16,458 matches
-
Închisoare. Cele câteva femei care au putut să arate un act de identitate au plecat să caute o locuință nouă, mai sigură. — Mă gândeam că hotelul ăsta merită vizitat, așa că ieri am trecut pe-acolo. Agitat, chelnerul se Întoarse cu țigările pe care le uitase. Când a plecat, prietenul meu m-a Întrebat dacă-mi mai aminteam de cafeneaua din fața hotelului. Sigur. Din când În când o mai așteptam pe Dora acolo. Ei bine, Anton s-a dus acolo ca să supravegheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat, m-am abținut să-l presez. Poate că nu-ți dai seama, Sascha, dar mai există cinematografe și În afară de Apollo. — Pe bune? Mi-am aprins o țigară. Existau locuri, mă informă Anton, care erau imune la aspectele delicate ale limbii, care difuzau filme pentru care dispozitivele de fixare nu erau cele mai importante. El personal credea că cerințele estetice referitoare la asemenea filme erau la fel de mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chelnerițe care Își arătau fundurile roșii, Îmbrăcate doar În șorțulețe dichisite, cu sandale În picioare și diademe din dantelă În păr. — Asta făceai tu În „cutia neagră“ din Shanghai Bar? Documentai viața secretă a angajaților tăi? Anton se Întinse după țigările mele. Și ce dacă părăsise Viena pentru că autoritățile Începuseră să manifeste interes pentru filmele pe care le Înregistrase În camera cu ușă neagră din spatele perdelei de mărgele? Erwin Winkler, unul dintre colegii noștri de clasă mai vechi, se Înrolase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp, avea impresia că... — Și de asta ai plecat tu de la Pensiunea Andersen, la scurt timp după asta? — Poate. Anton Își strânse țigara atât de negljient, Încât s-a rupt În două. — Și de asta se Înroșește Else ori de câte ori Îți aude numele? — Fir-ar să fie, Sascha! Pur și simplu m-am gândit că aș putea s-o folosesc. N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie, Sascha! Pur și simplu m-am gândit că aș putea s-o folosesc. N-ar fi trebuit să facă nimic, doar să-și arate puțin picioarele. Există oameni cărora le place așa ceva. Anton se strâmbă, observând ce făcuse cu țigara. Dar poate că va ieși oricum. Cred că știu unde vom filma ultima scenă. Îi va da filmului acel adaos necesar de periculozitate. Cerându-mi o altă țigară, mi-a spus că folosise câteva din creațiile sofisticate ale tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oameni cărora le place așa ceva. Anton se strâmbă, observând ce făcuse cu țigara. Dar poate că va ieși oricum. Cred că știu unde vom filma ultima scenă. Îi va da filmului acel adaos necesar de periculozitate. Cerându-mi o altă țigară, mi-a spus că folosise câteva din creațiile sofisticate ale tatălui său ca să plătească pentru asistența tacită asigurată de Rigoberto. În schimb, Anton căpătase acces În unele locuri și la anumite echipamente. Dar acum nu mai era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chibrituri? Nu la asta mă refeream. I-am Înmânat cutia. Ce s-a Întâmplat cu Klaus și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridică mâna. Dacă da, m-ar interesa să aflu dacă ceilalți stăteau chiar lângă Froehlich și Gielke - toți acei oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație. Acum, după un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb să verific poza mai de aproape. — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot surd, ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar putea fi chiar Anton, Încercând să găsească filmul. Chiar dacă după haine nu și-o fi dat seama că eram acolo, cleștișorii i-a recunoscut cu siguranță. Și atunci, deodată, a Înțeles că mă Întâlnesc cu Dora. Amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de elastică, crema caldă, de culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la Întuneric, apăru d-na Britz din apartamentul ei, purtând un rânjet glorios și două perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul de sub șinele Stadtbahn-ului. Chiar și așa, ca să fiu sigur, am lăsat luminile stinse. Luând scările două câte două, mă Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele. Eu personal nu mai aveam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acestea ar putea să ne ofere o perspectivă cu totul diferită decât cea pe care tocmai ne-ați prezentat-o. Sau nu sunteți de acord cu mine? Am dat din umeri și mi-am pipăit buzunarele, căutându-mi pachetul de țigări. N-am găsit decât portțigaretul. Să-i luăm, de pildă, pe părinții băiatului d-șoarei Walther. Conform spuselor lui Manetti, Froehlich contactase un cuplu fără copii, cu care făcuse cunoștință la un proces. Jurământul lui Hipocrate nu-i permitea Cancelarului Sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-am spus, ridicând caseta. Dar e Încuiată. — În orice caz, mai am un motiv să presupun că mai era o a treia persoană În apartament. De fapt, e cel mai plauzibil. Mă tot gândeam că vizitatorul d-rei Wilms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucrurile, persoanei de la capătul liniei o să-i spun În continuare Felix Karp. Dându-și demisia, a plecat la Copenhaga pentru a rezolva o „problemă personală“ cu Cancelarul Sănătății. Având impresia că-l aud cum se oprește ca să-și aprindă o țigară, am profitat de ocazie ca să-i povestesc ce se mai Întâmplase de când nu ne-am mai văzut. Când am terminat, inhală adânc și mă Întrebă dacă mai poate conta pe discreția mea. Sigur că da, I-am răspuns, dacă altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că s-ar putea să fie ultima dată când mai auzim unul de altul. Karp abia aștepta să Înceapă o nouă viață; eu, neavând altă soluție, aveam de gând să mă-ntorc la vechile mele deprinderi. La sfârșit, stingându-și țigara pe marginea unei scrumiere, Îmi mai ceru o ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
călători de-a lungul și de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției și spaimei. Vezi, mamă, și eu sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de azi, băieții și fetele nici n-ajung la vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]