1,749 matches
-
bâguit doar: - A cam sărit peste cal. Dar lasă că... Nu mai știu ce trebuia să lase Cristina. Poate că nici nu aveam pregătită o continuare memorabilă a frazei. Mai bine. Fiindcă ea m-a Întrerupt, revărsând asupra mea un șuvoi de plângeri care m-au făcut ca, În doar cinci minute, să fiu la curent cu toate defectele de soț ale lui Cătă. Expuse răstit, cele mai multe dintre ele ținând de domeniul strict casnic, nereușind să mă convingă, să mă atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât durează, are timp istețul moșneag să se tot scuture de râs. E-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât durează, are timp istețul moșneag să se tot scuture de râs. E-he, e-he, știa el de mult ce ascund acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucruri cu o ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu o libertate aproape totală, materializată în abolirea normelor ortografice, încât până și numele proprii sunt scrise, cu foarte rare excepții, cu inițială mică, iar punctuația lipsește cu desăvârșire, creându-se impresia că poetul construiește o tentativă de stăvilar pe șuvoiul existenței, însă doar provizoriu, cât să-i studieze sau, mai degrabă, să-i consemneze alcătuirile, poezia lui Cassian Maria Spiridon exprimă, chiar din titlul volumului, metaforic, nevoia de echilibru, pe care literatura, arta în general, o poate satisface prin aportu-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
burtă, lungit tocmai pe buza malului. Rămâne apoi nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care i se face legionarului român e în legătură cu o conspirație mondială iudeo-masonică ce urmărește o supremație mondială, distrugerea neamurilor și a bisericii lui Hristos, iar noi, românii care mai suntem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța statală de către toți guvernanții precum și de intrușii care au primit azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca și să ne rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată", a zis, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fel de monștri sacri ai scenei naționale, deși Phoebe ar fi putut căuta mult și bine printre prietenii, colegii, vecinii și pacienții ei și n-ar fi găsit nici o persoană care să le cunoască măcar vag numele. Cu toate acestea, șuvoiul de glume și povești intime despre ei n-a dat semne de epuizare decât când Roddy a mutat conversația spre o zonă mult mai personală, interesându-se de sănătatea cumnatului lui. — A, Peter a prins o călătorie gratis în Barbados
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau pardoseala și se prelingeau pe ea; șiruri de oi fără capete, lovind încă puternic din picioare; vaci cu piroane lungi de oțel înfipte în cranii, până în creier. Și apoi, în compensație, vocea fetei care ne prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
celor mai înalte idealuri literare (aceeași lume, desigur, în care norocul îmi va îngădui într-o bună zi să-mi înmoi picioarele șovăielnice, pentru a descoperi că e rece și neprimitoare ca apa bazinului care mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului. Ne întorceam acasă, făceam două cești de ness, ne puneam pe o farfurie biscuiți digestivi sau Rich Tea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca două Ca două? ca două cireșe ca două cireșe maraschino ca două cireșe glasate ca două bomboane mentolate Fox’s Glacier ca două boabe de mazăre într-o păstaie ca trei monede într-o fântână ca prunele Victoria ca șuvoaiele cascadei Victoria ca un deget umflat Oricum, avea aceste sfârcuri. Erau cât se poate de evident. Dar el? Nu voiam să fiu acuzat de sexism. Eram obligat, din câte înțelegeam, să-l prezint și pe mascul ca pe un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stomacul mare și rănit printre copaci, spre iarba Înaltă, la adăpost, când bubuitura se auzi din nou, trecând peste el și despicând aerul. Apoi tunetul se auzi din nou și-l lovi jos, Între coaste, sfâșiindu-i carnea și un șuvoi de sânge fierbinte și-nspumat Îi umplu gura, așa că o luă la fugă Înspre iarba Înaltă, unde se putea ghemui ca să nu fie văzut. Așa ar fi adus obiectul cu tunetul destul de aproape cât să se poată repezi la omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]