2,211 matches
-
fermecate. Un vânător vede o fată frumoasă și îi spune întâmplarea feciorului de împărat. Fata nu vrea să coboare din pom. Împăratul cere sfatul unei babe, care procedează la ispitirea fetei cu lucruri femeiești; împăratul o ia de nevastă. O țigancă i se substituie fetei. Se instalează echilibrul doar când împăratul își vizitează domeniile, merge pe la fiecare stână și cere să i se spună câte o poveste, "o hore". Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nevastă. O țigancă i se substituie fetei. Se instalează echilibrul doar când împăratul își vizitează domeniile, merge pe la fiecare stână și cere să i se spună câte o poveste, "o hore". Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel de Flori în revărsat de zori [Oprișan, II] este un basm, în care eroul pleacă în căutarea celei promise la naștere, " Fata Brună, Cu Fața Rumenă, /cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă." Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport (în colaborare
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
cu chingă roșie, București, 1974; Pământul, marea, cerul și oamenii, București, 1974; Semnul delfinului, București, 1976; Ademenirea, Cluj-Napoca, 1983; Casa cu ochii scoși, I-II, Cluj-Napoca, 1993-1994; Muntele de foc, Cluj-Napoca, 1993; Celor morți fără lumină, Cluj-Napoca, 1994; Anotimpurile unei țigănci, pref. Dinu Bălan, Lugoj, 2003; Epihia în stil valah, postfață Dinu Bălan, Lugoj, 2003. Repere bibliografice: Mihai Minculescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, RL, 1975, 5; Constantin Zărnescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, TR, 1976, 1; Valentin F. Mihăescu, Oameni
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Orion). V.r. mai găzduiește pagini trimise de zeci de prozatori, de prestigiu sau în curs de afirmare, precum I. L. Caragiale (Kir Ianulea), B. Delavrancea (Stăpânea odată...), C. Sandu-Aldea (Ape mari, Ion Măgură, Umbra), Artur Gorovei (amintiri), Radu Rosetti (Povestea țigăncii, O vizită la Cuhnia), Ion Paul (Florică ceterașul), Romulus Cioflec (Domnul Ghiță, Copaci bătrâni), N. N. Beldiceanu (Puiul, Barcagiul, La o manevră, Fetița doctorului), I. C. Vissarion (O întâmplare veche, Isprăvi drăcești, Satul lui Sfântu Petre), E. Lovinescu (Pe drumurile Heladei, Homer
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
la o sută, le publicăm împreună, iar Poșta Română se va privatiza și ne va da un premiu. Cadență! Mirel 21 noiembrie 2005 București: - stații de măsurarea poluării inutile; - pumni în barbă; - scuipat în fața „fraierului“; - televiziuni private; - private privatizate cu țigănci la intrare ce întreabă autoritar „te piși sau te caci?“; - posturi pirat de manele; - excremente de câine (am început să-i hrănim occidental, cu boabe chimice). Căcățelul canin se lipește de trotuar, ca la Paris, apoi se depune grațios pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
este scrisă de Mape Ollila și conține istoria unei trupe inițial necunoscute, originară din Kitee, Finlanda, care s-a dovedit a fi, în cele din urmă, un fenomen muzical internațional. 01 CIRCUL NOSTRU V| PREZINT| De la găozari la nesimțiți, via țigancă împuțită Lucian Dan TEODOROVICI După întâmplarea din ziua referendumului, când Traian Băsescu a brutalizat o jurnalistă, mi-am spus că președintele a comis cea mai mare eroare din cariera sa politică: a deschis în mod fățiș un front pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de mult încât, deși oamenii citesc ziarele, preferă să nu le mai creadă, așa cum se întâmpla odinioară. Atât de mult încât președintele a ajuns să fie încurajat de majoritatea cititorilor când comite o tâlhărie față de o jurnalistă și o numește „țigancă împuțită“. Atât de mult încât același președinte Băsescu a ajuns să-și permită să-i privească cu profund dispreț pe jurnaliștii care se înghesuie să-l filmeze „în timpul său liber“ și să le arunce, printre dinți, un scârbit: „Bă, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
adresezi unui public întâmplător. Actrița care interpretează e o persoană foarte specială; nu a terminat facultatea, e o actriță amatoare, acum face muzică, vioară, pentru că o interesează muzica țigănească. Ce m-a interesat pe mine la ea e că e țigancă, are un temperament care nu e așa de ușor de găsit în Cehia sau Slovacia; e o persoană hotărâtă, energică, fără inhibiții și, deși nu știa engleza, a acceptat imediat rolul. De asta am apelat din nou la ea, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
engleză. Mie mi-a plăcut că se simte Estul, nu știi exact de unde este accentul, dar cred că e și un fel de politică în asociația asta, și punctele de interpretare care se intersectează, faptul că ea e o femeie țigancă, și în relație cu România, cu felul în care românii și romii sunt văzuți, prejudecățile care există în acest sens. O retrospectivă fictivă De cât timp lucrezi Lucia Tkácová? Primul proiect l-am făcut în anul 2000, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nici să se dea în spectacol prin cârciumi cu whisky și dansatoare. Hitler, de exemplu. Hitler nu se omora după petreceri sau după femei și nici nu se menționează pe undeva prin istorie că ar fi dansat în restaurant cu țigănci cu fuste înflorate. Nu s-ar fi potrivit nici cu ideologia lui, nu? Geamănul lui de stânga din acea epocă, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, adică tătuca Iosif Visarionovici Stalin, nu s-a dovedit nici el un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Camil Petrescu, Mihai Eminescu etc. O noutate o constituie „silentiumul“, în care ți se asigură liniștea (și paza) - un spațiu de relaxare și lectură, în care ești invitat de „hostesele“ Bookfest. Ai zice că nimerești, dacă nu ești atent, La țigănci. La ieșire, după ce ai citit sau ai făcut poze, te liniștești - e tot târgul din 2007 și Editura „Zodia fecioarei“ tot n-a reușit să își amenajeze locația. (Scriu în „centrul de Internet“ al Bookfest, care... nu are încă Internet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
s-a reușit să se facă acest scenariu. Nu aș vorbi de fidelitate, fiindcă nu putea să transpună tot ce era în roman, însă autenticitatea, esența, veridicitatea, sinceritatea sunt de remarcat. Sunt prea emoționat acum, dar voi folosi vorbele unei țigănci din Roșia: «Părinte, când am văzut că faci un film despre copilăria dumneata, m-o pălit plânsul!Ă“. Armand Assante, venit la proiecția filmului California Dreamin’ (nesfârșit), a vorbit la superlativ de Cristian Nemescu: „Cristi era extrem de talentat și avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
până la casă. Studenta se grăbea, așa că o lasă pe bătrână de partea cealaltă a străzii, se scuză și pleacă. Nu primește decât un „mulțumesc oricum“. Seara, altă studentă așteaptă la trecerea de pietoni să se facă verde. Lângă ea, o țigancă bătrână în cărucior cu rotile. O roagă s-o treacă strada. Fata cade pradă corectitudinii politice, apucă mânerele și împige. Căruciorul e greu și nu poate ține linia dreaptă. Țiganca vociferează, dă indicații. Pe partea cealaltă de stradă, cere să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
trecerea de pietoni să se facă verde. Lângă ea, o țigancă bătrână în cărucior cu rotile. O roagă s-o treacă strada. Fata cade pradă corectitudinii politice, apucă mânerele și împige. Căruciorul e greu și nu poate ține linia dreaptă. Țiganca vociferează, dă indicații. Pe partea cealaltă de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta mai împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
partea cealaltă de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta mai împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și nu mai poate împinge. Țiganca urlă disperată să n-o lase în mijlocul drumului și aruncă niște blesteme pe care, din fericire, fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în propriul inedit, încetinește pentru Podu Iloaiei, ușa glisantă din inerție, împinge ca să revină țiganul mustăcios, mi-atîrnă pantalonii de slab, am terminat de fumat, țîcă este femeia mea de la etaj, pe care o interpelez, urcă treptele răsucit, știa Caragiale, pe țiganca din "Două loturi" o chema Țîca! află că nu e Podu Iloaiei, e Budăi, deci nu a fost Lețcani, ci Podu Iloaiei, dar cu atîta noapte și cu atîta secundă grafică, mai iute decît a trenului pe roți!... singurul angajament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
te încape așa, trup de femeie minunată Villon, / Atît de fraged și zglobiu traducere Vasile Chirica / Tu moartea o aștepți vreodată? Da, sau mă sui la ceruri viu! șarpele medicinii cățărat spre lapte, bătrînul nemișcat cu baston alb în mînă, țiganca grasă de nu-și poate împerechea mîinile pe lîngă trup, sus, că vine poliția! eu sînt tăiat de sub genunchi, mă cunosc cu țiganca, îi testez o haină din sacoșă, scoate și ea două bluze, le ia sub braț, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mă sui la ceruri viu! șarpele medicinii cățărat spre lapte, bătrînul nemișcat cu baston alb în mînă, țiganca grasă de nu-și poate împerechea mîinile pe lîngă trup, sus, că vine poliția! eu sînt tăiat de sub genunchi, mă cunosc cu țiganca, îi testez o haină din sacoșă, scoate și ea două bluze, le ia sub braț, nu mai pot de cald! schimbă-te, moșul cu tălpile ei în brațe, glezna i-o țin cu palma, că alunecă, și-i spun să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu tălpile ei în brațe, glezna i-o țin cu palma, că alunecă, și-i spun să tacă, judecă, omule fără picioare, prea te uiți la tot ca să nu vrei să înțelegi, așa cum pășești în cioturi! ți s-a întors țiganca, altă bluză, într-o clipă a ta de mînie, folosind brațele și mimica, apoi remarci de inteligență, pe spate voinic, de om înalt, mi-alungă alienata mintal ca să-ți cedeze locul. Afară, între linii, deschiderea bolții de stele imobilizează în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în sus, el, elocvența tinereții! femeie, bani, el nu și-a dat seama pînă n-a venit cu banii la mine, stăm la rînd pe acest logos, personaje secundare dar factori imprevizibili, ridică-ți bărbatul că alunecă, lumea ascultă, volubilă, țigancă și nu prea, mai sînt prin jur, către ei cînd pe țigănește, cînd pe românește, cu acordeonistul răspund ezitant, proverbul incorect formulat, pîinea neagră face roada bună, mă îndreaptă bătrînul agricultor, pămîntul negru face pîinea bună! admite, societate cu parimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înghețată la copil! patru montaniarzi, ce e pe voi aproape uniformă, bocanci, ciorapi negri, pantaloni scurți, rucsacii în spate, supraviețuirea în triaj de vorbe, imposibil altcumva decît cum spune lumea, agravat și de teoria că textul este lumea, doamnă, doamnă, țiganca, da' mai dă-mi niște țigări, mersi, mersi! ora 3,10 un accelerat Iași Timișoara, cete de zeci de tineri, altfel de gară, blițul cu fotografia, roată de fete în dinamica specifică, gemenele separat cu adidașii verzi, cu pletele, cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Jos punct hidrologic, Cotele apelor rîurilor în copilăria radio, 11,57, după Cotele apelor Dunării, înaintea mesei de prînz, Crasna regularizări de maluri, lan de case vechi cu țiglă, locuitorii contururi ermetice, stropi, straturi grele, țărancele încearcă ușa, cerșetoarea țiganca deschide, mă! flutură prin vagon spre capătul celălalt, nemișcată în geam, țin fata de mînă și îmi urmez drumul, dacă trenul se urnește din șosea într-o varietate fizionomică a Sălajului, față rotundă, omega melancolic, bluza lucrată în casă, halta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
va trăi în servituți, precum Literatură, și va ridica ochii și va vedea curcubeul, el se va repeta, ca niciodată, în curcubeu! arcul vecin în locurile vecine, alt arc peste stația Mirăslău, cu doi copii de mînă în sari albastru, țigancă din jalnica tragodie răpită în propriu-i vis Sakuntala, bănuială de curcubeu în tren, lucind geamurile, Aiud, Cheile Rîmețului, înălțimile frînte muchii pe mănăstire, le acoperă răutatea negurilor, au năpădit vătuite primul rînd de versanți, ține de flancgardă șoseaua cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
s-o feresc de curent, din Pașcani vată, SCCF "Moldova" betoane la Lețcani, fir-ar ea să fie! pa, pa, Lenuțo! iei bătaie? rîsete, întîmplările exclusiv pe extreme, Podu Iloaiei suie cu bagaj, bar la peron din roiul de puștance țigănci, cizmulițele roz cu toc, încă distinctivă etnic violența culorii, gripa aviară, ieși de acolo! mersi, mă controlează și rămîn pe culoar, gripa aviară! noaptea realitatea dinafară, vagonul tot în metaforă, strălucește intim, fibre ascendente și impulsuri din toate părțile o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]