2,322 matches
-
guvernului comunist a fost încetarea participării Rusiei la luptele primului război mondial. În schimbul păcii, tânărul stat comunist ceda Germaniei cea mai mare parte a Ucrainei și Belarusului prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Aproape imediat după preluarea puterii de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost sprijiniți și
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
muniții sau direct cu trupe. Partidul Bolșevic, mai târziu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, la început s-a bucurat numai de posibilități limitate de exercitre a puterii în stat, controlând numai o parte a teritoriilor aflate cândva sub controlul guvernelor țariste. Mai mult, partidul era divizat datorită diferitelor opțiuni de abordare a problemelor stringente și de perspectivă. În ciuda tuturor obstacolelor, comuniștii au reușit să-și consolideze rapid puterea în tot mai multe zone ale țării și au promulgat norme care au
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
care au scos în afara legii orice posibil opozant sau partid politic rival agitând lozinca "centralismului democratic." Mai înainte de revoluție, doctrina bolșevică statua că numai un partid strâns unit și organizat după modelele mișcărilor clandestine ar fi capabil să răstoarne guvernul țarist. După revoluție, au adus argumentul că doar un partid organizat ca al lor ar putea lupta cu sorți de izbândă împotriva dușmanilor din interior și din străinătate. Izbucnirea războiului civil i-a forțat pe comuniști să pună în practică principiile
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
în final, KGB. Această "poliție politică" a fost responsabilă pentru descoperirea celor pe care partidul comunist îi considera contrarevoluționari, indivizi care trebuiau excluși din partid sau trebuiau judecați. Pe 5 septembrie 1918, CEKA a fost însărcinată cu descoperirea rămășițelor elementelor țariste, a partidelor de opoziție, (așa cum era Partidul Socialist Revoluționar, sau a grupurilor ostile guvernului, așa cum erau cazacii. CEKA a dezlănțuit Teroarea Roșie. Felix Edmundovici Dzerjinski, primul conducător al CEKA a afirmat în ziarul "Viața nouă": Frontierele dintre Polonia, (condusă de
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
de piață" asemănătoare cu politica inițiată în Republica Populară Chineză după 1978, În timpul perioadei NEP-ului, nivelul producției agricole nu numai că a egalat performanțele atinse mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, dar chiar le-a depășit. Desființarea moșiilor din perioada țaristă, care păstrau caracteristici feudale, le-a dat țăranilor cel mai mare stimulent pentru creșterea producției. Liberi acum să-și vândă surplusurile de producție, cheltuielile țăranilor au dat un imbold activităților manufacturiere și comerciale din orașe. Ca rezultat al Noii Politici
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa, influența bolșevicilor era mare în rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor. Bolșevicii considerau că armata țaristă este unul dintre stâlpii de sprijin ai regimului autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice în războiul
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
sovietic al Armatei Roșii, care și-a câștigat renumele în special în perioada celui de-al doilea război mondial. Țimoșenko s-a născut într-o familie de țărani la Furmanca, în gubernia Basarabia. În 1915 a fost încorporat în armata țaristă și a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest. În momentul izbucnirii revoluției din 1917, el a trecut de partea revoluționarilor, intrând în rândurile Armatei Roșii. În 1918, a intrat în rândurile partidului bolșevicilor. În timpul războiului
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
formidabilei mașini de război naziste. Înfrângând rezistența unor responsabili militari mai conservatori, el a inițiat procesul de mecanizare a Armatei Roșii și a crescut semnificativ producția de tancuri. El a introdus o disciplină mult mai strictă, inspirată din tradițiile armatei țariste. Când al treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică în iunie 1940, Stalin l-a mutat pe Timoșenko din postul de Comisar al Poporului pentru Apărare în funcția de Comandant al Frontului Centru pentru a conduce lupta de apărare și retragerea
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
titlul de Mare Duce al Finlandei nu era decât un titlu auxiliar al celui de Rege, folosit numai în ocaziile oficiale. Totuși, în 1812, ca o subliniere a dorinței de a menține Finlanda în sfera de influență suedeză în fața pretențiilor țariste tot mai evidente, regele Gustav Adolf al IV-lea și-a ridicat fiul nou-născut la rangul de Mare Duce al Finlandei. În timpul războiului finlandez dintre Rusia și Suedia, cele patru stări din Finlanda ocupată au fost convocate în Dieta de la
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
ducatului a fost ocupat de Prusia. Deși mai multe fortărețe izolate au rezistat timp de un an, ducatul a încetat să existe de facto. Țarul Alexandru I a creat Înaltul Consiliu Provizoriu al Ducatului Varșoviei să conducă ținutul prin intermediul generalilor țariști. Deși la Congresul de la Viena din 1815 au fost prezenți șefii mai multor state și un număr de foști conducători de stat, procesul decizional a fost în mâinile principalelor puteri ale epocii. Rusia și Prusia au împărțit Polonia între ele
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
în rândurile organizației marxiste cunoscute cu numele de Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 și a fost fondatorul în anul 1900 al Social Democrației Regatului Poloniei și Lituaniei. Și-a petecut cea mai mare parte a tinereții în diferite închisori țariste. A fost arestat pentru activități revoluționare în 1897 și 1900, a fost exilat în Siberia și a evadat de fiecare dată. A fugit în străinătate, la Berlin, dar s-a întoars și a participat la revoluția rusă din 1905. A
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
revoluționare în 1897 și 1900, a fost exilat în Siberia și a evadat de fiecare dată. A fugit în străinătate, la Berlin, dar s-a întoars și a participat la revoluția rusă din 1905. A fost arestat de poliția secretă țaristă, Ohrana și a fost din nou întemnițat. După eliberarea din 1912, a fost rapid rearestat pentru activități revoluționare și a fost întemnițat în Moscova. În martie 1917 a fost eliberat împreună cu alți condamnați politici (sau așa cum s-a afirmat ulterior
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
în 1878 prin tratatele de la Yeșilköy (San-Stefano) și Berlin care împart Dobrogea între cele două țări (două treimi României, o treime Bulgariei) la sfârșitul Războiului pentru independență din 1877-78. În a doua jumătate a anului 1876, pe măsură ce relațiile dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman s-au deteriorat, prevestind izbucnirea războiului, guvernul român a apreciat că era imperios necesar să se ajungă la o înțelegere cu cel dintâi. Cu toate insistențele Domnitorului Carol și ale marelui om politic Ion C. Brătianu de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
cuprindă nu numai probleme militare, ci care să asigure și recunoașterea independenței României și să garanteze integritatea tuturor frontierelor țării, dorința Rusiei a fost de a semna doar un tratat limitat care să evite chestiunile politice și să permită armatei țariste să traverseze teritoriul României, ceea ce a dus la încheierea Convenția din 4/16 aprilie 1877, care obliga guvernul imperial să respecte "integritatea existentă" și "drepturile politice" ale României Ratificarea Convenției a fost urmată la scurt timp de implicarea decisă a
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Curții de la Sankt-Petersburg, dar și sârbi, muntenegreni și bulgari, organizați în trupe de voluntari pe teritoriul României. Principalele operațiuni s-au desfășurat în Balcani. Dealtfel, utilizarea teritoriului românesc de către armata rusă avea un rol definitoriu în planurile făcute de Imperiul Țarist. Un tratat de alianță militară între Rusia și România nu a existat, dar a devenit o realitate prin îndeplinirea de către armata română a unor operațiuni militare în lunile aprilie-iulie 1877, care au constat în ocuparea unor dispozitive de apărare în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
situat la capul Tuzla, la sud de localitatea Agigea. Dar tratatul de la San Stefano, prin modul în care fusese încheiat și prin prevederile sale, displăcea Marilor Puteri europene, care socoteau că provoacă un "„dezechilibru strategic”" în regiune în beneficiul Imperiul Țarist, prin apariția unui puternic stat al Bulgariei, căruia îi atribuia cea mai mare parte a fostelor teritorii otomane din Peninsula Balcanică (cu excepția orașului Salonic, care ar fi devenit o enclavă), care ar fi avut un litoral întins la Marea Egee, și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
însă în considerație. Prin Tratat s-a recunoscut independența României în a cărei componență intrau Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea de nord, frontiera cu Bulgaria urmând a fi stabilită ulterior (1880) de către o comisie internațională. Poziția categorică a delegației țariste, lesne de înțeles prin prisma intereselor sale urmărite sub stindardul panslavismului, a respins intenția puterilor europene de a stabili frontiera Dobrogei la apus de Silistra și de capul Caliacra, traseul definitiv al frontierei româno-bulgare pornind de la est de Silistra (fortul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
(născut "Leonid Tisminețki"; n. 26 februarie 1913, Soroca - d. 1981, Otopeni) a fost un militant comunist român evreu, născut în Gubernia Basarabia, în acea vreme, parte a Imperiului Țarist. Dornic să își renege condiția burgheză, a devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1933, și, în aceeași perioadă, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit după un timp soție, Hermina Marcusohn, șefă a celulei Frontului
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de episcopul român de la Blaj, primind pe preoții sârbi trimiși de la Karlowitz. Călugărul ortodox Visarion Sarai (agent plătit de imperiul țarist pentru a spiona în treburile Curții de la Viena) a fost trimis de mitropolitul ortodox de la Karlowitz să vină în Transilvania. Întâi la Lipova, apoi la Dobra, Deva, Orăștie, Săliște etc. a făcut agitații publice împotriva unirii cu Roma, dar și
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec. XIX moșierul Nicopul posedă 3284 desetine, pe când restul populației - doar 580. Apar și gospodării țărănești, și argați. În perioada țaristă era centrul administrativ al volostei cu același nume. În 1902 în Fălești erau 803 case, cu o populație de 3993 persoane, inclusiv 870 evrei veniți din Galiția ; o biserică, trei sinagoge ; un dispensar ; 2 școli elementare rusești. Țăranii români împroprietăriți
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
trupelor germane, din 28-29 aprilie 1918, la Hauho și Tuulos, Syrjäntaka, plutoanele de femei ale Gărzilor Roșii au jucat un rol însemnat. Aceste lupte au avut însă doar importanță locală. Deși circa 60.000 de soldați ruși ai fostei armate țariste încă mai staționau în Finlanda la începutul Războiului Civil, contribuția rusească la cauza Gărzilor Roșii avea să se dovedească neglijabilă. Când a izbucnit conflictul, Lenin a încercat să angajeze armata de partea Finlandei Roșii, dar soldații erau demoralizați, obosiți și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Petrogradului. Deși unii au denumit conflictul „Războiul Amatorilor”, Armata Albă avea două mari avantaje în fața Gărzilor Roșii: conducerea profesionistă a generalului Mannerheim și a staffului său—care cuprindea 84 de ofițeri suedezi voluntari și unii foști ofițeri finlandezi din armata țaristă—și 1.450 de soldați din batalionul de elită al „Jägerilor” "(Jääkärit)", în număr total de 1.900. Batalionul fusese pregătit în Germania în anii 1915-1917, și încercat în lupte pe Frontul de Est. Partea cea mai mare a batalionului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
1849, generalul Görgey a pornit un atac masiv impotriva armatei austriece. Până în mai 1849 a reușit să elibereze aproape tot teritoriul Ungariei. De la Viena, împăratul Francisc Iosif a cerut ajutorul armatei ruse prin generalul Pașkievici și, în iunie 1849, armata țaristă, sub comanda baronului și general austriac Haynau, a intervenit în luptă împotriva forțelor revoluționare ungare cu un efectiv de 200.000 de ostași. Trupele generalului Görgey au atacat forțele ruse. Între 6 și 21 iunie 1849 a avut loc bătălia
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
Thur erbrochen u. eins u. das andere daraus geraubt, die Thur aber hinunter geworfen...”", adică românii din Șchei i-au spart ușa, pe care au aruncat-o în vale și au furat câteva obiecte din ea. În 1849, după ce armata țaristă a „pacificat” Transilvania, la inițiativa generalului-locotenent "von Hassfort" s-a ridicat pe Tâmpa un monument în formă de piramidă, cu inscripția "«Rusia et Austria unitae MDXXXIL»". „Acest monument a existat până în 1869. Distrugându-se din cauza intemperiilor (după alte surse din
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]