6,508 matches
-
Nisa Intră camionul morții, Cu teroare-n gânduri scrisă; Păcii să-i îngroape sorții. Cei veniți pe promenadă, Privind moment de neuitat, Își pierd viața-n ambuscadă; De al terorii atentat. Spaima-n oameni ia amploare, Când fug să se-adăpostească; Vieții spre a fi salvare, De teroare nefirească. Dar sub mastodont dispare Șir de vieți nevinovate, În democratică țară, Vizată de atentate. La pacea lumii atentat, Masacru de Ziua Franței, Sufletul mi-a oripilat, De lăcrimează în condei. Aprind candelă
LACRIMILE FRANȚEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382102_a_383431]
-
blânda Lorelay Sub raza lunii păru-i strălucește, Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai, Cu frumusețea lui te-ademenește. Cu vocea-i dulce drama-și povestește, C-a fost trădată de omul ce-a iubit, Iar apa Rinului adăpostește Taina iubirii,ce moartea i-a sortit. Dar Rinul și alt secret tăinuiește. E misterul comorii Nibelunge... Blestemul ei pe toți îi îngrozește Căci moartea cumplită prin el ajunge. Eroica epopee germană, Ce e scrisă de un poet anonim, Ne
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
figură comică, simpatic, cu părul și mustățile albe afișă un zâmbet ironic, pe fața sa lungă și roșie și explică: • Aici a fost un cămin de copii. Ĩntr-un bombardament, din timpul războiului, o bombă a căzut pe clădire. Copiii se adăpostiseră la subsol. Nu a rămas niciunul în viață... • Ce tragedie! exclamă cu tristețe o adolescentă blonduță și delicată. • Mai bine uitați cu toți de tristețe! Cine este ghinionistul care taie ceapa? întrebă râzând un băiat brunet, cu un ciuf ondulat
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Referință Bibliografică: Toamnă despletită
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
și cum se petrece luni și miercuri; „Luni/ pentru cei buni/ luni/ s-aprind cununi/ s-aprind pe cer/ culori/ și stele/ și-n inimă s-aprind/ iubiri însărutate”, iar „Miercuri/ cerul îți trădează/ chipul/ printre nori de turme-nvolburate/ adăpostind în ochiurile de stele/ vremi/ când a noastre buze/ dulce în amurg/ se-mpreunau îndelung”. Am ajuns la finalul unei antologii brumării în care participanții s-au întrecut în a ne expune frumusețea acestui minunat anotimp când se trage linie
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
REMIZĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului știu că nu ne-am văzut de mult nu mai contează oricum între mine și tine nu-i decât un punct în care se adăpostesc pentru o vreme umbrele și mirosul greu de igrasie care mă împiedică să te văd nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim ... Citește mai mult Și plouă și plouă și plouăcu sete, cu patimăîntr-un nou septembrie...Și plouă cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse din cerul-norrăzvrătite cu nestinsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse din cerul-norrăzvrătite cu nestinsă mirareîn pieptul nostru mare...În toată necuprinderea zăriicu forță uriașă a ploiine răsucim, nu ne mai adăpostim... XXIX. VERDE TARE!, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Iubesc cetina! Ea nu are anotimp, timp sau stare, decât singura, unica culoare... ghiciți care? Regește își poartă țepii, acele și crengile, învățându-ne a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Arhim. Gherasim Iscu, Constantin Oprișan, Marin Naidim, Dr. Mihai Lungeanu, Gheorghe Jimboiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pr. Viorel Todea, Ion Plopeanu ș.a. Acolo, Ucenicii au fost călăuziți de harul serafic al Suferinței și al Jertfei mistic-ortodoxe. Înconvoiați de soartă, Ucenicii s-au adăpostit în brațele unor destine sacre care i-au ocrotit. În slujba de cinstire și comemorare a Sfinților Închisorilor de la Târgu-Ocna, peste timp, Părintele Constantin Voicescu, la rândul său martir-mărturisitor amintea: „I-am prohodit după patruzeci de ani, pe cei care
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
a născut la 2 aprilie anul 1922 și a crescut. Ulterior a fost viețuitor al Mănăstirii Căldărușani iar apoi elev seminarist la Mănăstirea Cernica de lângă București, unde a fost, permanent, aproape de Sfântul Ierarh Calinic - Ocrotitorul spiritual al mănăstirii - care-i adăpostește sfintele sale moaște!... După desființarea acestei școli este transferat la Seminarul Central din București iar ultimul an îl va urma la Seminarul Teologic din Chișinău. Întorcându-se în București, între anii 1943 - 1947 urmează atât cursurile Facultății de Litere și
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
să te mai iubesc, când soarele nu va mai străluci, îți voi spune adio, te voi părăsi, cănd prezentul va fi trecut, voi fi în viitor, unde, mă vei putea gasi, de vrei. Cand oceanele, deșert vor fi, mă voi adăposti la umbră ta, să pot sorbi, din izvorul iubirii tale, așa cum fac și-acum, fără de care, n-aș mai fi eu, aș fi alta, fără noima, fără vreun drum, sau fără cerul de deasupra munților. Mi-ai trimis nori de
ÎȚI VOI SPUNE ADIO de COSTI POP în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381423_a_382752]
-
într-un fulger ce a încercat să săgeteze cupa sentimentelor mele. Dacă dorești să plec, poți să o spui șoptit ajutat de piviri din care să izvorască negația iubirii. Simt însă că mă iubești dar singur construiești bariere în spatele lor adăpostindu-te. De ce îți este teamă? de o simplă mărturisire a frumoasei trăiri? sau de fantomele trecutului? Dragul meu drag, nu te grăbi! CU CE AM GREȘIT? am pășit tiptil în camera sufletului tău și aici am întâlnit oglinzi în care
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
să te mai iubesc, când soarele nu va mai străluci, îți voi spune adio, te voi părăsi, când prezentul va fi trecut, voi fi în viitor, unde, mă vei putea găsi, de vrei. Când oceanele, deșert vor fi, mă voi adăposti la umbra ta, să pot sorbi, din izvorul iubirii tale, așa cum fac și-acum, fără de care, n-aș mai fi eu, aș fi alta, fără noimă, fără vreun drum, sau fără cerul de deasupra munților. Mi-ai trimis nori de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
să te mai iubesc,când soarele nu va mai străluci,îți voi spune adio, te voi părăsi,când prezentul va fi trecut,voi fi în viitor, unde,mă vei putea găsi, de vrei. Când oceanele, deșert vor fi,mă voi adăposti la umbra ta,să pot sorbi, din izvorul iubirii tale,așa cum fac și-acum, fără de care,n-aș mai fi eu, aș fi alta,fără noimă, fără vreun drum, saufără cerul de deasupra munților.Mi-ai trimis nori de ploaie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămada transparență În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
fură. Strecurat în auz glasul tău mă-nfioară Și cu blândețe te strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! * Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
aproape de cel al lui Tim, a cărui față se luminează când îi atinge buzele. Afară ploaia ăși deapănă bobinele pe geamul arcuit. -Nu putem ieși...o să fim murați. -Nu-i nicio grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci, ...avem o problemă serioasă. El îi scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
pruncie, apoi din perioada studiilor, trecând către perioada de practicant (cancelist) și la cea în care s-au conturat liniile de acțiune ale Revoluției de la 1848 - 1849, cu o subliniere discretă a legăturii mișcării revoluționare cu orașul Târgu Mureș. Biblioteca adăpostită de peretele opus fațadei primei săli, adună peste două mii de titluri legate de evenimente istorice, demne de a fi folosite în transmiterea unor mesaje înălțătoare generațiilor viitoare. A doua sală, este dedicată perioadei care marchează sfârșitul vieții și activității Crăișorului
MONUMENTUL ISTORIC ŞI DE ARHITECTURĂ „CASA AVRAM IANCU” – TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380942_a_382271]
-
fură. Strecurat în auz glasul tău mă-nfioară Și cu blândețe te strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? Citește mai mult Vis profetic...S-au întâlnit două suflete curate;Am devenit unul din doi,Ne-am transformat, firesc, prin noi.Zăpezile de pe-nălțimi încep a se topi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
mă fură.Strecurat în auz glasul tău mă-nfioarăși cu blândețe te strig,Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea;Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat.Lumina ta m-ajunge...Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii,Să nu-ți ud urmele cu sânge ?... XXVI. S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016. S-a răsucit Pământul Pământul se-ntinde domol către Poli, Iar anotimpurile
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim și creștem și creștem și creștem sub toate mângâierile, de buzele umedei vrăji sărutați, Dansăm... în pasul ploii înaintăm fără să ne cuprindă griul resemnării într-o dezlănțuită, tomnatică, nestăvilită euforie a verii ce încă mai cântă în amintirea vie
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Referință Bibliografică: Dacă aș mai fi... / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DACĂ AŞ MAI FI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374325_a_375654]
-
Acasa > Literatura > Proza > AȘ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori se adăpostesc secretele ființei undeva, în centrul ochiului și de acolo, pornește totul la vale spre nas. Simțurile toate se trezesc. Mă transpun în toate formele de viață pe care le percep a-mi fi egale, pentru că aceeași ființă mă îndeamnă mereu
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEȘTE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Se adâncește Doamne răul Și lupta este tot mai mare, Si îmi adăpostesc viața Sub sabia puterii tale. Ironic din tablou zâmbește Un om ce-odată m -a jignit, Un suflet simplu sunt , știi bine Față de el nu am greșit. Să-ți cer pedepsă pentru el În gând un nor mi se aștearnă
IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEŞTE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374427_a_375756]