1,728 matches
-
Înainte, aruncîndu-se asupra lui Oberlus și punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre răsărit! Îndreaptă-te spre răsărit! - Du-te dracului! veni răspunsul. Ăsta e singurul drum pe care-ar trebui să-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în labirint au șansa să dea piept cu Minotaurul. Contemporaneitatea își caricaturizează miturile. Din Olimp ne-a venit focul. Dar și corupția. Prometeu - acest mare disident al Olimpului. Are și întunericul zeitățile lui. De la Adam încoace suntem ținuți numai în șuturi. Mai mult sau mai puțin biblice. Numai populațiile tribale simt nevoia de idoli. Orice cultură își zămislește nucleul spiritual în jurul unor mituri. Zeii mielului ar trebui să semene cu berbecul, nu cu lupii. Un Sisif eficient ne-ar fi sărăcit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cea a vântului. Imperiile au dispărut. Nu și sechelele lor. Prea multe gloanțe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. Unele generații au spart semințe de floarea soarelui prin șanțurile istoriei. Pe stadion, toate laudele se năpustesc spre șutul bâlbâit nimerit în gol, nu spre cel impecabil fulgerat din bară. Nici în istorie nu e altfel. Toți trepădușii istoriei se cred deschizători de drumuri. Istoria - acest instrument de amânare a fericirii umane. Prea des i se întâmplă istoriei să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alungat-o, prima dată când a vrut să ne facă cunoștință cu ea. Doar o știam de când se lipise de cei doi subofițeri la doamna Dan. Trebuia s-o iau de spate, s-o conduc până la poartă și cu un șut în fund, s-o arunc în stradă de unde a venit. Așa ar fi procedat orice om normal. Noi intelectualii ne credem mai civilizați, mai manierați; ne purtăm cu mănuși. În realitate suntem cei mai proști. Ai dreptate! Din păcate este
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Este o satisfacție deosebită să vezi atâta lume care o viață întreagă te-a ponegrit, te-a urgisit, și acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner privi În podele, la cinci metri În stânga soldatului de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce o minge și șeful comandă: Hai, trage un șut! Unde? Înspre clădire! Clădirea era la vreo 40 de metri. Să sparg vreun geam? Cei prezenți încep să rîdă. Un subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce o minge și șeful comandă: Hai, trage un șut! Unde? Înspre clădire! Clădirea era la vreo 40 de metri. Să sparg vreun geam? Cei prezenți încep să rîdă. Un subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag, spune ferm copilul. Un zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că n-ai fost tu? Unde? Cu șutul acela de la școală! Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag, spune ferm copilul. Un zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că n-ai fost tu? Unde? Cu șutul acela de la școală! Ba da. Atunci de ce nu tragi, mă, odată? Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie să trag tare și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt val anestezic mi se ridica din stomac. Ochii mei dureroși se uitau în gol. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul pe sub masă al lui Jung Îl reduse la tăcere. — N-am vrea să ne strici afacerile, continuă Jung. Și nici tu n-ai vrea. — Mai ales că-ți iese ceva de-aici, adăugă Adler. — Ce anume? — Trei luni de tratament
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-a rupt piciorul poți să-i tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o mașină care, deși pare a fi În deplinătatea funcțiilor sale, se comportă mai degrabă ca un măgar Încăpățânat? Mai toți alegeau soluția șutului În tablă sau a pumnului În capotă, ca În culturile moderne, unde bușirea unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de corp a unui masochist
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bani înăuntru (sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la pumni cu brațele lui obișnuite cu munca fizică. Fiind bărbat, se mulțumește cu variantele masculine ale violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în fluierul piciorului le lasă în seama Sophiei, care le aplică mereu. Ca două pistoane ale unei mașinării complicate, acționând alternativ. De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se doar pentru a‑și lua din nou avânt. Au, geme victima ușor și aproape că nu mai are putere să facă nici atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă un șut în testicule, deoarece ea este din principiu împotriva poliției, ca toți anarhiștii, de altfel. Bărbatul tace speriat, se strânge covrig și se leagănă puțin până când se liniștește definitiv. Oricum i‑au luat banii. Anna îl smulge de lângă procurist pe Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși un asemenea loc de mai multă vreme. Locul se află la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numai pentru ea? Sophie râde un pic și spune, dă‑mi drumul, Hans. Înainte ca acesta să apuce să execute ordinul, Rainer se apropie pe la spate, i‑o smulge pe Sophie din brațe și‑l amenință pe Hans cu un șut în testicule, la care acesta răspunde că ar vrea s‑o vadă și pe asta. Iar acum cară‑te, că vrem să fim singuri. Domnul director spune cu glas puternic că bacalaureatul, ce reprezintă sfârșitul unei perioade din viață, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răsputeri un pumn în cap, încât sună a gol. De aici nu iese nimic original, doar lucruri obișnuite, vorbele meșterului care‑l ceartă că a încurcat polii la o legătură electrică și‑i spune c‑o să‑i dea acuși un șut. Tatăl invalid se apropie și el, sprijinit în cârje, și i se adresează Sophiei; ea este, evident, micuța prietenă a fiului său, foarte bine, fiindcă‑i o copilă așa drăguță, cum a avut și el pe vremuri destule, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]