3,543 matches
-
chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și le ținea înșurubate în piatră. Peretele netede din fundul peșterii se afla la zece palme de orbitele adâncite, unde globii oculari fuseseră reduse la un grăunte de praf. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clasei. Profesorul a făcut o criză de furie. A urlat, a bătut cu pumnul în catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!» Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine”. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
exact unde, poate pe lângă Portofino. Descrierea lui Belbo era umorală, nu se Întrezăreau peisaje, ci excese, tensiuni, descurajări. Lorenza Își Îndeplinise comisionul În timp ce Belbo aștepta Într-un bar, și apoi spusese că puteau merge să mănânce pește Într-un restaurant așezat chiar deasupra mării. Din acest moment relatarea se fragmenta, o deduc din frânturi de dialog pe care Belbo le Înșiruia fără ghilimele, ca și cum ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite În Liguria, de-a lungul coastei, pline de flori și inaccesibile, și găsiseră restaurantul. Dar, abia așezați, pe masa vecină cu a lor văzuseră un cartonaș care o rezerva pentru „dr. Agliè“. Ia te uită ce coincidență, trebuie să-și fi spus Belbo. O coincidență neplăcută, spusese Lorenza; nu voia ca Agliè să știe că ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieri. Dar de alaltăieri până azi-noapte a trecut o veșnicie. Către seară mi-am dat seama că eram nemâncat. Voiam liniște, și puțin fast. Lângă Forum des Halles am intrat Într-un restaurant care-mi făgăduia pește. Chiar prea-prea. Masa așezată direct În fața unui acvariu. Un univers destul de ireal ca să recad Într-o stare de suspiciune absolută. Nimic nu e Întâmplător. Peștele acela pare un isihast astmatic care-i pe cale să-și piardă credința și-l acuză pe Dumnezeu că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un meci de baschet, la un televizor așezat mult deasupra capului lui. Se Întoarce brusc cînd Wakefield se așează la cîteva scaune distanță de o arătare sură, plantată pe la mijlocul barului. Comandă un bourbon și o Cola. Asta face un Bourbon Libre și, ascultă ce-ți spun, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ședință. În fiecare săptămână avea loc o ședință în care se hotăra ce subiecte vor fi abordate în numărul din acea săptămână și o alta în care se discuta pe ce pagină va apărea fiecare articol și unde ar trebui așezate fotografiile pentru fiecare. Mike Wooley, reporterul cel mai recent angajat și cel mai îndrăzneț, se prefăcu că era prins într-o conversație de viață și de moarte. Keith Wilson, redactorul sportiv, își luă cu el termosul cu ceai. Dezaproba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Când ajunse în sfârșit la Bell and Crown, îmbrăcată într-un costum cu pantaloni simplu, negru, fără urmă de paiete sau chiloți la vedere, era atât de emoționată, încât îi venea să se întoarcă acasă. Dar văzându-l pe Laurence, așezat deja într-un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai în largul lui în astfel de locuri, dar poate că secția nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta și fiindcă sunt ordonat, așa cum trebuie să fie o cămăruță curată, ca lucrurile să nu fie răvășite, că nu trebuie să ai la pedeapsă mare ce nu trebuie acolo să ai, dar se adună, un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aduci cocaină la mine În casă, Îl mustră Caro. — Nu mă refeream la genul ăla de pudră, zîmbește Charlie cu gura pînă la urechi. Mă duc la budă, OK? Asta cum Îți sună? Se Întoarce să plece, iar eu rămîn așezată, Încă roșie, mai ales că tocmai am fost În centrul atenției tuturor și am impresia că m-am făcut de rîs. Slavă Domnului, motivul nu include faptul că aș fi flirtat și eu. Rememorez discuția noastră și cuvintele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am simțit-o. Roșeața Începe să dispară, iar restul lumii Își reia conversațiile. Mă relaxez, dar apoi aud pe cineva șoptindu-mi la ureche. — Doar așa, ca să știi, rostește Charlie pe un ton incredibil de dulce, am vorbit serios. Rămîn așezată, Încremenită ca o statuie, și mă prefac că n-am auzit, dar nu-mi pot reține un ușor zîmbet care-mi flutură pe chip. Mai tîrziu, chiar cînd plecăm spre restaurant, mă duc la toaletă ca să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aud pași În hol, apoi cum se deschide ușa de la dormitorul lui Tom și, În final, Îl aud pe Dan Începînd să plîngă. Și atunci, Încep și eu să plîng. 22 După plecarea lui Dan, rămîn mult timp nemișcată. Stau așezată, plîngînd cînd și cînd, incapabilă să cred că s-a putut Întîmpla așa ceva cu adevărat, că el chiar nu mai e aici. Parte din mine a crezut că vom continua În același fel, că o viață nefericită, dar Împreună, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Neștiind dacă trebuia să considere eclipsa lui mediatică drept un semnal pozitiv - În ultimele luni, apăruse În ziar doar În legătură cu procesul În care era implicat - sau ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prietenele ei - de acum era un lucru bine știut -, stilistul Michele, alias Michael, se bucura de o reputație deosebită: era un magician capabil să transforme Într-o divă pe cea mai ștearsă dintre urâte. Erau acolo femei cu părul ud, așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Camilla - voia, Într-adevăr voia. Dar În clipa aceea o durere - ca mușcătura unui câine - Îi contractă pereții uterului. De trei luni Încoace, era prima dată când Îi conștientiza prezența. Primul semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte totul. Va ajunge aici În câteva clipe. Se va ocupa el de asta. Elio Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă i-ar fi plăcut să facă baie În cada aceea mare din Carlo Alberto. Cada bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se Întindă În ea. Trebuia să stea așezat ca În clasă, În băncuță. Și, apoi, nu se mai jucaseră În apă de mult timp. Mami se limita la a se ghemui pe pardoseala băii ca să-i poată spăla spatele. Antonio Începu să răscolească prin lenjerie. Pistoalele Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
venea pentru prima oară la BackStage, cu vară-sa și cu doi băieți din bloc. Emoțiile fetei îl împiedicau să fie atent și aproape că nu mai știa unde s-o caute pe Giulia. La intrare erau grămezi de morgoni, așezați ciorchine, fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu se poate de felul în care aveam grijă de ele, fără să mă mai gândesc la nimic altceva. De câte ori aveam ocazia, mă urcam până pe acoperiș, unde briza de nord dinspre fluviu ar fi putut să ridice pe sus cortul așezat acolo pentru umbră. Mulți dintre cei din casă dormeau pe acoperiș în nopțile fierbinți, dar eu nu i-am însoțit niciodată, pentru că mă temeam să-mi duc coșmarurile în mijlocul altor oameni. De pe acoperiș, mă holbam la soarele care se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o droaie de copii gălăgioși, mi-am dat seama că mesagerul își aducea propriul mesaj. Re-mose și eu ne holbam unul la altul. Am văzut un bărbat pe care nu-l cunoșteam - chipul lui Nakht-re mai puțin ochii, care erau așezați ca ai tatălui său. N-am văzut nimic din mine în acest prinț al Egiptului care stătea în fața mea, îmbrăcat în in de cea mai bună calitate, cu o vestă de aur strălucindu-i pe piept și cu sandale noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit de turiști, care preferau insulele Morbihan, așezate mai spre miazănoapte. Și care erau și mai accesibile. Nu Întîmplător „Lands’en“ Însemna capătul lumii. În zilele noastre, o legătură maritimă regulată punea insula În contact cu Brest În mai puțin de o oră și jumătate. Se vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
general, În mai puțin de un minut. - Și chiar dacă Aude ar fi fost cu Nicolas noaptea trecută pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas. Treizeci de secunde. Chantal avea să fie o pradă ușoară. Marie rămase tăcută. Paharul așezat brusc pe masă scoase un zgomot sec. - Ce vrei de fapt? Ca soțul meu să-l acuze pe Nicolas pentru corupere de minori? Aude nu a Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În cursul unui interogatoriu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]