1,798 matches
-
inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri În gât), În timp ce o povestire rușinos de alegorică, Dincolo de Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chiar din fața „Geamandurei“ și urcând pe dealul Miresei, până spre redișul de lângă antena releului de transmisiuni. Toamna târziu, până spre primăvară, veneau mii de ciori și se adunau pe sârmele spalierilor, una lângă alta, nemișcate, înghețate parcă, mute, cu privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui urîțenie, era firesc și logic să accepte că umanitatea se purtase cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-i părăsesc. — Mă obosești, Îi spuse el cu naturalețe. Hotărăște-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă amplă prin aer și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni foarte greu? ― Pe mine nu mai puteți miza, băieți! Sigur, dacă e neapărată nevoie... ― Sîntem în primejdie. Am impresia că din clipă în clipă o să-mi cadă o cărămidă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lecțiile după 8 și așa mai departe. Ne-am aranjat în funcție de program. Soții Panaitescu îl aveau pe al lor unde nu putea pătrunde nimeni. ― Vă referiți, desigur, la o rezervă pe care au impus-o. ― Într-un fel. Bătrâna își aținti privirea limpede în tavan: Sânt singură de foarte mulți ani. Soțul meu a murit în 1955, iar copii n-am avut. Vreau să spun că aș fi fost dispusă pentru relații mai calde. Nu s-au lăsat însă contactați. Firește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întoarcă înapoi, Nu, domnule, ar fi chiar foarte greu, dar, într-un fel sau altul, dacă nu-i lăsăm să iasă, vor trebui s-o facă, Dar nu în situația de panică pe care avansarea de tancuri cu tunurile ațintite spre ei ar provoca-o cu siguranță, Da, domnule, Pe scurt, nu aveți o idee pentru rezolvarea problemei, repetă prim-ministrul, sigur că luase din nou comanda și inițiativa, Îmi pare rău că trebuie să recunosc, domnule prim-ministru, Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când a văzut-o pe Honey intrând. Tocmai se pregătea să se repeadă spre ea, când i-am pus o mână pe braț și i-am șoptit: — Încă nu, Lucy. Lasă-i să vorbească puțin mai întâi. Honey, cu privirile ațintite asupra lui Tom, nu observase că eram acolo. Ca doi agenți secreți, Lucy și al dumneavoastră preaplecat s-au ascuns după un raft de cărți, de unde au asistat la următorul schimb de replici: — Bună, Tom, a zis Honey, trântindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la o comandă militară sau, mai precis, ca la o poruncă dată supușilor de marele Calif al Califilor, s-a întors în aceeași secundă spre locul de unde venise sunetul. Bidaru, ca și toți ceilalți participanți, își ciuli urechile și își aținti privirea în aceeași direcție: "Doamnelor și domnilor, mă cunoașteți și vă cunosc! Eu, în carne și oase, sunt curat și transparent, încât prin mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că vă pot întineri și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu uimită ci speriată în adevăratul sens al cuvântului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Acuși, acuși, cineva o va pronunța, își zicea el căutând un răspuns pe care nu-l găsea. Nici cu soția nu avea posibilitatea să se consulte, deoarece toți ochii erau ațintiți asupra lor. Tinerii însurăței, tolăniți pe canapeaua de vis-a-vis, deși șușoteau ceva între ei din care Bidaru nu pricepea nimic, erau cu ochii pe el. La un moment dat, liniștea relativă s-a întrerupt brusc. Mișu, sigur pe sine, deși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cat inima‟i bati în chept, cii făr‟ di grijî...!“ Era foarte sigură pe știința și experiența ei.Totuși, fără să arate, bătrâna era îngrijorată... ea știa bine la ce se mai poate aștepta. Dar Anton era încontinuu, cu ochii ațintiți pe biata femeie, urmărindu-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare, zicându-și: „De s-ar lumina, odată, de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ta-ta, Anton nu mai știa unde se află, în cer ori pe pământ, iar bătrânul, când îi pronunța numele, se lumina la față... Creștea frumos și era isteață. * Cocoșii au cântat pentru a doua oară... Anton, cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, chinuit de gânduri, nu-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
repede. Un vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la răsărit, să-i întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jderu‟ o faci... Era grozav Ion... mai grozav ca nimeni altul. Eu mă sâmțam copchil pi lângă el. Mă‟ntreb, așa, câteodată, oari di ci Dumnezău îi chiamă la dânsu‟ pi cei mai buni dintre noi, di ci? și‟și aținti privirea în ochii tatălui sau. Într-un târziu se auzi bătrânul murmurând... - Pentru că pi dânșii... îi iubești mai mult... -..Mulț‟ fălcieni au murit acolo, ... tari mulț!... Din tăti satili dimprejur... Jigălia lui Ion, pi urmă, din Rășcani, Urdești... apăi, din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-l mai ascultau, doar ochii... ochii mai dădeau semne că era o ființă vie. „- Dac‟ar ci, amu, Anuca aici, să-mi dei o feștilă di lumânare, să mă pot înfățișa înaintea Domnului, cu lumină!“, gândi el, și își aținti privirea către icoana din colțul dinspre răsărit, apoi închise ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și chiar ai animalelor erau ațintiți asupra coloanei de fum și a cenușiului întunecat al monștrilor mecanici, și copiii și animalele se traseră înapoi îngroziți, în vreme ce sclavii fugeau să se ascundă în cel mai retras colț al corturilor, departe de ochii străinilor. A înaintat încet, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înserat, locotenentul Razman ordonă retragerea spre interior, departe de atacul plăgii, și, în timp ce oamenii săi strângeau foaia de cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti din nou binoclul spre locul care îl obseda. Soldații care rămăseseră cu el nu făcură nici un comentariu, convinși că era inutil să întrebe dacă targuí-ul se mișcase. Era clar că morții nu obișnuiesc să se miște, nici unul nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o oră dialogul nostru. Ca la circ se adunase lumea. Când a sunat ultimul acord, spectatorii au aplaudat ca și cum s-ar fi aflat la o reprezentație de gală. Milică s-a așezat istovit pe scaunul lui de poveste, și-a ațintit ochii către mine și n-a mai spus nimic. La plecare, privirile ni s-au întâlnit din nou. Am simțit atunci, pentru prima oară în viață, că este posibil ca în mine să se zvârcolească o chemare care aștepta din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]