1,700 matches
-
continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu, ne vom iubi fără hotare. Te voi avea toată atunci. ― Dar acum nu e păcat? revenea ea, strîngîndu-și cehii, mușcîndu-și buzele. ― Acum te sărut numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine s-o fac. Chabù nu-și dădea seama de nimic. Am mîngîiat-o pe frunte, o priveam în ochi și am lăsat foarfecele să taie în voie, în timp ce îi vorbeam ca să nu audă scrâșnetul metalului, iar Maitreyi, din spatele patului, primea șuvițele în mâini și le ascundea într-o năframă, ca nu cumva să le observe Chabù. Mi-a trebuit vreun sfert de ceas până să izbutesc să-i las creștetul gol, și atunci, d-na Sen î-a lipit pasta aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nickie? — Douășase. — SÎnt mari? — Exact cum Îi vor oamenii. — O, Nick, ce-aș vrea să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar pe juma’ de kil. Sora sa era bronzată puternic și avea ochii căprui Închis și părul șaten, cu șuvițe blonde, de la soare. Ea și cu Nick se iubeau mult și nu le păsa de ceilalți. Se gîndeau mereu la restul familiei ca fiind ceilalți. — Au aflat totul, Nickie. Au zis că vor să te dea drept exemplu și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar fi dat voie săi iau, drept amintire, o șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă mine și adună cu ea, pe un făraș, niște căzături minuscule de pe podea. Da, e o simplă mătură iubita
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
primit pentru o asemenea trebușoară? ― Cred că mi-ați dat o idee. Nu cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor) credeau și ziceau că-s fiica lui. Că mi-i tată. Șuvițele albe ale perucii mă aduceau mai aproape de vîrsta lui. Dacă aș fi putut, mi-aș fi asumat anii lui și-ai mei la un loc. Dar nu s-a putut, Iordan. N-am putut să mă lupt cu trecutul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știe ce-o așteaptă. Se lasă așezată pe zid: "Așa, stai așa, iubito, țină-te Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să mi-o așez pe frunte. Ce caldă e, Mărie!" Întîi, trece cu pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă tragi de urechi atunci când ți se... scoală ție. Nuuuuu, nu mai permit asta... Gata! Lucia se opri pentru câteva secunde în ploaie, iar șuvițele de păr negru îi brăzdară fața. Îl văzu pe scriitor cum vorbește de unul singur și cum gesticulează, ca și cum ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastreverzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai reputate ziare din oraș făcuseră o adevărată obsesie pentru pasagerii cu machiaj, trup și vestimentație perfecte din aceste lifturi silențioase. Nu văzusem În viața mea femei cu păr de un blond atât de strălucitor și nu știam că toate șuvițele acelea, create de faimoși coloriști, costau șase miare pe an numai ca să le Întreții, și nici că ceilalți din branșă puteau ghici pe loc la care stilist realizase culoarea respectivă după o singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am auzit totul despre tine, micuțo. Bun venit În familie. Sper că-mi vei face o vizită. Îți promit că Împreună putem să... ăăă... Îți aranjăm puțin aspectul. M-a mângâiat afectuos pe cap și a apucat Între degete o șuviță de păr, după care a pus-o lângă rădăcini: — Mda, doar un strop de vopsea culoarea mierii și fac din tine un supermodel. Ia numărul meu de la James, OK, scumpo, și vino să mă vezi când ai o clipă liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lunară când eram la liceu. Asta mă Îndreptățește să mă dau drept scriitoare? — Ce anume scrii? — În principal, beletristică. Acum lucrez la primul meu roman istoric. A mai tras un fum și și-a dat din nou la o parte șuvița aceea Încăpățânată, dar adorabilă. „Primul roman istoric“ dădea de Înțeles că celelalte fuseseră non-istorice. Interesant. — Despre ce e vorba? S-a gândit o clipă, apoi a răspuns: — E o poveste spusă din perspectiva unei tinere femei despre viața În timpul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dorisem cu pasiune, În zadar. Era lângă mine, rece ca Întotdeauna, dar era el, Petre cel drag, pe care Îl vedeam, de care privirea mea nu se mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el, Petre cel drag, pe care Îl vedeam, de care privirea mea nu se mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin; Îi curgeau lacrimile fără să anticipeze plânsul. Fața Îi era imobilă, o marmoră roză pe care se scurgeau două dâre de apă ca două șuvițe de izvor, tăind piatra albă a muntelui. Nu i-am adresat nici o vorbă. Din când În când, Își mușca buzele până la sânge. Nu privea În afară. (duminică) Toți mă cred Îndrăgostit de Luminița D.; mă măsoară curioși, Își dau coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privirile spre el și să iasă din rând. — Uite, Aurica... spuse bărbatul, desfăcându-și brațele, ca și cum ar fi vrut să se arate pe sine, în lipsa oricărei alte explicații. — Ai venit... — Ți-am zis c-o să vin... Ea își ascunse o șuviță de păr sub batic. — Așa zic bărbații, promit multe... Petrache o luă înainte. Aurica aruncă o privire spre colegele ei, care continuau să meargă în ritm uniform, legănat, și-l urmă. Merseră în tăcere până la prima întretăiere de drumuri, el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele, cenușii. Abia după câteva ture, Petrache își dădu seama de potriveala gleznelor și a brațelor ei. Aurica dansa în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le mai țină și cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul să-i cadă pe umeri. Apoi îl privi din nou, brusc nedumerită și serioasă. Când buzele li se atinseră, închiseră ochii. Rămaseră așa, furându-și îndelung unul altuia respirația. Dintr-o dată, bărbatul o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
El zice că e un gest de smerenie. Cum a fost umilința lui Iisus, care a spălat, înainte de Cina cea de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete o șuviță din părul verde. Omul tău e nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și mai ce ? — Mi-e și frică să întreb, încercă ea să glumească, fără a putea ascunde cât de tulburată era. — Rămâne să aflăm. Cosmina își dădu șuvițele de pe frunte. El arătă spre ecusonul cu numele ei. — Știu cum să te găsesc... — Dar tu ? Cine ești ? — Tocmai ți-am spus... Eu sunt Iacob. Iacob Botez. Zâmbea mereu când își auzea numele. Ca de o haină care nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipită de perete. El încuie, de fapt trase un zăvor, îi observă neliniștea și se întoarse spre ea, așteptând. — Să mă lași puțin, șopti Cosmina. Să mă obișnuiesc... Ce e atât de neobișnuit ? întrebă Iacob, îndepărtându-i cu mâna o șuviță de pe frunte. Apoi o pofti în sufragerie. Era o cameră nu prea mare, într-o parte o canapea moale cu o măsuță dinainte, pentru cafele. O treaptă mai sus, o masă la care, așa cum erau aran jate scaunele, ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vede. Atunci putem să ne coborâm degetul imaginar pe profilul ei, de la frunte până la bărbie. Liniile sunt moi, conturul perfect, trebuie o mână sigură pentru a-l desena dintr-o singură linie. Părul i se lasă bogat peste umeri, printre șuvițe trece o boare care îl înfoaie și e numai a lui. Să vedem, acum, dacă această grațioasă femeie aparține cuiva. Se pare că nimănui, de vreme ce nu are verighetă pe deget. Să nu ne grăbim însă, căci un anumit rol ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]