8,266 matches
-
reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil că se preface, zise Hunter. Actrițele fac asta tot timpul. — Cred că o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În apartament, am spus. —Ești sigură că nu vă deranjez pe tine sau pe soțul tău? Întrebă Nina, preocupată. —Câtuși de puțin. Hunter se Înșela rău de tot În privința acestei fete. Nina era natural naturală, În opoziție cu fals-naturală. Nici o actriță un poate falsifice punctualitatea. Când am ajuns sus În apartament, am dus-o pe Nina În salonul de primire și am comandat două cafés crèmes la room service. Chiar când mâncam zdravăn dintr-o farfurie cu pains aux chocolats, Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dacă acesta era rezultatul unei fotografii cu Nina ducând În mână o pungă de cumpărături de la noi, era limpede că o fotografie cu Nina Îmbrăcată În rochia Grace putea să schimbe radical afacerea lui Thack. Designerii care se Învârtesc În jurul actrițelor sunt o priveliște demnă de milă. Thack, de obicei atât de blazat, a Început să aibă palpitații de fiecare dată când deschidea o revistă și vedea o fotografie cu Nina. Transpira de câte ori numele ei era menționat la televizor. Temperatura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seama ce-a pierdut... —Rochia asta e destul de teatrală pentru mine? ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi Într-o rochie de bal roșie, cu multe zorzoane la umeri. Cum o să-și dea lumea seama că m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ne Întrerupse Tinsley. Plutea către noi Într-o rochie de bal roșie, cu multe zorzoane la umeri. Cum o să-și dea lumea seama că m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben a fost a actriței Natasha Wren. Scoate cu amândouă mâinile o inimă strălucitoare și roz, zicând: Acest pandantiv de beriliu de șapte sute de carate i-a aparținut reginei Maria a României. După cum ar zice Helen Hoover Boyle, în mormanul ăsta de bijuterii trăiesc stafiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceva, de complezență. Secretarul literar i-a făcut cunoștință cu cele două femei: "Doamna Maria Săteanu și domnișoara Doinița, candidată la actorie..." Mihai a secerat-o pe fată cu o privire scurtă, un fel de "dacă și savarina asta ajunge actriță, mă las dracului de scris teatru!", în timp ce secretarul, netezindu-și mustața haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc! se bucură Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în aceeași curte; o să-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spectacolul cu părerile noastre... E inspectorul din Direcția Teatrelor, cel care, întîmpinîndu-l pe Mihai toamna trecută, i-a zis: Îmi place "Ora solstițiului"! Mă bucur că teatrul din Valea Brândușelor vrea s-o pună în scenă. Important e să aibă actriță pentru rolul principal. Ori, tocmai aici e aici: Mara Nedelcu, proaspăt venită din institut, cu toată cariera ei în trei filme ori poate tocmai de aceea -, unde făcea pe fetița certată cu condiția de lux oferită de niște părinți grijulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă la urmă, le dau de gol; luminițele dinăuntrul lor nu se aprind la comandă, ele există ori ba. Și-n ochii Mariei s-au aprins azi steluțe cînd, sărind din fotoliu, mi-a strigat: "Dumnezeule mare! Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de o oră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sheng" este divizată în "Laosheng" roluri de personaje între două vârste, care de regulă sunt pozitive, printre acestea fiind și cele de împărați și dregători, și "Xiaosheng" roluri pentru personaje tinere. Categoria "Dan" este divizată în "Qingyi" roluri jucate de actrițe, care apar pe scenă ca doamne sau domnișoare din familii de aristocrați, "Wudan", roluri jucate de actrițe care stăpânesc artele marțiale, precum și "Huadan", personaje din lumea de rând. "Jing"personaje cu fețe acoperite cu desene variate ca forme, care întruchipează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestea fiind și cele de împărați și dregători, și "Xiaosheng" roluri pentru personaje tinere. Categoria "Dan" este divizată în "Qingyi" roluri jucate de actrițe, care apar pe scenă ca doamne sau domnișoare din familii de aristocrați, "Wudan", roluri jucate de actrițe care stăpânesc artele marțiale, precum și "Huadan", personaje din lumea de rând. "Jing"personaje cu fețe acoperite cu desene variate ca forme, care întruchipează personaje masculine cu personalitate, calități sau înfățișare deosebită. Categoria "Chou" aceste personaje au, de asemenea, fețele acoperite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele de suflat, ca fluierul, shengul și suona. În Yuju predomină cântecul ca mijloc de exprimare scenică, în general melodiile vesele. Intrigile dezvoltate au mare legătură cu viața cotidiană a populației, iar personajele au temperamente tipice. Înainte de 1927, nu existau actrițe în trupele de operă Henanbangzi. După apariția acestora pe scenă, s-au format treptat cinci curente reprezentate de Chang Xiangyu, Chen Suzhen, Ma Jinfeng, Yan Liping și Cui Lantian. Opera Yuju are un repertoriu de peste o mie de piese tradiționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de absint Îl/mă/ne smintiseră. În scena din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ballard 1995 Capitolul 1 Vaughan a murit ieri în ultimul său accident de mașină. De-a lungul prieteniei noastre și-a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident adevărat. Îndreptată cu bună știință spre limuzina actriței de film, mașina sa a sărit peste balustrada podului rutier de la Aeroportul Londra și-a plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau întinse pe scaunele de vinilin, o oră mai târziu, când mi-am croit drum printre tehnicienii poliției. Ținându-se de brațul șoferului său, actrița Elizabeth Taylor, cu care Vaughan visase de atâtea luni să moară, stătea singură sub luminile rotitoare ale ambulanței. Când am îngenuncheat lângă cadavrul lui Vaughan, ea și-a dus o mână înmănușată la gât. Putea oare să vadă, în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar fi fost fragmentele unui ordin de execuție. În apartamentul său, l-am urmărit cum confruntă detaliile corpului ei cu fotografiile unor răni grotești reproduse într-un manual de chirurgie plastică. În viziunea sa a unui accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
geometria însângerată a feței, păreau să prodieze fotografiile cu răni provocate de accidente care-i acopereau pereții locuinței. M-am uitat în jos pentru ultima dată la prohabul lui uriaș, năpădit de sânge. Optsprezece metri mai încolo, sub luminile rotitoare, actrița atârna la brațul șoferului. Vaughan visase să moară în momentul orgasmului ei. Înaintea morții sale, Vaughan luase parte la multe ciocniri. Când mă gândesc la el, îl văd în mașinile furate pe care le conducea și le accidenta, la suprafețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de bord. Am încercat să-l ridic din mașină, însă își ținea strâns fesele încordate, de parcă s-ar fi blocat atunci când forțaseră ultimele picături de fluid să iasă din veziculele seminale. Pe scaunul de lângă el se aflau fotografiile rupte ale actriței de film pe care i le reprodusesem eu în dimineața aceea la birou. Detalii mărite de buze și sprâncene, coate și decolteu, toate formau un mozaic spart. Pentru Vaughan, accidentul de mașină și propria-i sexualitate se uniseră într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan visa fără încetare la morțile celor faimoși, inventându-le accidente imaginare. În jurul morților lui James Dean și Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la mezanin ale hotelurilor și pe garajele studioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o reconstituire a asasinatului de la Dealey Plaza. Îl vedea pe Reagan într-o tamponare complexă, având parte de o moarte stilizată care exprima obsesia lui Vaughan pentru organele genitale ale acestuia, asemănătoare cu obsesia lui pentru atingerea minunată a pubisului actriței de cinema de husele de vinilin ale limuzinelor închiriate. După ultima sa încercare de a-mi ucide soția, pe Catherine, mi-am dat seama că Vaughan se retrăsese în cele din urmă în propria-i minte. În acest tărâm supraluminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmând aceiași gradienți descendenți ca ai celorlalte victime ale accidentului. Prin aerul de noapte, acești gradienți cădeau așa cum ar cădea niște serpentine de hârtie din turnurile cu birouri și casele cu apartamente din oraș, dar și din mucoasa caldă a actriței de film în camerele ei de hotel. Am pornit înapoi spre aeroport. Becurile de pe Western Avenue iluminau mașinile în viteză, îndreptate toate spre sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din poșetă un plic gălbui. Am recunoscut proiectul unei reclame de televiziune pe care-o pregătisem. Pentru acel film cu buget ridicat, o reclamă de treizeci de secunde făcând publicitate noii game de mașini sport Ford, speram să folosim o actriță dintre cele mai celebre. În după-amiaza accidentului, participasem la o conferință cu Aida James, o regizoare liber-profesionistă pe care-o convocaserăm. Din întâmplare, una dintre actrițe, Elizabeth Taylor, era pe cale să înceapă lucrul la un nou film artisitic la Shepperton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]