1,893 matches
-
înfeudate ideologiei comuniste, ungare, cehoslovace, poloneze sau rusești, România și creatorii ei au trăit cincizeci de ani de sterilitate, de incapacitate nu numai de creație, dar și de luptă pentru păstrarea tradiției și a specificității culturale!Ă - iată forme absolut aberante, reacționare, cum o spuneam, de a încerca să „normalizezi cultura”, de a încerca să impui o „altă ierarhie de valori”! Dar... acestea sunt micile taifunuri care se iscă după marile surpări sociale politice și instituționale, iar noi, scriitorii „mai vechi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nici la altă revistă, eram uimit de lipsa de reacție a elitei culturale la cele ce se pregăteau, deși, e drept, la începutul anilor ’70 eram încă departe de a bănui, și eu, și prietenii mei, până la ce forme aberante aproape fascistoide, îl va împinge pe Ceaușescu paranoia sa politică, tot mai evidentă, tot mai nocivă, tot mai greu de limitat. Eram stupefiat de incapacitatea elitei științifice și culturale de a reacționa în fața unei dictaturi ce se năștea, aproape fiecare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu nu ocupase încă toate pozițiile puterii, când madame Ceaușescu și fiul ei încă nu preluaseră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi fac auzit protestul în țară, nu în Occident. Dar... era oare posibil?! Și-apoi, încrezător în „ajutorul” forțelor democrate occidentale, am crezut că vom fi ajutați „de ei”!... Dar ei, săracii, abia se ajutau pe ei înșiși, în formele aberante, crud paradoxale pentru noi, închiși dincolo de cortina de fier, în forme precum cea pe care am amintit-o mai sus a „militarismului sartrian”, care a prins o bună parte din universalitatea și elita culturală franceză!... Până la reproșul pe care ni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celălalt, mascat de batistă, mai adăugai pentru liniștea mea și a băieților. Era prima oară când vedeam un asemenea furnicar printre mormanele de încălțăminte, îmbrăcăminte, sacoșe de diferite dimensiuni, artizanat, puncte alimentare cu specific local. Am intrat în acest talcioc aberant cu sentimentul că nu mă voi apropia de nici un fel de produs, aveam chiar sentimentul că era neconform cu statutul meu să mă aprovizionez de la negustori de mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
colegul de la secția economică îl pornise împotriva mea pe cel ce conducea misiunea diplomatică a României din Lima, ci faptul că îmi făceam datoria, așa cum mi se indicase de către conducerea ministerului, și nu eram doar un executant obedient al deciziilor aberante ale să-i zicem pseudo-ambasadorului. Dacă îmi aduc bine aminte, fostul meu șef din Peru îi reproșa primului adjunct al ministrului că nu trimisese omul pe care îl dorea el. Am reținut cât mai precis formulările din scrisoare: "Eu v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fi rezolvată decât printr-o decizie politică. După părerea mea, decizia politică privind retrocedarea Tezaurului este împiedicată de refuzul constant al părții ruse de a se așeza serios și cu bune intenții la masa tratativelor, lăsând la o parte afirmațiile aberante, gen „nu știm nimic”, ”n-avem documente”, „n-avem timp să căutăm”, sau, și mai aberant, să socotești cu abacul cât îmi datorezi tu mie și eu ție, ca să ajungi la concluzia - formulată de fapt cu zeci de ani în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vieții lor, a unora drept poeți mari. E un mecanism psihologic la mijloc, acela al fricii că nu avem și noi, în "epoca noastră", un mare poet, că, spre deosebire de epocile trecute, nu avem această forță. Și atunci se pun etichete aberante și se caută fanioane care abia că pâlpâie. Eliot ne îndeamnă să fim circumspecți și, citind multă poezie, din trecut și din prezent, să evaluăm dacă acea poezie a contemporanilor suspectați de magnificență este adevărată: "să lăsăm să hotărască dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
circulație internațională, să scriu proză (să nu am grija că trebuie să învăț o limbă de circulație, plecat în călătorie, fie și la manifestări culturale la care să schimbi o vorbă politicoasă). Și asta numai fiindcă, în modul cel mai aberant cu putință (mintea mea o refuză), eu nu am reușit să învăț o limbă străină decât superficial, elementar. Dar de plăcut, îmi place exclusiv limba română, care e ideală pentru a scrie poezie, pe ea o simt în profunzime, îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strict estetică (pe care am încercat să o înlocuiesc cu un discurs tematist, de istoria mentalităților și antropologic), față de definiția exclusiv scripturală a culturii în spațiul românesc (pe care am amendat-o evidențiind valențele culturale ale vinului) și față de teoriile aberante, mai vechi sau mai noi, cu privire la identitatea noastră culturală. Vinul poate, evident, să devină un drog, atunci când omul își pierde măsura. Dar drogul nu poate deveni niciodată vin, în ciuda unei istorii la fel de îndelungate și a unui conținut spiritual la fel de bogat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un încărcător pe automat și cu unul de rezervă. I-am spus colonelului care răsundea de noi... I. A.: - Cine trebuia să vă anunțe ? Ș. B. - Da, ca să păzim fabrica. „- Tovarășu’, domnul colonel, cine-a dat, dom’le, dispoziția asta aberantă, dom’le ? Cum să le dăm noi înainte de sărbători, de Crăciun, domnule, le dăm muniție de război acuma ? Și-nainte de Anul Nou ? Se-împușcă ca chiorii, dom’le !” N-a vrut să-mi spună și nici astăzi nu știu cine a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
O infecție-n gît i-a ajuns la inimă. Zăcea În spitalul McAllen și-ncerca să se vadă ca pe un om de afaceri nerăbdător să se pună pe picioare și să revină la muncă. Proiectele lui au devenit din ce În ce mai aberante. - Omu’ ăsta e țicnit, a zis Roy, agentul imobiliar. Nu știe ce vrea. Doar Valea mai era acum reală pentru West. Nu exista alt loc În care să se ducă. Alte locuri erau Închipuire. Ascultîndu-l cum vorbește, căpătai sentimentul straniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
adaptării și nici măcar la acele „reguli ale prudenței“ la care Geo Șerban spunea că apelează îndeobște Crohmălniceanu când are de recuperat o porțiune de teren pierdută. L-am auzit exprimându-și fără ocol dezaprobarea, în adunări scriitoricești, față de politicile culturale aberante ale regimului, închizătoare de orizonturi, șovine pe față, demontându-le cu logica sa impecabilă, cu argumente care nu puteau fi în nici un fel respinse. Odată aceasta s-a întâmplat chiar în fața lui Ceaușescu - episod evocat în Amintiri deghizate și a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de sus, mai ales că încă dispunea de influență în sferele înalte ale puterii, în acei ani din urmă ai regimului Dej. Nu înghițea chiar orice și de la oricine, iar pe unii activiști îi sfida, neluându-le în seamă cerințele aberante. Era însă capricios și în alte împrejurări avea el însuși inițiative de cenzor sau mai rele. Atunci ieșea la iveală componenta cinică a personalității acestui om complicat, coexistentă cu generozitatea și afectuozitatea. A venit odată în tipografie și a cerut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și competențelor. Se înregistrau și eșecuri, de bună seamă, ratări, drame ale insuccesului, ele consumându-se însă tot în spațiul normalității, ca elemente cu semn negativ ale unei dinamici sociale totuși nepervertite. Încă nu se instalase la noi comunismul, cu aberantele răsturnări de criterii, cu întronarea legii selecției inverse, în numele moralei de clasă. Normalitatea acelor vremuri făcuse, așadar, ca Teodor Manea, spre a mă întoarce la el, să poată pune pe picioare, prin muncă îndârjită, librăria pe care o botezase „Cartea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ar fi mai bine a combate cauza, iar nu efectele? Pentru că o cauză generează Întotdeauna nu un singur efect, ci mai multe. Iar cauza e doar una. Nu anticipați? Nu-i tehnologia, ci ceea ce slujește ea: un mod de viață aberant, bazat pe lux/inutilități și profit. Iar oameni care nu sunt decât tehnologi și care nu ajung niciodată nici la lux și nici la profit, Încearcă să combată efectele generate de luxul și profitul unor, să mă ierte aceia, ignoranți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
constant În secolele anterioare de revoluție industrială. Mai mult, o reacție la tot mai accentuata, În pragul secolului al XIX-lea, industrializare realizată pur extensiv, neținând cont de nimic, nici de natură, nici de om; o imagine a acestei industrializări aberante o dă, În Mizerabilii, tot un romantic, Victor Hugo. Romantismul a fost o reacție compensatorie, de revenire la tradiție, de felul ei specifică, deci negentropică, și la natură; ambele Înnăbușite pe atunci de un clasicism cu caracter formal, uniform, deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trebuiau să circule doar cu lumina lanternelor, nu se admitea nici măcar faza scurtă (de întâlnire), drept pentru care traversarea străzii, noaptea, era o aventură periculoasă. Obsesia economiei de energie electrică împreună cu un exces de zel prostesc, a ajuns la forme aberante, stupide, de exemplu în autobuzele clasice, pentru transport de călători în oraș, fiecare al doilea bec de pe tavan era demontat, deși energia provenea de la propriul alternator, nu de la rețea, și oricum aceasta nu se putea stoca, economisi sau refolosi. Cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ceva de genul: ehehe, să fiu io sănătos, ieri a venit abia pe la 11. Ca și cum ăsta era farmecul respectivului doctor. Din când în când, își mai bătea joc de pacienți. Îi lăsa cu ochii în soare, să aștepte. Comportament absolut aberant. Ca la nebuni. Tot ce au trăit oamenii ăștia, de fapt, în tinerețea lor, în comunism, a fost ca la nebuni. Toți s-au format atunci și dacă acum trăim ce trăim e din cauza anilor ălora. Totul se întâmplă în virtutea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Un popor, dacă nu are trecut, nu poate avea nici viitor. Devine o turmă fără de orizont. Trebuie să fim conștienți că am făcut puțin, prea puțin sau nimic pentru Basarabia, încât s-a ajuns astăzi din nou la umilitoare și aberantele vămi, la trecerea Prutului de acasă acasă pe bază de pașaport, plătind insuportabile taxe, suportând umilințe. Chiar și cei din dreapta Prutului pun întrebări, de unde vii și încotro te duci?.Nu o singură dată am reproșat celor de la vamă aceste lucruri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
România au reluat relațiile diplomatice. Konrad Adenauer n-a admis decât o singură națiune, Germania. șase luni de zile diplomația română s-a luptat cu diplomația germană, privind unitatea poporului german. N-au vrut să recunoască două națiuni germane, noțiuni aberante, adică Germania Federală și Germania Democrată, așa cum este acum la noi, România și Republica Moldova. A fost cea mai mare greșeală istorică, de a se fi recunoscut fără condiții Republica Moldova, și fără datoria de a respecta condițiile de frățietate între noi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Republica Moldova, și fără datoria de a respecta condițiile de frățietate între noi. Nu, acuma că e drapelul, că e istoria, că e limba, că e neamul, iar mâine spui, domnule, noi nu suntem români, și venim cu niște istorii, nu aberante, de-a dreptul dușmănoase asupra românilor care au dăinuit mii de ani. Așa că trebuie să înmulțim luptătorii care trezesc această nație spre unitate, spre înțelegere, fără a urî pe străini. De fapt, noi nu urâm pe nimeni, dar luptăm pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mare și de nestăvilită încât condiționezi venirea lor la tine de aducerea unui dar, a unui cadou sau a unui peșcheș? Pentru ce să-ți plătim tributul acesta, Doamne, suntem sub stăpânire turcească? Cum să înțelegem această interdicție sau poruncă aberantă??! Și ce anume ai vrea să-ți aduc? Care sunt articolele de care ai avea strictă nevoie? Ce-ți lipsește cel mai mult? Ai nevoie de un celular? Sau poate de un laptop? Ori calculator? Poate ai nevoie de medicamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În rest, simpla lor vedere inducea automat o stare de respingere nedisimulată. Nici primăria și nici biserica, aceste două instituții fundamentale ale statului, nu se interesau de ei. A doua fărădelege de care era acuzat grupul acesta de hominieni la fel de aberantă, nedovedită și nereală era aceea de incest. Că acolo, sub acoperișul ăla putred prin care se vedea tavanul găurit, unde nu era nici bec, nici lampă, nici lumânare și cu atât mai puțin vreo candelă, împreunarea trupurilor se făcea absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
salvată de tehnică. Când mă gândesc acum la teancurile de Hristev, Tițeica, Coșniță și Turtoiu și alte nume neaoș românești care nu îmi mai vin acum în minte, sunt trist. Sfinte moaște ale științelor exacte, dar și ale unui sistem aberant de formare intelectuală, au rămas fără închinători. 1 iulie 2002 Rezultatele cercetării științifice "vulgarizate", auzite astăzi la un radio elvețian. Cercetătorii americani (ce solemn sună...) au descoperit faptul că la "facerea lumii" cantitatea de materie era aproape egală cu cea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]