3,016 matches
-
nori albi, ... Citește mai mult În jur, nu e nimenie-o liniște funerară,nici un vapor,din larg, să vină,sau vreun pescar,plecat, de cu lumină,zăbovind mai multca-n alte dăți, nu văd,fără sunet de valuri,sparte la mal,sau adieri de vânt,nu te văd nici pe tine,scrutând orizontul,poate, cu gând la mine,de ce oare ? Simt în schimb,citind aici, cu voi,un freamăt, de iubire,de viață dezmorțită,de un alt soare,ieșit deunăzi, latopit zăpada,apropiindmurmur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
Acasă > Poezie > Credință > COROANĂ TA DE ORHIDEE Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Coroană Ta de orhidee... Mi- e sufletul ramul întins spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU TOAMNA Coboară încărcată de rod ca răsplată muncii țăranului în cele două anotimpuri anterioare, în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugul sub oblonul tras peste hambare. CERNA Însoțit de adierea vântului, ca un ecou de baladă prin pădurile de fag coboară în cascade ca un balaur uriaș, unduind printre câmpii, și până la Dunăre, înnobilându-le, râul Cerna. Adina Maria Diaconescu, cls. a VII - Școala gimnazială Com. Lăpușata - Vâlcea Referință Bibliografică
POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380880_a_382209]
-
drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
unii le spun drumuri,alții le spun râuri,toate curg, toate-s vii și focul arde.O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde!Dincolo de câmp curgeun fluviu marece-adună multe râuri în drumul lui!Adierea crengilor salciei plângătoarese leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim,înaintând prin freamătul copaculuiascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine,spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nopții, suave arome de levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă. În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește ... Citește mai mult „Noli foras ire, in interiore homine veritas!”(Nu vă duceți în afară, în omul interior locuiește adevărul!) „Fiecare este
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nopții, suave arome de levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă.În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește ... IX. IRINA LUCIA MIHALCA - ATINGEREA TIMPULUI (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. CHEIA TIMPULUI
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
arderea inimii,lacrimi se preling prin cioburi,raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei...nisipul din clepsidra noastrăse scurge impasibil.Cercuri noi se deschid.Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgărece zace în stare latentă.La o ușoară adiere,privire sau șoaptă a minții,se va rostogoli în abisul mlaștinilordin meadrele Styxului,un tăvălug ce va târîprin focul patimii,în ceață și umbre,amintiri calde,lumina si zâmbetul,spre a uitării lui Lethe...Suntem călatori pe cele cinci râuri
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
un cartuș iar privirile mi-au fost atrase de niște vrăbiuțe zburdalnice care se hârjoneau pe o creangă din dreptul ferestrei mele și urmărindu-le cu plăcere joaca, ba și vălătucii de nori albi care se hârjoneau pe cer sub adierea calmă a vânticelului de vară târzie, m-am pomenit la un moment dat că, dus pe meleaguri trecute cam de multicel și răsfățat de scumpe și duioase amintiri descoperite cu mare bucurie în agenda mea intimă, am uitat complet de
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
2074 din 04 septembrie 2016. POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCU TOAMNA Coboară încărcată de rod ca răsplată muncii țăranului în cele două anotimpuri anterioare, în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugul sub oblonul tras peste hambare. CERNA Însoțit de adierea vântului, ca un ecou de baladă prin pădurile de fag coboară în cascade ca un balaur uriaș, unduind printre câmpii, și până la Dunăre, înnobilându-le, râul Cerna. Adina Maria Diaconescu, cls. a VII - Școala gimnazială Com. Lăpușata - Vâlcea ... Citește mai
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
cls. a VII - Școala gimnazială Com. Lăpușata - Vâlcea ... Citește mai mult POEZII DE ADINA MARIA DIACONESCUTOAMNACoboară încărcată de rodca răsplată muncii țăranuluiîn cele două anotimpuri anterioare,în care cu râvnă și sudoare prevestea belșugulsub oblonul tras peste hambare.CERNAÎnsoțit de adierea vântului,ca un ecou de baladăprin pădurile de fagcoboară în cascadeca un balaur uriaș,unduind printre câmpii,și până la Dunăre,înnobilându-le,râul Cerna.Adina Maria Diaconescu,cls. a VII - Școala gimnazialăCom. Lăpușata - Vâlcea... X. AȘTEPTĂM TIMPUL ..., de Ion I.
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Secera toamne și veri, Românul poartă dureri, Iar salcâmii înfloriți Ciucuri albi, înzăpeziți Iute cad pe caldarâm Călci pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de frumusețe, tandrețe, inteligență, omenie, rostuind astfel lucrurile încât să ... XXI. COROANĂ TA DE ORHIDEE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. Coroană Ta de orhidee... Mi- e sufletul ramul întins spre zare Îmbrățișând, în adieri de măr în floare, Ca o agrafa -n borangicul de petale, Arpegii, rupte din zumzet de cuibare De hulubași planând în zborul lin, curat Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Așa a hotărât, în ceruri, Dumnezeu Să -ndure chinuri pan' la apogeu Până și-o ispăși, în veac, păcatul greu. Dar prin Fecioara Sfântă Născătoare, ... Citește mai mult Coroană Ta de orhidee...Mi- e sufletul ramul întins spre zareîmbrățișând, în adieri de măr în floare,Ca o agrafa -n borangicul de petale,Arpegii, rupte din zumzet de cuibareDe hulubași planând în zborul lin, curatAducători de zvon din cer, înaripatMesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevăratîn lumea frusta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a lungul anilor de când erau împreună, frustrare cauzată atât de stresul muncii lor, de condițiile de cazare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Dorea să simtă bucuria împlinirii. Dorea să-l simtă așa cum nu l-a mai simțit de atâta vreme. Simțea că este bolnavă de dorință. Să fie pătrunsă și tot odată mângâiată cu tandrețe, să simtă fiecare mișcare ca pe o adiere, ca pe un dar nepământean. Dorea dansul dragostei la care să participe cu pasiunea stârnită în toată ființa sa. Să fie antrenată ca într-un dans de balerină. Să plutească și să creadă că visează. Viorel cobora ușor cu sărutările
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
-nțepi când îl culegi. Au ținut-o, zi lumină, luând la rând pe fiecare. Pe-nserat zic: - Din grădină suntem cea mai mândră floare. Cât bârfesc -deh, lungă-i boala- vântul trece în tăcere și le scutură petala, cu doar blânda adiere. *** Referință Bibliografică: Încrezute și frumoase / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374467_a_375796]
-
mă deștept, sub o ploaie de stele...Toate temerile mele, dispar, luate de vânturi. Punctele cardinale se contopesc în zenit, iar acolo, acolo sus, văd Steaua milenară, veghetoare, incandescentă. Privesc spre munții înalți, spre văile adânci, întunecoase. Universul șoptește în adieri, strigă în vijelii, că exist... Dincolo de ce sunt eu, vibrații adânci îmi spun, că sunt un rod al dragostei, că Tu, "Ești Cel ce Ești!" Universul întreg e în mâinile Tale iar eu, sunt doar un grăunte, o scânteie, un
E AȘA DE GREU SĂ IUBEȘTI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374531_a_375860]
-
Toate Articolele Autorului Când mi-am lipit tâmpla de sufletul lumii am tresărit auzind muzica culorilor, așteptând venirea Primăverii. Privesc crengile înmugurite dantelându-le cu dorul meu de viață. Ca prin minune, mugurii se transformă în frunze și flori. Simt adierea zefirului ce poarta pe aripile sale parfumurile suave ale blândei zâne-Primăvara. Niciodată mângâierea primăverii nu mi s-a părut mai dulce și mai caldă ca în aceste zile de martie. Mi-s ochii verzi precum iarba de când Primăvara mi i-
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ți alinte privirile, iar vântul, ușor de martie, să-ți aducă mirosul proaspăt al zambilelor și un zâmbet pe buze. Parfumul florilor de primăvară, roua dimineților calde, adierea vântului blând al celui mai frumos anotimp, toate acestea să-și găsească locul în sufletul tău. Lasă Primăvara să-ți pășească-n suflet, las-o să-ți cuprindă obrajii și să-ți învăluie inima, dansează cu ea în lumina soarelui
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne de observat. Epitetele vântului por fi grupate pe serii antonimice: firbinte/rece, sperios/turbat, uriașe, gigantice/zefir, adiere. Un singur epitet a rămas fără pereche antonimică: trist. Să fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
turbat, uriașe, gigantice/zefir, adiere. Un singur epitet a rămas fără pereche antonimică: trist. Să fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
suflet, cu viață plămădit. E ca-n minte să te am de-a pururi fiică nenuntită, Tu pururea prea fericită! Cuvântul fiindu-ți setea de a renaște din mișcătoarea ei plăcere, În straturile primăverii se răspândește tantra de-o blândă adiere. Lumina-ți prinde safirul în păru-ți straveziu, Durerile dispar prin farmec în labirintul argintiu. Nopțile noastre înaripate fiind vis de dor în culori, Atingeri de soare în zile luminate ale unei dulci primăveri, Purtându-ne pe aripi frânte de
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]