3,115 matches
-
îmi este îngăduită expresia, atinge plinătatea sa artistică. Patru sute de ani mai târziu, Constantin Brâncuși va „detrona” grandilocvența renascentistului, opunându-i cu îndârjire o nouă paradigmă a măiestriei sculpturale, înlocuind antropomorficul cu scheumorficul. Altfel zis, arta sa va coborî în abisurile minții și simțirii, pentru a scoate la lumină Ideea și Simbolul îngemănate în universalitatea Formei. Răspunsul lui Brâncuși, ca și cel al lui Einstein pe tărâmul fizicii, este, astfel, o nouă formulă. Die Gottesformei [Formula lui Dumnezeu] ar trebui privită
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
Visul mamei). Căutătorul sensului colindă, așadar, în realitate, ori în gând, ori în vis, spații intens, dar difuz, semnificante, el este un “culegător de flori” (“drumul culegătorilor de flori”), un căutător de semne, un semiotician sui-generis, un smerit hermenut al abisului. În această încordare, în acest elan frânt, în aceste “amintiri uitate”, în această victorie asupra biruinței indiscutabile a asemantismului (“Cuvinte multe-s fără de cuvânt”) stă puterea poeziei, în aparență timidă, reticentă, retractilă, a lui George Drumur. Reproduc, în finalul prea
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
cămașa de forță și dus înapoi în salon. Curând însă starea sa se agravează și ajunge din nou catatonic chiar dacă dr Sayer încearcă disperat să-i ajusteze doza de medicament. Curând și ceilalți pacienți cad pradă unul câte unul înfiorătorului abis senzorial iar filmul se termină într-o notă de sad-end ca să spun așa, iar pe final se spune că pacienții au mai avut scurte reveniri din starea catatonică dar niciodată ca în acea vara a anului 68, dacă nu mă
SCURT COMENTARIU LA UN FILM DIFUZAT PE CANALUL TV1000 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346366_a_347695]
-
stele îmi place cum cade argintul pe jos și luna cum mișună ca nebuna prin câmpuri de cer e parcă ființa ce privește la noi cu regret că suntem trestii de baltă trecătoare suflete așteptând la poarta Sfinxului intrarea-n abis câteodată mi-ar plăcea să mai am paisprezece ani să mă dau cu sania prin nămeții iernilor petrecute, să fiu cast ca un sfânt bizantin ca budda sakia muni să privesc o feciară ca pe-o pictură de tintoretto angelică
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
în razele de curcubeu și deschid jucăușe fereastra către Calea Lactee. Pe drumul alb și dens ca laptele crinilor, pasul tău străbate distanța dintre meditația conștiintei și lumina purificatoare a gândului spiritual. Carul Mare aduce cu el sufletele curățate de păcatele abisului întunecat al sentimentelor pierdute în neantul trupului . Privești cu pioșenie pleoapele adormite ale îngerilor din aripile fluturilor străvezii. Harpele lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
de iluzii. Ecou de fericire se pierde-n al gândului apus Tot culegând în palma vieții, taina lunii. De țărmul timpului se lovește un dor nescris Cioburi de amintiri îmi rănesc talpa sufletului Cufundăndu-mă tot mai adânc în al iubirii abis, Gust lacrima unui vis ... cunosc libertatea cugetului. Referință Bibliografică: Iubirea ta-i un zbor / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate
IUBIREA TA-I UN ZBOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348264_a_349593]
-
rănile ce le-a săpat invidia în tine și te cureți de virusul ei cu ajutorul credinței. Ai pierdut atâtea clipe prețioase din cauza acestei trăiri josnice ce parcă ți-a spălat conștiința! Nu-i mai rostești numele și o îngropi în abisul trecutului. De astăzi vei scrie un prezent în care ea nu va mai avea loc. Nu te vei mai lăsa golit de veninul ei, de acum înainte vei atârna clopoțeii speranței, iubirii și ai respectului în grădina sufletului tău! Vei
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
așa e și cu depresia. Te usucă. Nu mai ești om. Nu mai poți stă pe picioare. Nici să te clatini nu mai ai putere. Doar să zaci cu ochii fixați undeva, în bagdadie. Și gândurile dispar. Și rămâne un abis incomensurabil, o imensă gaură neagră în creier, în inimă. N-ai chef de nimic îți ia puterea, până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei apă, să mănânci, să faci, ceea ce de
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
cei mai mulți dintre ei se orientează către alte ținuturi încă din perioada adolescenței? Și probabil că singurul lor regret este că își lasă aici părinții și bunicii sau poate uneori nici măcar această remușcare nu mai există. Ea se pierde undeva, în abisul transatlantic și ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter. Zările nedefinite ale unui orizont lugubru, aducător de sărăcie și prevestitor de demoralizare vor rămâne pentru ceilalți, cei care nu au avut șansa de a înfrunta necunoscutul sidefiu prin
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
atunci aproape 60 de ani, dar valurile înnoirii au tulburat până în adâncuri viața noastră și ne-au creat senzația că toate acestea s-au petrecut cu mai mult de 100 de ani în urmă, că de atunci ne desparte un abis. Nebuniile tinerilor de acum nu mai au nimic din ceea ce pe atunci însemna ieșirea din contingent. Eu fac parte din ultima generație martoră a acestor vremuri acum apuse, ce ne par că aparțin lui “a fost odată, ca niciodată”. Timpul
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
-mi serbede și reci, Tăcere pe pustiile poteci, Doar pasul meu se deapănă stingher, Ecoul stins sub cenușiul cer. Prezentul incolor și inodor Precum înfățișarea tuturor, Iar ușile-nțelegerii se-nchid Cum sunetul nu se propagă-n vid. Privesc uimit, abisul îl măsor, În plin deșert mai caut un izvor, Dar zările întinse tot mai mint Cu străluciri de aur și argint Aș șlefui acuma doar un cânt, Doar din tăceri, fără nici un cuvânt, Cu pulbere din visul risipit Pe zare
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
botez, nuntă, înmormântare - privite doar ca exprimări folclorice, cu o prezență a invitaților în continuă scădere la ritualul religios). Cauza majoră a acestor stări de lucruri rezidă în conceperea lumii ca fiind autonomă și, implicit, idolatrizarea ei, și impunerea unui abis între transcendența Divinității și imanența lumii. c) Progresul extraordinar al științei și tehnologiei este un factor constitutiv al postmodernității, așa cum am arătat deja. Se pune accent pe cunoașterea intelectuală, ca expresie a unei raționalități exacerbate, promovată cu ajutorul unor mijloace ultramoderne
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Trecând într-un alt registru, vom susține că primul care s-a gândit că ar fi folositor pentru monahi și pentru mireni ori laici laolaltă, să aibă
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
dai șansa de a cunoaște infinitul prin tainele dragostei, încă nedescifrate... Dar nu-i nimic, știi că iubesc misterul, astfel clipa ne oferă mereu un început, Sfârșitul îl amânăm cu fiecare sărut... Ne vom privi prelung în intimitate, pierduți în abisul pasiunii. Nu e loc de "adio", e loc doar pentru ... dragoste. Referință Bibliografică: Nu e loc de adio / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia
NU E LOC DE ADIO de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345036_a_346365]
-
subtitluri bine delimitate: „Sufletul pereche”, „Amintiri stelare în acum”, „Inorogii”, „Fragilitatea gingășiei”, „Durerea alungă eternitatea”, „Povestea unei povești”. Capitolul șase, intitulat „Șarpele de aramă” prezintă șapte povestiri: „Luna albastră, revelionul și sufletul”, „Descântul Îngerului Pământului”, „Cântul mării - unic cânt al abisului”, „Icoana surâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primăvară într-un copil cuminte”, „Crucea florii de liliac”. Și în sfârșit, ultimul capitol numit arhaic „Supt semnul SÂNZIENEI”, încheie seria de povestiri prin prezența a 15 titluri: „Timpul”, „Clipa gând”, „Cuvântul”, „Împlinirea tăcerii
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
primeam în școală - cum că totul a apărut așa, ca rezultat al unui Big-Bang, a unei teorii evolutive, dintr-o ciorbă a existenței, un amestec, un vacarm infinit - nu era adevărat. Imi era imposibil să mă gândesc că din acel abis totul s-a creat într-un mod atât de organizat, atât de structurat, cu un design atât de inteligent. Fiind odată în Retezat, pur și simplu plângeam uitându-mă la perfecțiunea creației. Nu că mă închinam munților, dar simțeam în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > OCROTIT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului OCROTIT În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
frunte-mi apasă. Căldură în suflet, alb în privire O insulă rece, ce iarnă sihastră... Marea cântând simfonia albastră Ruine ce-ascund povești de iubire. Destine strivite în mituri străvechi Zei și zeițe râvnind „paradisul” Vise ce mor înecate-n abisul În care nisipul și marea-s perechi... Scriu cu petale de floare de nalbă Cumintea-mi trăire, dragoste lină Nouri se zbat dar mi-e inima plină Notele-ngână partitura mea albă. ------------------------------------------------ Georgeta RESTEMAN Limassol, Cipru ianuarie 2013 Referință Bibliografică
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Câteva indicii despre Religie și relația sau raportarea acesteia la sănătatea omului contemporan ... Știm cu toții că omul este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
aripi albe Al tau înger sunt și totuși... eu am frică Deși suntem Sus, de- aici tot se... cade. Când muritori eram în tristă noastră Lume Simțeam că viața era un Han de... noapte Unde- așteptăm tăcuți și fără nume Abisul...să ne-ntâmpine cu...Moarte. D.Theiss Referință Bibliografica: Han de... noapte / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HAN DE... NOAPTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345279_a_346608]
-
ai coborât în iarnă, mi-ai jefuit lumina Și m-ai furat de o răsărită poartă Cântecul meu frânt rătăcește, rătăcește Dar nu va muri, neatins călătorește Spre miraculoasa mea stea răbdătoare Care m-ademenește-n cercuri rotitoare. Fascinante, nevăzute păsări din abis Mă locuiesc, mă trezesc fulgerator ca-n vis Și mă ivesc parcă zidindu-mă din ele... Din tâmplă-mi izvorăște iarăși căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă -nalț în așteptare
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
avantajul că nu trebuia să vorbească, ci doar să privească. Să observe și să tragă concluzii. Dar ce concluzii să tragă? O durea întregul corp. Se simțea pe malul prăpastiei. Îi era teamă ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant. Revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi s-a așternut liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca niște steluțe viu
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
hiperbolic dincolo de nori. Portret resentimentar? Mai bine iau radiera și șterg totul: inclusiv păcatul originar! Așa că e o vreme super! Aș putea spune , chiar pa-ra-di-si-a-că! ...Pe un alt plan narativ Dio este antagonistul unei alte întâmplări, concentrice... ...Mă rog, un abis cu ștaif. Și foncție, nene Iancule! La ce renumerație îmi revine pe chelie didactică, zău dacă merită să-mi mișc vreun fir de păr! Auzi, fraiere, Doamna Nimeni te îndrumă și te controlează! -Copii! Dați-MI, caietele! Copilăria ia poziția
DEŞERTUL DE CATIFEA (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345394_a_346723]
-
să se întindă pe pajiștea unde era cu elevii "în documentare" : culegeau cu toții informații proaspete pentru o compunere liberă. Dintrodată secundele dispar cu toate în pământ , pe lângă firele de iarbă care înțeapă timid pojghița de aer din proximitatea solului. Un abis dezolant zguduie amiaza din rădăcini . Copiii își cască ochii la noul-venit , încercând zadarnic să-l înghesuie în peisajul orei.Era deja o persona nongrata! Și ca și cei mici (!) , Dio avea mai multă încredere în propria simțire decât în "rațiunea
DEŞERTUL DE CATIFEA (6) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345378_a_346707]
-
să o dețină el însuși și să o practice, devenind astfel un model pentru „ucenicii“ săi ... (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Știm cu toții că omul, copilul, este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345345_a_346674]