60,912 matches
-
fost muncitoare la o cooperativa. Cu munca la domiciliu. A fost tot ce am putut face. Interdicția mi-a fost ridicată după moartea lui Dej. Cu ce ochi vedeți teatrul de astăzi? Cum vă raportați la el și cum îl așezați față de creația dumneavoastră? M-am așteptat că după 1989 să aibă loc un fel de resurecție, ca aceea din ^46. O explozie a unui teatru vital, scormonitor, inventiv. Am asistat, dimpotrivă la etalarea unui teatru întunecos, milos, bazat pe o
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
facă plăcere. Vorbesc despre ceea ce am văzut, firește. Să urmăresc, să ascult cu plăcere. Atunci, dintr-odată se creează în mine o mare liniște și o disponibilitate de a primi, de a da, de a merge împreună mai departe. Se așază în mine momentele pline, rotunde, consistente, cărnoase, minunate. Și apare comunicarea. Cum vine și cum se așază în dumneavoastră premiul UNITER pentru întreaga activitate de regizor? Emoție și mare plăcere. Este important și semnificativ și prin felul cum s-a
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
se creează în mine o mare liniște și o disponibilitate de a primi, de a da, de a merge împreună mai departe. Se așază în mine momentele pline, rotunde, consistente, cărnoase, minunate. Și apare comunicarea. Cum vine și cum se așază în dumneavoastră premiul UNITER pentru întreaga activitate de regizor? Emoție și mare plăcere. Este important și semnificativ și prin felul cum s-a decernat pînă acum, cum s-a conturat și s-a impus în mișcarea noastră teatrală, culturală. Este
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
față de care, celorlalți, lipsiți de acest dar, lor,... vreau să spun că li se spune că au "mîna de lemn", sau "de mort", sau că au "două mini la fel", două stîngi, două drepte. Pe lînga culorile întinse pe cartoanele așezate pe șevalet, mai sînt apoi sumedenia de lucruri tehnice, de la "cuțitul" de apăsat culoarea stoarsa din tub și trîntita pe pătratul sau dreptunghiul tabloului viitor, pînă la obiectele, florile uscate, gîngăniile, paianjenul (de metal, cu ochi scăpărători) de care mă
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
lumea desueta a personajelor feminine din literatura română, "de la doamna B." (din nuvelă O alergare de cai a lui Costache Negruzzi) și până "la doamna Ț." (din românul Patul lui Procust al lui Camil Petrescu). Cititorul, daca este bărbat, se așează surâzător în fotoliu pentru a citi această carte, în care crede că va vedea baletul mecanic al eroinelor literaturii române. Un adevărat harem livresc, pus la dispoziția să! Însă, după lectură primelor pagini, sare în sus că ars. Cartea este
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
răpesc bandiții și cum înving eu tot felul de pirați ca s-o salvez, ajungeam acasă fără să bag de seamă. Se scurtă drumul. Intrăm în curte cu plămînii umflați și mă echipam urgent. Executam pas alergător la poarta. Mă așezăm în dispozitiv. Sabia strălucea la șold, argint-auriu, ridicăm pieptul, îmi dădeam o comandă potrivită și mă puneam în mișcare. Patrularea se întindea de la magazinul domnului Făinaru, pîna cît ținea gardul și hrănea invidia întregii străzi 23 August, care ieșea că
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
s-au răsculat împotriva Împăratului, au jefuit Tracia și coastele Asiei Mici și în cele din urmă au pus stăpânire, pentru aproape un secol, pe Atica și Beotia. Însă, odată încheiat acest brutal episod de ăacumulare primitivă a capitaluluiă, catalanii așezați în Grecia și-au descoperit o profundă și sinceră vocație de admiratori ai splendorilor Antichității elene. Regelui lor, Pere III - el ceremoniòs - al Aragonului, i se datorează de pildă o entuziasta descriere a Acropolei (cu secole înainte de declanșarea pasiunii clasicizante
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Constantin Țoiu Avea o masă de scris strîmba și neîncăpătoare. Cînd se așeza,... se viră cu greu spre ea, ca să scrie, parcă se căznea să intre într-un submarin. * Traficul de anecdote, de întîmplări furate, bursa de zvonuri și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
traducătoare americană, o liftiera japoneză și un șomer de la bancă - soțul liftierei -, care-și omoară timpul făcînd jogging... Filmul îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar face reclamă la Zen. Încă din pregeneric (în care o farfurioara așezată pe steagul nipon e umpluta cu lapte pînă cînd aceasta, debordînd, inundă soarele roșu), gagurile vizuale abundă; dincolo de gaguri ghicim un fel de lehamite postmodernă mobilata cu dolce farniente, reverii, jocuri de cuvinte. Concluzia: la Răsărit, lumea a apus, artiștii
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
revistei DILEMĂ, 318, are ca temă visele. Alcătuitorul lui, Dan Stanciu, n-a comandat la întîmplare textele, știind că există riscul să se adune în borcanul tematic bile cu aceleasi nuanțe și gusturi. Poetul și graficianul a compus inspirat numărul, așezînd în jurul nucleului enigmatic al viselor ferestre mai mult sau mai putin transparente prin care îl privesc neurologul, psihanalistul, artistul, criticul, filosoful, chiar și omul străzii, aurolăcuit sau nu. În argumentul sau (ar merita citat în întregime de frumos ce e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției, o stranietate care - dacă nu e împinsă, cu aroganță și suficientă căutătorului de certitudini, în rame agresive - poate deveni, treptat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
oră și jumătate de somn profund, despre rezultatele cercetărilor din ultimele decenii. Avansează și o ipoteză proprie: "probabil, visul este reflectarea în conștiința omului care doarme a tuturor remanierilor ce se fac în rezervele de memorie atunci cînd ele se așează în cursul nopții. În stare de veghe, acumulam tot felul de informații ce trebuie apoi așezate, clasificate, ordonate într-un fel care să le facă accesibile și utile nouă. Probabil că în somn se face această uriașă muncă de ordonare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cele mai murdare gesturi ale oamenilor de atunci, cănd existăm și noi. Răsfoim cărțile Anei Selejan despre Reeducarea prin prigoana ori Literatura în totalitarism 1955-1956 (cea mai recentă) și tot ce credeam a fi uitat sau, mai ales, depășit, se așează repede în rând cu noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Prima dintre ele ar fi aceea de a selecta lucrările în funcție de ideea preexistenta a unei sincronii între cele două școli, a unei comuniuni de viziune, de temperament artistic și, eventual, de comportament stilistic. Cea de-a doua ar putea fi așezată la extremă cealaltă: a diferențierii nete, a unei evoluții specifice în contexte socio-politice, economice, culturale, morale și chiar climatico-peisagistice ireductibile. Cea de-a treia, mai putin radicală, ar fi una pur și simplu constatativa, derivată nemijlocit din chiar configurația materialului
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
s-a închegat cu o foarte mare acuratețe, în ciuda cantității și a diversității materialului vizual. Portretul, peisajul, scena de gen, natură moartă, compoziția și compoziția abstractă, cu nenumăratele lor nuanțe și particularități, au constituit terenul ferm pe care s-a așezat aproape un secol și jumătate, intervalul 1800 - 1940, de pictură belgiană și românească. Expuși alături, în cadrul aceleiași perioade istorice, a aceleiași teme și, pe cît posibil, al aceluiași subiect, pictorii români și belgieni au fost oarecum constrînși să se autodefinescă
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
Întîlnești aci cea mai multicolora mulțime a Orientului". Evident - se putea? - în apropiere e un templu. Și, de acolo, spre Gange e un loc unde se ard (adică se "înmormîntează") cadavrele. Terifiantă e descrierea ceremoniei, cu oamenii deloc triști care așează cadavrul, înfășurat în cîrpe albe, pe o bucată de lemn, în jurul căruia, copii și preoți aglomerează brațe de vreascuri, presîndu-l cu lemne lungi. Cînd începe a arde, mortul parcă ar voi să se ridice din mormanul incendiat. Trosnește, se mișcă
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
templul de aur din Armistsar, în partea de miază-noapte a Indiei, în apropierea Himalayei. Aici își celebrează sărbătoarea poporul Sikhi, care este ziua de naștere a marelui Guru Nnok, patronul lui spiritual. Iar templul e chiar aievea complet din aur, așezat în mijlocul unui loc pietruit. Și adaugă copleșit: "templul Sihn e singurul templu indian în care șunt acceptați toți oamenii, de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros afară din cale să te știi om bătrân când simți în tine pornirea de-a intra în lupta nu numai crâncena, ci totodată și îndelungată". Mutat în închisoarea de la hotel ăModernă, e așezat în camera cu Saniel Grossmann: se împacă de minune cu el; nici unul dintre deținuții cu care ar fi împărțit "celulă" nu putea fi mai bun decât el: În adevăr, nici Grossmann n-ar fi putut s-o ducă cu ceilalți
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cult din asta, respectat ca atare de toată lumea. Este singurul teatru din Franța subvenționat integral de stat, cu o trupă permanentă, formată din aproximativ șaizeci de actori. Respectînd în mod absolut o asemenea instituție cu valoare istorică, tu, stat, te așezi cu alta greutate pe acest pămînt mișcător și îl obligi să se fixeze în jurul tău, ținînd cont de existență ta. Am ramas impresionată de felul în care este tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
pămînt sănătos, alienîndu-l într-un anume grad. Să scoatem în relief, în cele din urmă, o caracteristică de ordin stilistic a "sufletului simplu" care a fost, în fundamentul sau, Tudor Arghezi, si anume înclinația să spre expresia elaborată, manifest artista, așezată pe bună dreptate de exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
României din perioada amintită. La început sînt cîteva dintre paradoxurile caracteristice ale fenomenului românesc, (autorul le enunța, într-un ansamblu, la singular) din care n-ar trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i se așezau candelabre aprinse pe mai multe mese din jur. Balzac nu spunea nimic mergînd de la un fascicul de lumină la altul, continuîndu-si mimica. Îmi venise mie rîndul să aplaud interpretarea textului. Arlette îl citise foarte emoționată, cu pauze și repetări, în ciuda
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Pavel Șușară ÎN PRECEDENTĂ să expoziție de la Galeriile Etaj 3/4, deschisă în 1992, Gheorghe Ilea apărea că un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjuga permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tusei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]