3,167 matches
-
noi, aici sub soare, Cât viața pământească nu s-a dus. În schimb stă scris de multe veacuri în Scriptură „Goniți cu bici de foc din Paradis Am fost de tine - Adam și Eva când căzură În al păcatului adânc abis” Nu! Nu-i Destin și nu-i nici Dumnezeire! Tot omul v-a creat pe amândoi, Coloși barbari sculptați din propria-i gândire Și vreți acum să ne-nchinăm la voi?! Trudit, cobor în vechia-mi îndoială, Ca-ntr-un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
hamac să rămînă liber, iar eu m-am așezat În el. Ca sub o vrajă, mă simțeam de parcă În mine ar fi scăpat din strînsoare un arc Încordat care mă ducea fie Înspre noi Înălțimi, fie mă cobora Într-un abis, nu știu precis... Alberto m-a trezit cu o zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat, cu doar cîteva clădiri Înalte, Înconjurat de junglă și Înroșit de pămîntul de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și trăirile frontului le pune tot sub semnul crucii, chiar dacă nu regăsim în poezia de front duhovnicia din poezia sa carcerală. Însă, după cum spuneam, Gyr redă în numeroase poezii: „Noapte pe front”, „Tancurile”, „Pândă”, „Soldatul dușman” sau „Schija și holda”, abisul întunecat la războiului din care nu te poate scoate decât o puternică credință și crucea cea mântuitoare. Așadar, după ce Gyr trăiește de două ori experiența de a dezbrăca zeghea pentru haina de front și nu știm care experiență a fost
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi dau omului cele pe care le cere. Mai mult decât atât, Gyr aduce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește deseori de o criză culturală, care În fapt este una de educație, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
alte adieri, alte chemări ce par să fie pe gustul meu. Pământul din mine mă trage Încă În jos, dar vreau totuși să gust din aerul curat pe care-l ghicesc deasupra mea. Plutesc Între un „sus” și un „jos”, abisul Îmi dă târcoale, dar Îmi Îndrept fața spre cer, cu speranța unei dificile, dar constante Înălțări. A fi copil, cu toate gesturile pe care le faci, nu-i chiar pe gustul unui om mare, dar poate semnala puterea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Capitolul 11: Mândrie și prejudecată în Rusia și în Asia de Sud / 213 Capitolul 12: Un singur Irak e de ajuns / 235 Capitolul 13: Orientul Mijlociu: puterea de a alege / 259 Capitolul 14: Izolarea al-Qaida / 279 Partea a III-a Capitolul 15: Deasupra abisului infernal / 297 Note / 307 Mulțumiri / 319 Index / 323 O vorbă (dacă-mi îngăduiți) înainte de a începe Pentru americani, moartea unui președinte este întotdeauna traumatizantă. Deplângem împreună trecerea în neființă a unui om și a unei părți a istoriei noastre. În
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
alegere decisivă. Naziștii dețineau controlul asupra unei mari părți a Europei. Marea Britanie era sub asediu. Peste ocean, un Churchill sfidător declara: ,, Dacă eșuăm, atunci întreaga lume, inclusiv Statele Unite, inclusiv tot ce am cunoscut și am iubit, se va scufunda în abisul unui nou Ev Mediu devenit mai sinistru și poate mai prelungit prin luminile științei pervertite"14. Când Franklin Roosevelt s-a adresat Congresului în cadrul discursului său anual, s-ar fi putut concentra pe economia internă, încă în convalescență după Marea
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
de arme nucleare; alianțele Americii sunt revigorate; Statele Unite au preluat conducerea în administrarea problemelor globale privind mediul, epidemiile și sărăcia; iar președintele Statelor Unite, popular și respectat, pare pe punctul de a fi reales. PARTEA a III-a Capitolul 15 Deasupra abisului infernal Instrumentul cel mai des folosit în oratoria politică americană și în scrierea memorandumurilor constă în a sugera că națiunea noastră a ajuns la o răscruce și că următorul președinte se va confrunta cu decizii mai hotărâtoare decât orice decizie
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ar depinde de acea traversare. Și să presupunem că v-ați fi aflat pe mal când el trecea, pe când își făcea drum înainte și își balansa prăjina cu toată măiestria, înaintând cu pași mici, prudenți dar hotărâți, de-a curmezișul abisului infernal. Ce ați fi făcut? Ați fi început să scuturați frânghia și să strigați la el, "Blondin! Stai puțin mai drept! Blondin! Înclină-te puțin mai mult; mergi puțin mai repede; apleacă-te mai mult spre sud! Acum apleacă-te
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
2006. Capitolul 14: IZOLAREA AL-QAIDA (1),,Safeguarding Amish County Popcorn", Indianapolis Star, 15 iulie 2006. (2) Richard Myers, citat în ,,Washington Recasts Terror War as 'Struggle'", de Eric Schmitt și Thom Shanker, New York Times, 27 iulie 2005. Capitolul 15: DEASUPRA ABISULUI INFERNAL (1) Dean Acheson, Present at the Creation: My Years in the State Department, W.W. Norton & Company, New York, 1969, 3-4. (2) Peoples Book Club, Chicago, Illinois, 1949, 65. (3) Grace Tully, FDR: My Boss, Abraham Lincoln, discurs în Sala
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
plătească Franței, în compensație pentru distrugerile din teritoriile ocupate, urmărea de fapt să le împingă țara într-o lungă sclavie. Dezastrul economic și consecințele sale sociale sunt analizate în numeroase lucrări 31. Un popor care este aruncat într-un asemenea abis social se agață de cea mai mică speranță. Cum să te mai miri atunci că a stat să asculte un lider care vocifera cu talent, o calitate care trebuie să-i fie recunoscută? Mulțimile înstrăinate și disperate care îl urmăreau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei, mai tot timpul e ocupată, nici nu cred că m-a văzut. * * * Simt cum moartea mă urmărește... Pașii ei se aud... scârțâind în urma mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică, din
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei, mai tot timpul e ocupată, nici nu cred că m-a văzut. * * * Simt cum moartea mă urmărește... Pașii ei se aud... scârțâind în urma mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică, din curtea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
puterea nopții - a morții care desființează ideea de progres și de ordine rațională. Cei care-au trecut prin experiența tranșeei (precum Rosenzweig, Jünger sau Theilhard de Chardin) sau a științei devenită apocaliptică (precum Oppenheimer sau Saharov) vorbesc cu toții despre acest abis care se deschide la frontiera rațiunilor zilei și despre conștiința manifestă a absurdului lumii care se revendică de la pace și progres. Ceea ce face cu putință această conștiință e o libertate absolută în care își găsește temeiul responsabilitatea. Cei care-au
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din / Timpul neîncetat" (Vîrful); sau cel care ne duce cu gândul la "valurile vremii": "timpul se întoarce ca o undă". Dar dacă la Eminescu este vorba de un timp primordial, ontologic, care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde se scurge subiectul", de care vorbea R.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
timid (Henrik Ibsen) și Adrian Leverkühn, urmașul constructorului Solness - sunt sugestive pentru această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență, minciuna devine adevăr, „josul” devine „sus”, minorul devine major și insignifiantul devine semnificativ. Sau „viceversa” (cuvânt care îi oferă autorului prilejul unui pătrunzător eseu asupra ironiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
unor personaje literare, fie pentru a sugera o atmosferă. Un alt motiv este acela că tablourile flamande, și în special ultimele două, Parabola orbilor și Plata dijmei sunt tablouri narative care suprapun narațiunii literare un plan secund, care pune în abis semnificația textului sau îi clarifică sensul. De altfel, un alt fir roșu al acestui volum, foarte relevant pentru literatura română, este frecvența cu care descrierea tabloului pune în abis semnificația, uneori ascunsă, a textului. Faptul că romanele lui Țoiu, Buzura
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
narative care suprapun narațiunii literare un plan secund, care pune în abis semnificația textului sau îi clarifică sensul. De altfel, un alt fir roșu al acestui volum, foarte relevant pentru literatura română, este frecvența cu care descrierea tabloului pune în abis semnificația, uneori ascunsă, a textului. Faptul că romanele lui Țoiu, Buzura și Bălăiță au trebuit să treacă de furcile caudine ale cenzurii comuniste nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Naufragiul navei Speranța. 31 Varianta integrală a poemului Aproape Novembre este următoarea: "Negru, în fața ochilor mei,/ Un pictor sumbru/ a pictat o sumbră pictură./ Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit./ Oh, și mi-e frică,/ o animalică, o atavică spaimă./ Unde sunteți,/ refugii ale mele?", Emil
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cauză e simbol iar cauza fiind una singură, recte Dumnezeu, rezultă că întreaga noastră lume e doar efect), Vasile Lovinescu susține că misterul nu se înfățișează nemijlocit, în forme pure, ci indirect, ca mituri și simboluri (plastic denumite "flori ale Abisului").176 Astfel explică și diferența dintre Filosofie, care "înaintează geometric", prin artificii abstracte, și Inițiere, care se apropie de mit în mod organic, cu entuziasm, prin metamorfoză, misterul învăluit în mit nerezolvându-se prin silogism și calcule, necesitând adeziune și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
industriale sunt societăți religioase, faptul se explică prin aceea că ne-am obișnuit să gândim că modernitatea merge mână în mână cu sfârșitul religiei și moartea lui Dumnezeu anunțată de Marx, Nietzsche și Freud. Dumnezeu dispare lăsând în loc statul și abisul nostru interior. Miturile supraviețuiesc, dar sub o formă degradată, fragmentară și redusă de programele politice la o funcție utilitară. Epoca modernă ascunde permanența sentimentului religios sub înfățișarea lipsei de religie."464 Mai mult, este de părere Claude Lecouteaux, în unele
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în momentul în care alege, fie pentru Dumnezeu/Isus/viață/lumină, fie pentru diavol/lipsa iubirii/Anticrist/moarte/întuneric. Iubirea este legătura puternică între credincios și Dumnezeu. În momentul în care această legătură se rupe, cel dintâi se află „în abis”. Patru termeni sunt importanți în acest context: Dumnezeu, omul, relația dintre ei (iubirea din partea omului ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu), comuniunea (communio). Dumnezeu și iubirea dumnezeiască sunt valori absolute. Iubirea omului, în schimb, se poate modifica în funcție de împrejurări. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se în același timp de viață, de lumină și de toate celelalte bucurii dumnezeiești. Reacția divină nu este nicidecum punitivă; Dumnezeu nu face decât să se retragă discret, abandonându‑i pe cei cărora le este greu să‑l accepte, în „abisul” propriei lor izolări. Prin păcat nu numai sufletul se rupe de Dumnezeu, ci întreaga persoană, suflet și trup laolaltă. Concepția lui Irineu se dovedește din nou radicală: apostatul de bună voie pierde orice șansă de a recupera starea paradisiacă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]