1,979 matches
-
făcut praf, fiindcă altfel simțeam c-o iau razna. N-ar fi fost mult mai bine să te ții tare pe poziții și să fii mândră că ești cu Luke? a spus Josephine trezindu-mă din coșmarul în care mă afundasem. Asta sunt, oameni buni, fie că vă place, fie că nu. —Dar... of, nu știi nimic! Eram așa de frustrată. — Ar trebui să locuiești în New York ca să înțelegi. Oamenii ăia sunt foarte importanți. Pentru mine nu sunt importanți, a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă pe platformele cu care era încălțată. Apoi Gráinne s-a întors către robinete, iar eu m-am afundat în scaun. Dar relaxarea nu era trecută în meniu. —Ăăăă, unde te duci în vacanță anul ăsta? m-a întrebat ea cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată de către marii coafori să pună întrebarea asta. Era limpede că era hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi fost acolo și mi-ar fi spus „O să-ți crească la loc“ probabil c-aș fi făcut o criză de isterie. M-am gândit la kilometrii de păr care rămăseseră pe podeaua salonului, părul în care Luke își afunda mâinile, și am început să plâng și mai tare. —Viața mea e terminată, am îngăimat cu greutate. —E clar că o vreme nu trebuie să mai ieși din casă, a zis Helen. La auzul cuvintelor ei, am simțit că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și rodul pământului. Fascismul de tip românesc nu este decât o gogoriță, o tâmpenie înclinată excesiv spre misticism, cruci, dumnezei și arhangheli fiecare cât mai Mihail cu putință, o făcătură heterogenă care dacă prin absurd ar ajunge la putere ar afunda țara asta frumoasă într-un bălegar pseudo-bisericesc din care ar fi bucuroasă ca să iasă cât mai curând. Priviți la Noua Dreaptă românească celebră de acum prin parastasurile ei periodice. Cum folosește acest lucru unui popor, nenorocit? Să nu aud de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă parte. Se apropie de ultima galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în jos pe drumul pe care venise. Se opri preț de câteva clipe imediat ce trecu de linia copacilor, numai cât să i se obișnuiască ochii cu lumina mai scăzută de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile. Apoi se afundă în pădure. Era necesar să se concen treze la mai multe lucruri. În primul rând, nu trebuia să se abată de la direcție. Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul forestier. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dragul meu, îi ceru el băiatului, sigur că acum acesta îl aude, sunt aici, la câțiva pași. Nu-ți fie teamă, sunt eu, taică-tu. Vin să te duc acasă. În timp ce vorbea alerga spre locul de unde auzise glasul copilului. Se afunda în pădure tot mai departe. Ceața se îndesise și acum îl înconjura din toate părțile. Își dădea seama că îi va fi din ce în ce mai greu să dea de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni în gând pe toți sfinții din calendar și nu cu gânduri tocmai pioase. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te zdrobească. Să nu te lași! Sunt sigură că vei reuși. Îl împinse apoi înainte, ca și cum ar fi îndemnat un copil să facă primii pași. Ca în transă, Cristian o ascultă și porni să urce prin iarba în care se afunda până sub genunchi. Încet, își revenea și începea să meargă tot mai sigur pe el. Știa că trebuie să ajungă la stânca aceea care se ridica în fața lui. De ce? Nu-și amintea, dar lucrul acesta i se părea lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod normal, ba chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe mine, la „Academia“ cu mese de lemn, cu cinci halbe de bere (parcă eu eram curcan, să-mi torni băutura pe gâtlej... ), fără mâncare - bănuiesc că de-aici vine ceața subțire prin care continui s-o privesc pe Zina, afundată în lectură. Douăzeci de ore, deci, de când n-am pus în gură decât niște Brezeli, covrigeii care au făcut să-i stea inima lui Bush... Băusem exact la masa vecină cu un pom viguros, pentru care constructorii trebuiseră să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot izbeam de niște nume străine: Ce-mi folosește, nea Petrică, să-l știu pe cutărică, care în 1954 era plutonier pe la Securitatea Județului X? Sunt zile când mi se pare cel puțin nesuferit, dacă nu chiar stupid să mă afund devreme în biroul afumat, ca omul care n-are ce face în altă parte. Să fug din casa-sanatoriu, să mă sui în microbuz devreme pentru a nu mai fi nevoit să îndur frigul... O zi din asta se sfârșea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să Îi răspund și să-i relatez și despre visul meu, asemănător. Numărul de telefon nu exista. Învățați să fure sau să fie furați, (politic si social) românii trăiesc Înt-o țară de alba- neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se În abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați În interiorul țării și cît mai izolați În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cel mai frumos zâmbet și cei mai albaștri ochi din câți există pe lume... Nu mai visa dacă ți-e greu! îi spuneam. Trezește-te și fii iar tu, fata cu privirile de gheață!... Dar era prea târziu. Ea se afunda în adâncul de gânduri și se lovea repetat de întrebări fără răspuns. De pe o bancă din curtea școlii, cineva îi fredona cântecul abia compus cu o săptămână în urmă. Farsele tinereții îi prindeau în capcană pe toți. Iubiri trecătoare răneau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp. Erau prietenoși și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mingea prea tare. Fetele n-au rezistat și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă. Nu mai puteau. Erau istoviți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
interesa persoana lui nici cât negrul sub unghie. În schimb îmi mulțumi Alexa în numele soră-și. Am primit-o ca pe o regină. Îmi instalasem biroul într-o încăpere somptuoasă, tapetată cu mătase, cu persiene pe jos în care se afunda piciorul și fotolii îmbrăcate în piele. (Toate astea fuseseră aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele soții.) Alexa mă felicită pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat, îmi ură stereotip "la mai mare" și adause că sora ei s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de câini vagabonzi. Nu am stat mult pe gânduri și am intrat în pădure. După o tăiere serioasă pădurea era în formare, peste tot creșteau tufișuri făcând-o de nepătruns, dar mă împăcam cu gândul că nu trebuie să mă afund în adâncul pădurii, pentru a găsi un băț. Pentru un timp relativ scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri ceea ce căutam. Nu am găsit ceea ce căutam, în schimb am observat că dacă mai fac
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]