4,644 matches
-
adăuga doar că acesta ilustrează perfect ceea ce putem afirma, împreună cu Ch. Perelman, despre condițiile prealabile argumentației, despre opoziția dintre libertate spirituală și constrângere: Folosirea argumentației implică faptul că s-a renunțat la recurgerea la forță, că se ține seama de adeziunea interlocutorului, obținută cu ajutorul unui act de persuasiune rațională, că nu este tratat ca un simplu obiect, ci că se face apel la propria sa judecată. (Perelman și Olbrecht-Tyteca, 1988: 73) Mielului i-ar plăcea să fie în această arie sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reală" sau fictivă, prezentată ca atare sau nu), construim o reprezentare: aceasta este funcția descriptivă a limbii. Dar vorbim cel mai adesea încercând să împărtășim interlocutorului opinii sau reprezentări referitoare la o temă dată, căutând să provocăm sau să intensificăm adeziunea auditorului (sau auditorilor) la teza care este în asentimentul nostru. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, vorbim pentru a argumenta și această finalitate este considerată de către unii ca venind în completarea valorii descriptiv-informative a limbii (aceasta este poziția retorică, devenită
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în mod necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată) la macro-propoziția concluzie necesită o analiză specială. În concepția lui Perelman, această mișcare reprezintă un transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează transferul unei proprietăți obiective de la premise la concluzie, precum cea de adevăr cum se întâmplă în cazul demonstrației -, ci se încearcă o trecere către concluzie a unei adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Perelman, această mișcare reprezintă un transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează transferul unei proprietăți obiective de la premise la concluzie, precum cea de adevăr cum se întâmplă în cazul demonstrației -, ci se încearcă o trecere către concluzie a unei adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află întotdeauna în relație cu un auditoriu și poate prezenta un grad mai mare sau mai mic de intensitate, în funcție de interlocutori. " (1983: 173) Dacă ideea de transfer de adeziune pare interesantă, distincția dintre argumentație
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează transferul unei proprietăți obiective de la premise la concluzie, precum cea de adevăr cum se întâmplă în cazul demonstrației -, ci se încearcă o trecere către concluzie a unei adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află întotdeauna în relație cu un auditoriu și poate prezenta un grad mai mare sau mai mic de intensitate, în funcție de interlocutori. " (1983: 173) Dacă ideea de transfer de adeziune pare interesantă, distincția dintre argumentație și demonstrație este destul de dificil
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trecere către concluzie a unei adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află întotdeauna în relație cu un auditoriu și poate prezenta un grad mai mare sau mai mic de intensitate, în funcție de interlocutori. " (1983: 173) Dacă ideea de transfer de adeziune pare interesantă, distincția dintre argumentație și demonstrație este destul de dificil de realizat. Perelman insistă totuși asupra necesității acestei delimitări: "Într-un sistem formal coerent, oricine trebuie să ajungă, prin calcul, la același rezultat. Aceasta nu se întâmplă însă și în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dificultate, orice ar spune. Premisele-presupozițiile nu dețin un rol prea important în dialogul eristic. Mielul este îndreptățit să încerce să-și situeze interacțiunea într-un alt tip de dialog foarte des utilizat de La Fontaine unde locul premiselor este important iar adeziunea interlocutorilor este indispensabilă. Faptul că Lupul nu este interesat de acest lucru demonstrează optica sa eristică. Așa cum nota G. Dispaux: "Angajându-ne într-un dialog, arătăm de fapt că avem intenția de a obține un acord, fie el și parțial
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de opinie; g) dreptul la proprietate privată. 10 Deși Marea Britanie este membră al Uniunii Europene, dezvoltarea sa educațională s-a realizat separat de această afiliere ca urmare a rolului cheie jucat de politicile sale coloniale în formarea economiei globale și adeziunea sa puternică față de economia de piață. 11 Cartea cea mai cunoscută și cea mai influentă a lui Friedrich von Hayek este Drumul către servitute începută în 1940 și publicată în Anglia în 1944. 12 Ideea de comunitate deschisă nu trebuie
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
său. Este un dar pe care îl fac copilului lor, dar acesta nu poate fi impus, ei nu pot trata pruncul ca pe ceva din propriul șeptel, deoarece la această inițiativă a lui Dumnezeu, el trebuie apoi să-și dea adeziunea personală, sub forma libertății, a asentimentului și a supunerii. Un dar care „va fi experimentat în viață, după măsura în care îl primim, îl acceptăm și îl cultivăm. Tocmai de aceea botezul copiilor cere o comunitate care să ajute și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
minte. Este ales dintre persoanele tinere și charismatice; 3. Pesimistul, criticul prin vocație, care demolează orice abatere de la traseele cunoscute, confundând cutezanța cu excentricitatea desuetă. Este un specialist dintr-un domeniu apropiat; 4. Optimistul promovează un realism riguros, obiectiv, manifestând adeziune pentru atitudinea entuziastă a exuberantului, dar desolidarizându-se de cea a pesimistului; În cadrul acestei metode se folosesc două metode de lucru (Verrone, 1983): 1. echipa de investigare: formată din 12-15 persoane (diferite prin vârstă și competență) care abordează problema clasic
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
convins? Se poate... Oricum, țin minte că promisesem că mă gândesc în vacanța de Crăciun-Anul Nou și, imediat după ce s-a terminat, în prima zi de școală, m-am trezit cu frații gemeni Vacariu, care mi-au pus cererea de adeziune sub nas și m-au pus s-o completez. Deși eu cerusem timp de gândire, nu promisesem că mă și înscriu! Acum, parcă am impresia că la Congresul de înființare au participat și "torționarii" mei de mai târziu, băieții cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sub nas și m-au pus s-o completez. Deși eu cerusem timp de gândire, nu promisesem că mă și înscriu! Acum, parcă am impresia că la Congresul de înființare au participat și "torționarii" mei de mai târziu, băieții cu adeziunea, frații Vacariu, foarte inimoși, de altfel, cât au fost în PAC și apoi, după ce-au plecat la București, și în PNL, după fuziune... S-a făcut România de râs prin lansarea candidaturii d-lui Vosganian? Nu, au mai fost
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acest lucru nu se datorează faptului că nu ar fi avut o privire scrutătoare și o spiritualitate profundă pentru a le vedea, ci pentru că pur și simplu în viziunea sa nu existau. Puțini se pot lăuda, asemenea lui, cu o adeziune totală, cordială și vitală la idealul franciscan și, prin urmare, cu o mărturie tot atât de autoritară despre situația adevărată a Ordinului. Traducerea a fost realizată după ediția lui H. BOEHMER, Chronica fratris Jordani, CED, VI, Paris 1908, confruntată cu ediția prezentă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prietenie față de Ovidiu, amplificate de înrudirea prin a treia soție a Sulmonezului, Fabia, între sentimentele datorate înrudirii cu Augustus și loialitatea cerută de îndatoririle politice care i-au fost încredințate cu generozitate de împărat. De obicei se citează 337 ca adeziune sinceră a lui Paulus Fabius Maximus la regimul lui Augustus reforma calendarului pe care el, ca proconsul al provinciei Asia (poate în anul 10/9 î.H.), a realizat-o stabilind ca anul oficial și intrarea în serviciu a funcționarilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lipsită de principii, care nu s-a manifestat "au grand jour", și care nu provenea din corpurile politice, din senat sau din popor 400. Cum s-a văzut mai sus401, nu puțini dintre opozanții regimului augustan au arătat prin fapte adeziunea lor la ideile pe care le susțineau și au pecetluit aproape cu exilul sau chiar și cu moartea atașamentul lor față de aceste idei. Realitatea, prin urmare, era mai crudă și mai puțin roză decât a văzut-o Boissier. Probabil că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sunt foștii miniștri adjuncți dinainte de Revoluție. Un interpret de limbă rusă, apropiat al lui Nicolae Ceaușescu, va face o frumoasă carieră de ambasador, un militar de carieră, asistent al unuia dintre frații lui Ceaușescu, va deveni un adept pasionat al adeziunii la NATO și al atlantismului la modă la începutul secolului XXI, pentru a susține în 2005-2006 proiectele strategice ale Washingtonului în Marea Neagră. Acești "nomenclaturiști", transformați în elite autoproclamate, au traversat liniștiți tranziția care s-a dovedit cât se poate de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
legătură unul cu celălalt, gesturile eroice și solitare de protest din partea dr. Ion Vianu, a Doinei Cornea sau Dorin Tudoran, manifestele lui Radu Filipescu, poemele Anei Blandiana sau ale lui Mircea Dinescu puteau suscita admirația, dar în prea mică măsură adeziunea în masă. Proiectul de sindicat liber al lui Paul Goma era singurul care avea oarecare șanse de a depăși această regulă a protestului izolat, și de aceea a și fost atât de brutal sufocat. Pe de altă parte, nu e
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și nu proveneau din familii prea avute; ei erau însă bine încadrați de "tovarăși de încredere", chiar dacă erau și bine plătiți, cu privilegii și onoruri substanțiale. Același sistem funcționa în parte chiar și în disciplinele umaniste: profesorii care își manifestaseră adeziunea față de noul regim sau care măcar nu făcuseră niciun gest ostil la adresa acestuia erau păstrați în funcție, însă sub amenințarea constantă a înlocuirii: în ciuda oricărui drept câștigat prin concurs, în fiecare toamnă se alcătuiau sinistrele Fișe 2B, care repartizau obligațiile
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
crescut la cinci, ne-am mirat de atâta larghețe; un deceniu mai târziu, în fiecare an de studii erau în medie 10 membri PCR practic toți studenții cu medii mari, dacă nu aveau probleme speciale de dosar sau de comportare. Adeziunea la PCR devenise, în aceste condiții, pe de-o parte o banalitate, pe de alta o banalitate indispensabilă oricărei afirmări profesionale. Sistemul izbutise să transforme orice drept într-un privilegiu atent drămuit, așa încât era foarte greu, dacă nu imposibil, să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
restrânse și relativ misterioase a membrilor de partid era acum concentrată în direcția agenților Securității, care moșteniseră toată încărcătura ocultă pe care societatea o rezervă în genere grupusculelor care par să concentreze puterea. Asta nu înseamnă că, în esența sa, adeziunea la PCR era mai puțin dezonorantă. Dar ea putea părea banală, într-o societate resemnată cu regimul comunist, în care clivajul nu mai trecea, ca la începuturile regimului, între "avangarda" minoritară de inițiați, membrii de partid, și marea masă a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
stângii o stângă strict declarativă, în realitate de către Iliescu și Roman, aflați în căutarea unei identități acceptabile pentru FSN. Cele trei partide "istorice", așadar, își dobândesc statutul legal încă din ianuarie 199054, fără să suscite, din păcate, un val de adeziuni comparabil cu cel de care a beneficiat în Polonia Solidarnosc sau Forumul Civic cehoslovac. Într-o primă instanță, toate trei se bucură mai ales de susținerea vechilor lor membri și simpatizanți și a urmașilor acestora; doar PNL pare, în aceste
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
coalizează înainte de toate în jurul lozincii "Jos Iliescu". Din această perspectivă, transformarea FSN în partid politic și înscrierea sa într-o confruntare acerbă cu partidele tradiționale refondate inaugurează, cum spuneam, primul mare eșec al proiectului politic Iliescu. Incapabil să suscite o adeziune spontană semnificativă la varianta sa de Front Popular restaurat, el e silit să se bazeze pe structurile rigide ale partidului succesor al PCR, în vreme ce partidele "burgheze" pe care le detesta vor izbuti să răstoarne prin alegeri regimul Iliescu, cu sprijinul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și UE în fosta Iugoslavie, rezultatul unor complicități nu doar interne, ci și externe. Cu toate acestea, mineriadele din 1999 au pus în evidență caracterul ireversibil al proceselor democratice din timpul administrației Constantinescu. Amenințarea lor a suscitat unele complicități și adeziuni punctuale, dar nu a fost capabilă să mobilizeze masele, dimpotrivă, a provocat, mai ales în marile orașe, o mobilizare civică exemplară în sprijinul guvernării. Pe de altă parte, spre deosebire de mineriadele din 1990 și 1991, instituțiile statului nu au mai fost
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Z.P.: Sunt întru totul de acord. România s-a confruntat cu imperative de neocolit, uneori contradictorii, în opțiunile sale de politică internațională; deși nu le-a respectat întotdeauna, afișând tocmai considerația sa redusă față de angajamentele decurgând din negocierile de adeziune la Uniunea Europeană, de îndată ce o opțiune părea să se impună între angajamentele sale și parteneriatul cu Statele Unite la fel de angajant, de altfel. În loc să negocieze, guvernul român, în frunte cu Adrian Năstase, a preferat să ironizeze... Este de asemenea evident că acea complementaritate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Two Centuries of Melodrama in Rusia, Duke University Press Durham, Londra, 2002. Mai bine explică fenomenul Ien Ang (Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage și câștigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepție funcționalistă a plăcerii, prin care esența acesteia e considerată ca experiență a satisfacției ori de câte ori o anumită nevoie preexistentă este
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]