7,853 matches
-
ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se arătă interesat starostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arătă interesat starostele după ce se așeză și mai trase un fum din pipă. Mă ocup eu de cercetări. Nu am liniște până ce nu descopăr adevărul. Ce-ți spuneam? spuse bătrânul trist. Nu știți nimic. Asta nu înseamnă că stăm degeaba. Țiganul dădu a lehamite din mână și îl bătu pe umăr pe cel de alături, făcându-i semn să pornească la drum. Să știi că nu plecăm departe, domnule polițist! adăugă el înainte ca atelajele să se pună în mișcare. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dimineață nu i-am mai găsit. Ăsta-i motivul pentru care ne-am hotărât să ne luăm calabalâcul și să plecăm de aici. Cineva ne-a pus gând rău. Ne oprim la poliție și reclamăm acolo. Se întoarse apoi spre țiganul care ținea frâiele și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce face aici! Lui Toma nu-i scăpă tonul peiorativ al starostelui când pronunțase cuvântul "anchetă", dar nu comentă nimic. Rămăsese pe loc, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el la vale nemai știind ce să facă. După ce ultima căruță se pierdu dincolo de cotul drumului, se întoarse spre mașină și urcă la volan. Ce-a fost asta? întrebă Ileana care asistase din mașină la toată tărășenia fără să coboare. Țigani zlătari. Știu cine sunt, vin aici de câțiva ani. Ce s-a întâmplat cu ei? Pleacă prea devreme, e mijlocul verii. De obicei, șatra părăsește zona toamna târziu. Nu știu obiceiurile zlătarilor, începu Cristi să vorbească, dar din câte îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt, vin aici de câțiva ani. Ce s-a întâmplat cu ei? Pleacă prea devreme, e mijlocul verii. De obicei, șatra părăsește zona toamna târziu. Nu știu obiceiurile zlătarilor, începu Cristi să vorbească, dar din câte îi cunosc eu pe țiganii de pe la noi, când unul dintre ai lor pățește ceva, nu se dezlipesc de secția de poliție ori de spitalul unde este internat până ce lucrurile nu ajung la bun sfârșit. Aici, mi se pare că ceva este dubios. Și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împinge să ucidă tot mai des. Probabil că acum se odihnește după noaptea care a trecut, savurându-și isprava. Ar fi numai bine să mergem să-l surprindem în bârlog. Pe de altă parte, ar trebui să mergem la tabăra țiganilor să vedem ce urme putem găsi. Acum, cât sunt încă proaspete și nu le-a tulburat nimeni. În concluzie? Mergem la zlătari, spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În concluzie? Mergem la zlătari, spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-ți spun că nu știu. Poate că nu vom afla nimic dar și acest lucru este un pas înainte. Trebuie să investigăm toate posibilitățile. De ce în pădure? întrebă Ileana. Nu cred că asasinul a îndrăznit să intre în tabără. Chiar dacă țiganii dormeau, este puțin probabil să-și fi asumat un asemenea risc. Din câte am observat eu până acum, îi place să atace oameni singuri, în locuri pustii. Ileana se cutremură din tot trupul. Nu-ți fie teamă! o încurajă Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflăm. Ești sigură? întrebă Toma destul de neîncrezător. Eu am ceva spirit de orientare, dar acum, după ce ne-am învârtit atâta, cred că mi-ar fi greu să mai ajung înapoi. Înapoi? rosti mirată Ileana. Vrei să ne întoarcem la tabăra țiganilor? Ce să mai facem acolo? Femeia se afla la câțiva pași înaintea inspectorului și deja dăduse ocol trunchiului prăbușit. Se întorsese cu fața spre Cristian și ridică mâna, arătând spre dreapta lui: Uite, drumul forestier este în direcția aceea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui Pop. Ne mai uităm puțin pe aici prin preajmă și încercăm să vedem dacă nu cumva mai descoperim și alte probe. Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari, acolo unde îl dusese Vasilică Pohoață cu trei ani în urmă. S-au mai întors țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați plecat voi, nu i-a mai văzut nimeni, răspunse acesta, căutând un loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari, acolo unde îl dusese Vasilică Pohoață cu trei ani în urmă. S-au mai întors țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați plecat voi, nu i-a mai văzut nimeni, răspunse acesta, căutând un loc să coboare pe lângă apa ce curgea dincolo de prag, și-or fi găsit alte pâraie unde să spele nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe suprafața lucioasă a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tînăr, șchiop de-un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să-i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atît era de ieftină. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tînăr, șchiop de-un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să-i cumpere oglinda, zicea el „de pomană“, atît era de ieftină. În ziua aceea nu vînduse nimic, și pruncu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
partea de nord. Comuna Filipeni îngloba, în 1865, satele (le punem în ordinea vechimii lor, după documentele istorice) Filipeni, unde era reședința boierului Rosetti, Fruntești (ambele sate răzășești) , Lunca cu Dobreana, Slobozia, apărut în secolul al XVIIIlea, Valea Boțului (robi țigani eliberați). Satul de reședință al comunei Filipeni este Lunca (satul format din bejenari bucovineni, începând cu 1785), iar confuzia între Lunca și Filipeni vine de acolo că, de regulă, numele satului de reședință d numele comunei. Se aude tot mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu precizie unde se aflau. Siliștea lui Dobromir a fost la confluența Dunaviciorului cu Dunavățul, fie că reprezintă locul unde a fost altădată un sat sau a fost „siliștea casei” lui Dobromir. Sălașele (loc de adăpostit vitele și paznicii lor, țigani) se poate plasa între Fruntești și Filipeni. Un alt toponim care poate ridica semne de întrebare este „o bucată” de moșie din Bucovina, din hotarul Runcului, de la Dorog Ungureanul. Pe tot teritoriul românesc sunt „bucovine”, termen de origine slav care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spre Pârlita (Pârlituri) a rămas izlaz; Dealul Pârlita și cătunul Pârlita (Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc de arătură, de pășunat sau pentru fân. în ce privește cătunul Pârlita (Pârlituri) locuit de țigani, foști robi, lipsiți de pământ și avere, numele e de ocară: niște pârliți, săraci lipiți, n-au nici după ce bea apă! Numele le-a fost dat de răzeșii din jur, la care lucrau cu ziua sau făceau linguri, căușe, coveți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pădure)59. Pe stânga pârâului Dobreana, de la casa lui Ignătesscu (Cercel), spre răsărit este Valea Oțeleștilor, locul pe unde se ajunge în satul Oțelești. Pe partea stângă a pârâului Dunavăț, dinspre nord spre sud este Dealul Caracău (amintește de țiganul fierar Caracău) și în stânga acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
colibă, odaie, conac, sălaș, prisacă care desemnau folosințe, de regulă, sezoniere. Dintre locuințele cu caracter permanent care au avut o lungă perioadă de folosire, din neolitic până în epoca modernă, a fost bordeiul. Acest tip de locuință a fost folosit de țiganii robi și după ce au fost eliberați din robie, deoarece putea fi construit cu resursele materiale aflate pe loc. Pe un teren în pantă se detașa prin săpătură la suprafață de 2,53/3m (suprafața locuibilă), se fixau niște pari la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a trecut cu plugul pe deasupra. Biserica din zid, armată cu beton, era destinată pentru a fi necropolă pentru familia Rosetti; în interiorul bisericii era o criptă destinată odihnei de veci. Sălașele în documentele medievale din Moldova se vorbește de sălașe de țigani ca robi ai boierilor sau mănăstirilor. Sălașele de țigani nu formau sate separate, locuind pe lângă curțile boierești sau pe lângă mănăstiri, lucrând ca meșteri, dar și la vite, la câmp și oriunde era nevoie. Faptul că între Fruntești și Filipeni este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]