2,725 matches
-
doar lingîndu-ți degetele și exclamînd cu satisfacție suficientă: mmm, mmm, yam-yam!, dar și ca una care ascunde abil o antiteză simbolică. Înainte de a fi doar un substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
va urma. calul Însetat - steaua din ciutură iar nevăzută Valeria Tamaș Toată construcția acestui poem se sprijină pe relația vizuală dintre stea, apa din ciutură și calul Însetat. N-are niciun rost să Încerci interpretări simbolice care să apeleze la abstracții sterile fără să te ții mereu aproape de calul care soarbe apa și, pe moment, eclipsează steaua oglindită-n ciutură sau care, golind ciutura pentru a-și potoli setea, face să dispară oglinda În care se reflecta steaua. Setea și așezarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Și totuși, dacă vrei să guști haiku-ul, trebuie să vezi În ea o sintagmă care ascunde abil o antiteză simbolică. Înainte de a fi doar un substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
condiționat într-o anumită măsură de limba și cultura observatorului și de concepțiile generale asupra societății la un anumit moment și într-un anume loc. Și, așa cum s-a menționat mai sus, cei care investighează esența teoriei nu pot face abstracție de faptul că analiza este mereu bazată pe teorie și susceptibilă de a avea implicații și consecințe politice (Brown 2002). Literatura feministă din ce în ce mai bogată, discutată în Capitolul 9, a subliniat acest argument în pledoaria sa potrivit căreia multe din tradițiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în atenție recent, cea mai mare parte a operei realiste, începând din anii 1970, a fost mai mult sau mai puțin strict structurală, în mare parte ca rezultat al influenței lui Kenneth Waltz. Structuralismul waltzian Realismul structural încearcă să "facă abstracție de toate atributele statelor, cu excepția capacităților lor" (Waltz 1979:99), cu scopul de a evidenția impactul anarhiei și distribuția capacităților. "Structura internațională apare din interacțiunea statelor, iar apoi le constrânge pe acestea să se abțină de la anumite acțiuni, împingându-le
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurale adică, anarhia, distibuția capacităților și nimic altceva ? Nu foarte departe, așa cum voi arăta. Motivațiile statelor sunt esențiale, așa cum a fost sugerat și de centralitatea lor în dilema prizionerului și dilema securității. Ignorarea și asumarea motivațiilor Waltz pretinde că "face abstracție de toate atributele statelor, cu excepția capacităților lor" (1979:99), precum o sugerează discursul său în care vorbește de "unități" abstracte, concentrări de capacități lipsite de caracter. De fapt, cu toate acestea, teoria sa, așa cum admite și el, "este bazată pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
putere genizate (Pateman 1989; Peterson 1992: 46-7). În teoriile convenționale din Relațiile Internaționale, actorul rațional și egoist este o metaforă pentru comportamentul statului într-un sistem internațional anarhic. Feminismul susține că modelul individului rațional nu poate fi generalizat, întrucât face abstracție de spațiu, timp, de anumite prejudecăți, interese și nevoi: el reprezintă un agent masculin rezultat dintr-un context al relațiilor de gen inegale, în care grija femeilor susține dezvoltarea eurilor masculine autonome, ceea ce face ca pentru femei cooperarea să fie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
criterii variate și în raport cu semnele ortografice de care dispune. III.2.3 Probleme de morfologie Legătura strânsă, reală dintre ortografie și morfologie, mulțimea și importanța aplicațiilor morfologiei în ortografie au adus la convingerea că norma ortografică este o concretizare a abstracțiilor gramaticale, în dependență de care trebuie tratată și însușită. În ortografia părților de vorbire am avut în obiectiv greșelile tipice săvârșite de elevi în scriere: pluralul substantivelor și adjectivelor cu articol hotărât și nehotărât, ortografia formelor neaccentuate ale pronumelui personal
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Pompiliu Constantinescu (unicul critic congener despre care Arghezi a afirmat că a dat "singura lucrare substanțială" despre creația sa) își va preciza limitele fără echivoc: "într-o caracterizare a viziunii sale (Tudor Arghezi, n.n.) despre om și lume, vom face abstracție de pamflet ca strict mijloc polemic"96. Prospectând terenul religiozității, al tensiunilor metafizice exprimate liric, exegetul e interesat în special de pamfletul anticlerical și de înțelegerea spiritului iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător și predilecția pentru taxinomii pertinente, de care nici un cercetător al publicisticii argheziene n-ar trebui să facă abstracție. Cu o altă energie hermeneutică, abordarea Ruxandrei Cesereanu, focalizată pe imaginarul violenței argheziene, oferă o perspectivă inedită, interdisciplinară prin care discursul pamfletar devine obiect fundamental în studiul mentalului colectiv al românilor. În ceea ce-l privește pe Arghezi, sunt luate în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nelămurita atracție a umbrei și inversul ei, valoarea unei raze de lumină. Domesticirea realului prin modelizarea lui teoretică și tehnică, fără a ne leza bastonașele retiniene, face folosirea lor mai puțin urgentă. Mai puțin vitală și mai puțin desfătătoare. Făcând abstracție de "lucrurile în sine", ajungem în curând la anestezia simțurilor. Sfârșitul încarnării, reducerea morții la un incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu-i știu codul. O imagine a trecutului nu este niciodată depășită, fiindcă moartea este ceea ce nu putem depăși și fiindcă inconștientul religios nu are vârstă. Așadar tocmai datorită arhaismului ei poate o imagine să rămână modernă. Invers, deoarece fac abstracție de corpuri și de teamă, imaginilor automate, exaltate ca "noi" și care, din păcate pentru ele, chiar sunt așa, le va fi, poate, mai greu să rămână. Să consiste. Să reziste (învechirii tehnicilor de fabricare). Fără valoare de emoție, ele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artei": tot acest joc între purtătorii cererii (mediul pieței), modelatorii ofertei (mediul profesional) și interfețele lor (mediul amatorilor)53. Indiferența Frumosului pentru aplicațiile lui (arhitectură, pictură, gravură, horticultură etc.). Poate formalismul kantian, care restrânge creația la logica ei internă, făcând abstracție de arte, genuri și opere, se întâlnește cu formalismul invenției contemporane, și ea repliată în "jocuri de limbaj" omogenizate. Dar codul de apreciere propus de acest formalism dejoacă aducerile la zi chiar prin actuala predominanță a efectelor de formă față de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sfârșit a istoriei "E ciudat cât de reacționari sunt republicanii când vorbesc despre artă." Édouard Manet 1867 Arta nu este o invariantă a condiției umane, ci o noțiune târzie specifică Occidentului modern și căreia nimic nu-i asigură perenitatea. Această abstracție mitică și-a tras legitimitatea dintr-o "istorie a artei" nu mai puțin mitologică, ultim refugiu al timpului linear utopic. Observarea ciclurilor reale ale invenției plastice, pe termen lung, ar conduce mai degrabă la înlocuirea noțiunii mesianice de evoluție a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o imagine venită mai de departe ne poate detașa brusc de mediul, ideile și timpul nostru; mediul de creație este istoric, cuprins într-o ambianță, într-un joc între un "înainte" și un "după" de care nu se poate face abstracție numai fiindcă o imagine sau alta ne inspiră un sentiment indefinibil de grație. Și, la fel cum se distingea odinioară natura naturantă de natura naturată, e important să distingem imaginea receptată și imaginea fabricată, extazul și geneza. Nu putem deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cedează brusc locul grafismului abstract al neoliticului, punct de plecare al unui nou ciclu. În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iar alfabetul vocalic, grec, aproximativ din secolul al VII-lea. Or, între secolele al XII-lea și al VIII-lea, Grecia nu cunoștea nici scrierea, nici figurarea. Ieșind din acest tunel, ea le descoperă pe amândouă în același timp. Ca și cum abstracția simbolului scris ar fi eliberat funcția plastică a imaginii, concurent și complement al instrumentului lingvistic. Dovada a contrario ne-o furnizează statutul figurilor în civilizațiile orale. Acolo imaginile îndeplinesc funcția de semne. Aceste semafoare nu reprezintă, ele indică. Schematizează, simplifică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putem deturna oricând aceste obiecte utilitare, strâns controlate și oarecum conformiste, spre scopuri estetice și în special spre scopurile esteticii noastre. Paradoxul fiind că respingerea oricărui naturalism descriptiv simplul joc al suprafețelor și liniilor ne face aceste imagini mai apropiate. Abstracția lor ne pare culmea stilului, când ele sunt de fapt negarea acestuia, ca produse conforme, interschimbabile, ritualizate ale unei reguli de viață colectivă. Aceste forme extreme de intelectualism care sunt sculpturile în lemn ale populațiilor Fang și Baoubé se armonizează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rupând vechile rețele, conjugă instantaneitatea și ubicuitatea. Fabricând evenimentul în același timp cu informația, televiziunea arată că informația face evenimentul, nu invers. Evenimentul nu este faptul însuși, ci faptul așa cum este cunoscut. Sau "reluat". Condiția evenimentului nu este așadar faptul, abstracție lipsită de pertinență, ci divulgarea lui. De aceea un anchorman, alegorie vizibilă a redacției, este îndreptățit, din punct de vedere tehnic, să se creadă protagonist. Stăpânii ecourilor și ai percepțiilor sunt și stăpânii istoriei imediate. Cu viteza luminii, nu mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu-i prea îndrăzneață; vehiculul și vehiculatul sunt omogene. Am trecut de la o estetică la o cosmologie. Apoi, culoarea consolidează în mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă, ea desăvârșește "efectul de realitate", care este aptitudinea unei imagini de a nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost. Dar orizontul ar putea fi înșelător. În practică, deocamdată, noile imagini au față de cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care exclud hazardul și neutralizează impulsivul. Până la ce prag de imaterialitate și de abstracție poate merge invenția plastică? Odată cu formalizarea crescândă a imaginilor (și a sunetelor sintetice), totul se face la rece și de la distanță, remote control. Într-o filmare de cinema, operatorul-șef controlează camera, in situ. În filmarea video de înaltă definiție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Gingis-Han, lui Zapata, luptătorilor din umbră cu ideea că, întorcând spatele abstractului, Individul, vor sfârși prin a ajunge la concret, Istoria și "masele". Douăzeci de ani mai târziu, s-a făcut această descoperire, întâi vizuală, apoi conceptuală: "masele" sunt o abstracție improbabilă, iar Individul este concretul însuși, pivotul de diamant al piramidei democratice. Într-adevăr: un popor nu încape pe micul ecran. Cadrarea ar fi imposibilă. Revoluția? Teatru filmat, o sală în stil italian, avangarda pe scenă, poporul la parter. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și puncte de vedere, în care poate să se întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a ataca are câștig de cauză, iar acela care este silit să procedeze numai defensiv este învins. De
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru al treilea, creștinismul, cel puțin în versiunea lui catolică, imaginea fizică a divinului era negociabilă. O dată cu grafosfera, întemeiată pe tipar, vizibilul își redobândise demnitatea, dar ca o contingență care urmărește sau regularizează o necesitate accesibilă logic, prin discurs sau abstracție. Descartes: "Orbul este cel mai bine plasat ca să facă geometrie". Se considera atunci drept evident faptul că lumea se explică prin ceea ce ne ascunde. În această sferă, adevărul, cum spune Lévi-Strauss, "se indică prin grija cu care se disimulează". În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]