție. Grand părea obosit și nervos, plimbându-se în lung și în lat, deschizând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
facă numai ceea ce trebuia. DA, DACĂ ESTE ADEVĂRAT CĂ OAMENII ȚIN SĂ-ȘI PROPUNĂ EXEMPLE ȘI MODELE PE CARE LE NUMESC EROI, ȘI DACĂ TREBUIE NEAPĂRAT SĂ EXISTE UNUL ÎN ACEASTĂ POVESTIRE, ATUNCI NARATORUL ÎL PROPUNE TOCMAI PE ACEST EROU ȘTERS ȘI INSIGNIFIANT, CARE N-AVEA ÎN FIREA LUI DREPT CALITĂȚI DECÂT O INIMĂ BUNĂ ȘI UN IDEAL APARENT RIDICOL. ASTA VA DA ADEVĂRULUI PARTEA CARE ÎI REVINE, ADUNĂRII DE DOI CU DOI TOTALUL EI DE PATRU, ȘI EROISMULUI LOCUL SECUNDAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
început să reflectez. Acum... TREBUIE SĂ-ȚI SPUN CĂ NU ERAM SĂRAC CA DUMNEATA. TATĂL MEU ERA PROCUROR, CEEA CE E O SITUAȚIE. CU TOATE ASTEA, NU-ȘI DĂDEA AERE, FIIND DIN FIRE UN OM CUMSECADE. MAMA MEA ERA SIMPLĂ ȘI ȘTEARSĂ ȘI N-AM ÎNCETAT NICIODATĂ S-O IUBESC, DAR PREFER SĂ NU VORBESC DESPRE EA. EL SE OCUPA DE MINE CU AFECȚIUNE ȘI CRED CHIAR CĂ ÎNCERCA SĂ MĂ ÎNȚELEAGĂ. AVEA AVENTURI ÎN AFARA CASEI, SUNT SIGUR ACUM DE ASTA, ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
427 footnote>. Pictorii care au lucrat la Cetățuia au stăpânit serios atât arta compozițională, cât și a imaginii omului. Pictura originară de la Cetățuia se mai păstrează doar în pridvor și în mici părți în celelalte încăperi ale bisericii, dar destul de șterse și deteriorate. Pictura a suferit refaceri la sfârșitul secolului al XVIII-lea și apoi în secolul al XIX-lea, între anii 1820-1830, după un incendiu, care a alterat în mare parte vechea pictură. În unele locuri se vede scrierea veche
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Iisus Hristos, Iisus o vindecă pe Maria Magdalena, ea are părul desfăcut și este dezbrăcată. Este ultima scenă din absida nordică. Pe porțiunea de zid până la brâul ce coboară de sub pandantiv mai sunt două scene la care pictura este destul de ștearsă: Iisus îl vindecă pe fiul unei femei și, Iisus vindecă mai mulți bolnavi. Scenele cu vindecările minunate predomină, unele dintre ele fiind pictate de mai multe ori. După friza cu medalioane de sfinți, urmează ca și pe latura de sud
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reprezintă pe Maica Domnului într-o cupă evazată, ținându-l în brațe pe Iisus copil, iar de o parte și de alta grupurile de oameni caută să bea apă din acest izvor minunat. Pictura din cele două nișe este destul de ștearsă, iar în partea de jos este deteriorată aproape complet. Pe latura de sud, sub a doua fereastră privind spre zidul despărțitor, este Sfântul Zosima încadrat de două personaje dintre care o recunoaștem pe Sfânta Maria Egipteanca primind împărtășania de la Sfântul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
roagă să fie îngăduitor la judecată. De o parte și de alta sunt câte 6 apostoli pe scaune de judecată, iar în spate o mulțime de îngeri, după care, urmează cerul albastru cu nori. Partea aceasta de pictură este mai ștearsă, iar în unele locuri este mult deteriorată. În registrul următor, al doilea, este Etimasia, adică pregătirea scaunului de judecată, încadrat de o ceată de îngeri. În partea dreaptă sunt opt cete de sfinți, cu haine bogate și aureole, purtate pe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]