1,869 matches
-
a se emancipa de tutela prea grea a părinților, de a avea dreptul să-și decidă propriile acte, propriul destin. De aceea superstiția a fost întreținută cu grijă, ea fiind argumentată cu noi fapte ce păreau nu mai puțin miraculoase. Abatele Medard de Soissons scria cum unii afirmă că înainte de a se produce această plecare ciudată a copiilor, din zece în zece ani, pești, broaște, păsări au plecat în același fel, fiecare în ordinea și sezonul cerute de specia din care
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
de la Fécamp. Ctitorii importante din timpul domniei lui Richard I au fost mănăstirile de la Fontenelle și Mont Saint-Michel. Richard al II-lea s-a folosit în mod sistematic în exercitarea stăpânirii sale de această consolidare, susținându-l de exemplu pe abatele din Guillaume de Volpiano, a cărui mănăstire din Fécamp dobândise exempțiunea, în impunerea reformelor de la Cluny. Acestea au fost favorizate de creșterea demografică și economică în ținut între finele secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Aristocrația
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Pădurile acoperă o parte importantă din teritoriu, iar ghețarii aproximativ 10% din suprafața cantonului. Cel mai înalt punct este Dammastock (3 630 m), aflat la nord de Pasul Furka. Uri a fost menționat pentru prima oară în 732, ca aparținând abatelui de Reichenau. În 853 a fost oferit mănăstirii de maici din Zürich de către Ludovic Germanul. Se crede că numele "Uri" provine din cuvântul german vechi "Auroch" (urus) însemnând "zimbru". Această etimologie este întărită de stema istorică a regiunii, conține un
Cantonul Uri () [Corola-website/Science/308402_a_309731]
-
lui Danglars si a lui Fernand Mondego, un catalan ce o iubea pe Mercedes, Edmond e arestat ca informator, judecat de către procurorul de Villefort, fiul lui Noirtier, si închis la Chateau d'If pentru 14 ani. Acolo se împrietenește cu abatele Faria, care-i lasă ca moștenire secretul comorii familiei Spada, ascunsă pe insula Monte-Cristo. După ce evadează, cu o înfățișare nouă, conferită de bogăție și de marea cultură pe care o căpătase sub îndrumarea lui Faria, Edmond se întoarce pentru a
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Cert este că în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (1204-1221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș. În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui. Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465 abația s-
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
din piatră. Între timp (1121), una din lucrările sale, "De Unitate et Trinitate Divina", este condamnată la Conciliul din Soissons. Abélard se simte în pericol, crezând că va fi persecutat. Lucru care se și întâmplă oarecum după ce, fiind ales ca abate la mănăstirea Sf. Gildasius din Ruys, Bretania, călugării de acolo se arată recalcitranți, încercând chiar să-l otrăvească și să-l stranguleze . Pleacă din nou la Paracletus, unde o întâlnește pe Heloise. Stau un timp împreună, lucru scandalos, Abélard trebuind
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
papa Inocențiu al III-lea. Între timp, Bernard scrie și el Papei, formulând un denunț asupra unui susținător de-al lui Abélard. Papa îi interzice lui Abélard să mai scrie, ordonând ca restul textelor sale să fie arse. La intervenția abatelui din Cluny, lui Abélard i se permite să-și petreacă restul vieții în abația respectivă. Moare la 63 de ani, în 1142, fiind înmormântat la Paracletus. În 1164 moare și Heloise, trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
se află pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO. „Minune a Occidentului”, așezată la limita dintre Bretania și Normandia, această mică insulă de granit are perimetrul de 900 de metri. Se cunoaște că unele triburi celtice ocupau împrejurimile muntelui Saint-Michel. Potrivit abatelui "Gil Deric", un istoric breton din secolul al XVIII-lea, insula stâncoasă a fost consacrată de cultele druidice lui "Belenus" ("Belenus" fiind zeul gal al soarelui), sub numele de „"Ma vel Tombe Beneni"”, adică "Muntele" sau "Mormântul lui Belenus". Exista
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări. Abatele Martin de la Igriș, într-o scrisoare adresată papei în 8 noiembrie 1499, arăta declinul și lipsurile materiale ale mănăstirii. Abația a fost închisă în 1500. Imperiul otoman a ocupat zona în anul 1551. Probabil că administrația otomană a dispus dărâmarea
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranță. Pe drumul într-acolo, este răpit de frații săi mai mari și
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
a înființat prima școală monahala de pe teritoriul României, în care se studia religia și latină. Gerard a înființat la Cenad o a doua mănăstire, cu hramul Sfintei Fecioare, situată în apropierea bisericii mai vechi, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul". Primul abate al mănăstirii Sf. Fecioare a fost călugărul Filip de la Mănăstirea Pannonhalma. În cursul mării invazii tătare din 1241 a fost distrus și Cenadul. Călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, a descris evenimetul: În 1514 Gheorghe Doja cu răsculații săi români
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
și culturală. Atunci au fost fondate o școală monahală (menționată în 1160) și un atelier de copiere a manuscriselor. Mănăstirea a trecut la 14 august 1297 printr-un incendiu teribil care a distrus aproape toate clădirile. Datorită eforturilor depuse de abatele Ulrich al II-lea (1306-1324), a fost posibilă reconstruirea bisericii și a spațiilor de locuit, dar nu s-a reușit să se restabilească în întregime situația inițială. În perioadele următoare au avut loc epidemii de ciumă, recolte slabe etc. La
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit în scurt timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul Germaniei. O mare parte din „manuscrisele de la Melk” datează din această perioadă. Ca urmare a Reformei protestante și
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
la Melk a unui grup de germani din sud care fuseseră instruiți în școlile iezuite din țările lor de origine. În ciuda Războiului de Treizeci de Ani și a amenințării continue reprezentate de turci, situația economică s-a restabilit complet. Treptat, abații care au condus mănăstirea au creat bazele financiare care au făcut posibile transformările grandioase din perioada barocă. La 18 noiembrie 1700 a fost ales un tânăr abate, în vârstă de 30 de ani, Berthold Dietmayr, care a reușit să găsească
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
a amenințării continue reprezentate de turci, situația economică s-a restabilit complet. Treptat, abații care au condus mănăstirea au creat bazele financiare care au făcut posibile transformările grandioase din perioada barocă. La 18 noiembrie 1700 a fost ales un tânăr abate, în vârstă de 30 de ani, Berthold Dietmayr, care a reușit să găsească modalități de a-și impune ideile, în ciuda rezistenței propriei sale comunități. Cu determinare, el a început să transforme mănăstirea, după ce a găsit în Jakob Prandtauer, arhitect la
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
Într-o perioadă de doar 40 de ani, abația a căpătat forma sa actuală. Cei mai importanți artiști baroci din Austria au contribuit la transformarea mănăstirii. După ce lucrările fuseseră abia terminate, mănăstirea a fost foarte grav avariată de un incendiu. Abatele Berthold a murit la scurtă vreme după aceasta. Lucrările de refacere au fost finalizate în timpul conducerii abatelui Adrian Pliemel. La moartea lui Prandtauer, conducerea lucrărilor a fost preluată de Josef Munggenast. În paralel, mănăstirea a cunoscut o renaștere a vieții
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
artiști baroci din Austria au contribuit la transformarea mănăstirii. După ce lucrările fuseseră abia terminate, mănăstirea a fost foarte grav avariată de un incendiu. Abatele Berthold a murit la scurtă vreme după aceasta. Lucrările de refacere au fost finalizate în timpul conducerii abatelui Adrian Pliemel. La moartea lui Prandtauer, conducerea lucrărilor a fost preluată de Josef Munggenast. În paralel, mănăstirea a cunoscut o renaștere a vieții sale intelectuale și artistice. Precum toate curentele intelectuale, Iluminismul nu a intrat în Austria decât relativ lent
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
de la Viena, unde au primit o educație conformă cu spiritul secolului. Mănăstirea a scăpat astfel de închidere. Războaiele napoleoniene și retrocedările forțate de terenuri de după Revoluția din 1848 au antrenat costuri financiare semnificative și restructurări economice. În ciuda acestui fapt, sub abatele Wilhelm Eder (1838-1866), s-au finalizat renovarea ansamblului baroc și crearea unui nou liceu. Impresionanta clădire baroc a abației de azi a fost construită între 1702 și 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
în Bourgogne. Tatăl său, Pierre de Bèze, guvernator regal de Vézelay, descindea dintr-o influentă familie burgundă; mama sa, Marie Bourdelot, era cunoscută pentru generozitatea sa. Tatăl lui Beza avea doi frați: Nicholas, membrul al Parlamentului de la Paris, și Claude, abate la mănăstirea cisterciană Froimont în dioceza Beauvais. Nicholas, care era necăsătorit, a fost atât de încântat de Théodore în timpul unei vizite la Vézelay încât, cu permisiunea părinților, l-a luat la Paris pentru a-l educa. De la Paris, Théodore a
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
a avut iarăși succes. Cam în același timp, a publicat "Passavantius", o satiră directă împotriva lui rău-famatului Pierre Lizet, fost președinte al Parlamentului din Paris și principalul originator al "camerei de foc" ("chambre ardente"), care, fiind în acea vreme (1551) abate la St. Victor, lângă Paris, dorea să dobândească faimă ca învingător al ereziei prin publicarea unui număr de scrieri polemice. Mai serioase au fost alte două controverse în care a fost implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Lucca, dedicată lui Alexandru în sec. al XI-lea, cu însoțitorii Evențiu și Theodolus, cu care conform tradiției - eronate - a fost martirizat. Apare în relicviarul de argint bătut de la Godefroid de Huy, relicviar executat la cererea și indicațiile lui Wibold, abate de Stavelot, în sec. al XII-lea. O pictură din sec. al XIV-lea, păstrată la Pentina în Abruzzo, îl reprezintă pe fundalul unei mari mantii înflorate, susținut de doi îngeri; la picioarele lui sunt îngenunchiați comes-ii. În Colegiul din
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]