1,728 matches
-
Și apoi dimineață, când ați sosit, v-am văzut în uniformă. Venisem să aduc icre negre la restaurantul gării." "Aveți icre negre?" "Bunînțeles. Dacă vreți, vă aducem mâine. Vreun kil?" "Cum să nu, cât costă?" "Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Slacker îl reprezintă pe autorul modern cu un stil și o viziune distinctă suprapuse unei priviri pătrunzătoare asupra situației tineretului contemporan, înstrăinat, neîncrezător în visul american sau în valorile americane tradiționale, plutind la suprafața media a vieții contemporane, cu atenția ațintită asupra culturii media. Filmul Slacker face parte din categoria celor cu buget redus și evidențiază etosul inovator al cinematografiei independente. Într-o scenă de la începutul filmului, plasată într-o cafenea din Austin, un student ia în mînă un exemplar al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
construiască propriul sine un deziderat prin excelență modernist pe care îl voi explica în detaliu mai jos. Cu toate acestea, Madona își subminează propriul feminism, prezentîndu-se pe sine în imagini fetișizante tradiționale sau apărînd ca un obiect asupra căruia sînt ațintite privirile bărbaților, dar și ca subiect care deține controlul asupra narațiunii și chiar a videoclipului. Există, așadar, anumite contradicții între feminismul pop al Madonei, deconstrucția imaginilor de femeie dominată și replica dată tocmai acestor imagini. O dată mai mult, Madona profită
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o dă Domnul nu doar vieții interioare, ci și vieții de reculegere profund înțelese. Dacă Biserica este o societate dumnezeiască și nu doar omenească, dacă privirea sa este totdeauna îndreptată spre Cer, dacă ea deține secretul veșniciei și are ochii ațintiți asupra Celui care este invizibil, dacă într-adevăr poate să-l privească pe Sfântul sfinților împreună cu îngerii și arhanghelii, viața interioară a membrilor săi este condiția vitală a existenței sale. Vai nouă, dacă într-o lume ca a noastră în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la poarta Templului, numită «Cea Frumoasă», ca să ceară pomană de la cei care intrau în Templu. Văzându-i pe Petru și pe Ioan, care voiau să intre în Templu, el le-a cerut să-i dea de pomană. Petru și-a ațintit privirea asupra lui și, împreună cu Ioan, i-a zis: «Uită-te la noi!»; el i-a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. Dar Petru i-a zis: „Argint și aur nu am, însă ceea ce am, aceea îți
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
viitorului monarh să existe punți de comunicare <...>. Sunteți oameni de școală. Nu eu, prin urmare, trebuie să vă învăț ce aveți de făcut <...>. Ceva, totuși, trebuie să subliniez: nu pierdeți din vedere că asupra tânărului ce vă este încredințat, stă ațintită cu dragoste și cu încordare întreaga suflare a țării”. După ce a adus mulțumiri echipei de profesori precedente, pentru modul în care și-a îndeplinit munca, ministrul Armand Călinescu a adăugat: „Țara acum, așteaptă de la dumneavoastră să continuați și să întregiți
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
conținând tot ce trebuia să primim. Stăteam la rând ca toți ceilalți. Mama a semnat de primire și am pornit spre casă. Fiecare dintre noi avea de cărat câte ceva, întrucât coletele erau multe și grele. Acasă, în bucătărie, cu ochii ațintiți la mâinile mamei, așteptam să vedem ce bunătăți am primit de la americani... Pe masă, se revărsau, ca din Cornul abundenței, o mulțime de alimente: făină de grâu, de porumb, orez, unt, ulei, halva, cafea, cutii cu lapte praf, bomboane, ciocolată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neclintită în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, vom învinge până la urmă toate greutățile din calea noastră. Curaj! Eram mici, dar înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți spre mama. Era o liniște încărcată de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zile, ajungându-se până la zece, cincisprezece în cazurile extreme, pentru a-i doborî fizic. La un moment dat, a fost introdusă o nouă metodă de tortură-statul în poziție fixă, care presupunea așezarea în fund, cu mâinile pe genunchi și privirea ațintită la vârful picioarelor timp de săptămâni. La orice tresărire, deținuții erau loviți cu bâta, însă după zile întregi de stat în aceeași poziție fixă, mulți dintre ei preferau (și chiar căutau) să fie loviți, pentru că astfel aveau posibilitatea de a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei care vigilenți stau cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor sînt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1976, a rămas un simbol. Bine cunoscut a fost și jucătorul de tenis Ilie Năstase, unul dintre cei mai talentați și admirați În anii ’70. O perioadă de glorie a avut și alergătoarea Gabriela Szabo. Însă cei mai mulți stau cu ochii ațintiți la fotbal; este, ca și În alte țări, aproape o religie națională, cu succese notabile În campionatele europene și mondiale, și cu tot felul de eroi, mai mari sau mai mici, deasupra cărora a strălucit ani de zile Gheorghe Hagi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iar soarele urca pe cer. Sarah îl lăsase pe Terby zăcând lângă piscină, arătând negru și mort în lumina dimineții. Am scrutat din nou câmpul, să mă conving de dispariția pietrei de mormânt. Și am continuat să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea câmpului „plai“, făcându-l să pară mult mai inocent decât îl vedeam eu acum. Zbârnâitul mașinii de frunze continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de straniu...însă de data asta gândul era tivit cu o mică doză de panică. Eram convins că luminile din dormitor fuseseră stinse cu câteva clipe înainte. Sau numai acum îmi dădeam seama de asta. Nu eram sigur. Mi-am ațintit privirea asupra întregii case, uitându-mă întâi în direcția camerei media, însă o umbră din spatele ferestrei dormitorului îmi atrase atenția. Tot așa de brusc, dispăru. - Auzi, nu sunt tocmai adeptul unei discipline stricte, opină unul dintre tați, dar vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atrase atenția. Tot așa de brusc, dispăru. - Auzi, nu sunt tocmai adeptul unei discipline stricte, opină unul dintre tați, dar vreau să mă asigur că el își asumă responsabilitatea pentru greșelile comise. M-am foit nervos pe șezlong, cu privirile ațintite la etajul întâi. Nici o mișcare. Lumina era tot aprinsă, dar nu se distingea nici o umbră. M-am relaxat puțin, pe punctual de a relua conversația, când o siluetă a zvâcnit în rama ferestrei. Apoi a reapărut, exact ca o umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eliberat (Aimee Light dispăruse) pentru că nu exista nici o astfel de crimă în ediția Vintage a romanului American Psycho, însă exista un detaliu care mă deranja. În descrierea lui Kimball era menționat ceva cu care mă mai întâlnisem. Ochii mei se aținteau instantaneu asupra urmelor de pași ori de câte ori vocea lui Kimball se pierdea. - ...nu vom avea loc o identificare certă mai devreme de o săptămână...poate chiar mai mult...de fapt suntem în situația de a aștepta și pe urmă vom vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pombal, primul-ministru al regelui José I, iar noua Lisabonă, ulterior, a fost trasată conform unor schițe de urbanistică modernă. Am privit statuia acestui adevărat Erou Întemeietor al Portugaliei, aplecându-mi puternic capul pe spate. Marchizul stă în picioare, cu privirea ațintită spre centrul istoric al orașului, mărginit la orizont de dunga albastră a râului Tajo. Alături de el, un leu cu înfățișare prietenoasă simbolizează, presupun, teribila „fiară” tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o existență scriptică sub pana celui de-al doilea eu - care e omul cuibărit în fotoliul de lângă fereastra TGV-ului - și, în sfârșit, un al treilea ins, viitorul autor al jurnalului, care îl contemplă de la distanță pe diaristul-călător cu privirea ațintită la geam, în scurtele pauze de gândire, de unde primește pe chip reflexele peisajului de dincolo de peretele sticlei. Dar și cea de a treia instanță narativă, care - așa cum spuneam - se va întruchipa când voi da formă finală acestui periplu, va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe scurt, câteva date despre pitorescul edificiu în care ne aflăm. Cel care i-a așezat temelia a fost tânărul Thomas, personaj important în istoria Estoniei, cvasimitologic. Când fata, îmbrăcată în costum național, rostește numele strămoșului venerat, asistența scriitoricească își ațintește ochii spre Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Acesta, sub presiunea numeroaselor priviri amuzat-iscoditoare, se face mic de tot și se grăbește să ne asigure că nu-i vorba de el și că la fel de greșit ar fi să se creadă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întreb de ce nu sunt evacuate în alt loc tablourile și documentele leniniste și sunt păstrate aici, la Primăria orașului, unde ar trebui să domine spiritul lumii noi, posttotalitare. Mă ambalez: „Capitalismul și societatea democratică vor salva Rusia, nu privirile evlavioase ațintite asupra crimelor lui Lenin”. Femeia îmi răspunde calm, pregătită pesemne să facă față unor asemenea reproșuri, că aceasta este istoria lor, bună-rea, trebuie s-o respecte. Atunci, și nemții ar trebui să-i facă un muzeu lui Hitler, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de acea ironie ce-l detașa iute de „vreun provincial” sosit de curând de undeva, din locuri în care sentimentele și ideile trăiesc în emfaza și substanța lor primă, în lumea care s-a instalat, spunea el domol și grav, ațintindu-și privirea și atenția asupra țigării sale ce ardea liniștit sau privind undeva, într-un colț al camerei unde i se arătau, probabil, viziuni particulare la care avea un singular acces - noi suntem perdanții de la început, trebuie să fim lucizi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de a privi înapoi în timpul unor ceremonii asociate ritualurilor de limită conturând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semestru de către conf. dr. Avram Haneș, pe care Îl cunoșteam de la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad. La venirea În Iași (1964) Retrăiesc și astăzi această primă prelegere universitară, În fața a peste o sută de studenți, cu urechile și ochii ațintiți spre tinerelul care le propunea să-i introducă În tainele anatomiei patologice. Îi văd În primele rânduri pe: Corneliu Cotea, viitorul profesor de Histologie; Ioan Burtan, viitorul profesor de Chirurgie, decan și prorector, alături de Eugenia Chira (Uca), pe care o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
m-am Îndreptat. Mâini de aur Doamne Tu, mi-ai dăruit Doar eu cu trufie Nu le-am socotit Ochilor lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Ca Cerul senin Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit Mi-ai dat Tu o gură Ca să Te Slăvesc Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc! În urechi sădit-a-i Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le Închin Vezi, dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]