2,641 matches
-
Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este un mormânt deschis. Se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub ele au venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină, pe care se edifică și extinde șandramaua abatorială
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
casei și a grădinei. „Să ne cultivăm grădina”, alături de „Nulla dies sine linea” sunt preceptele sale dragi. Livada de cireși, meri și peri, grădina cu flori îi sunt companie și interlocutori statornici. Reținem, astfel, pilda din dialogul cu cireșul în agonie, ca și îndemnul scrâșnit către un păr neroditor. Dar, înainte de toate, florile: zeci de buchete (unele alcătuite din sute de fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar faptul că au murit tineri nu avea nici o importanță. Impactul asupra epocii lor era colosal. Un asemenea bărbat, ar putea, chiar, în agonia morții, târî după el dinastii de mult stabilite. Îl și ucisese pe conducătorul de drept al orașului Linn și dăduse imperiului o lovitură în inimă ce-l făcuse să se clatine. Dintr-un moft militar, ce-i drept, dar istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
numai de n-ar putea ajunge la ea prin mijloace necinstite. Încă nu se simțea atât de disperat. De fapt, nici forțele de care dispunea nu erau destul de puternice pentru a profita de miracol. Chiar dacă se întreba, ca într-o agonie, cum ar putea intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de război a armatei. Circula o veche zicală în armata linneană care spunea că în timpul primei luni, un recrut, dacă era aruncat în bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ar putea interesa vreun cititor. Vreau să spun o dată lucrurilor pe nume, oricât de greu mi-ar veni (și îmi vine mai greu decât i-a fost lui Raskolnikov să cadă-n genunchi la o răspântie și să strige în agonie: „Oameni buni, am ucis!“). Drag cititor, din câte ți-am spus cred că te-ncearcă deja o anume bănu ială. Mă grăbesc să ți-o confirm - sau să ți-o infirm în favoarea unei realități și mai sumbre. Într-adevăr, oricât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și orice senzație. Dar Jeffrey își mai simțea încă trupul răsturnat, cu picioarele suspendate pentru totdeauna deasupra capului. O altă pacientă a lui Weber, Rita V., stătea cu încheieturile mâinilor încrucișate când căzuse de pe cal. A trăit apoi într-o agonie continuă, dorindu-și doar să-și îndrepte brațele care, de fapt, zăceau pentru totdeauna pe lângă corp. Și totuși alți cvadriplegici relatau că nu au deloc senzații corporale, ci doar senzația că există sub forma unui cap plutitor. Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că-i răspunde. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce nu va izbuti nicicînd să pătrundă În viața lor, să facă din timpul lor propriul său timp. Ți se pare că trăiești acum Într-o lume populată de ființe care au Învățat să trăiască fără să simtă istovirea sau agonia sufletului, Într-o viață ce n-o vei putea nicicînd atinge, pătrunde sau pricepe; o rasă ciudată de locuitori ai orașului care n-au trăit nicicînd pe aceleași coordonate ale timpului ca și tine, În acel timp ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au rătăcit și ei, cum ne-am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Viețuiește În pustiu, iar fruntea sa este brăzdată de munți de granit: el vede cum trăim și cum murim, iar mila sa severă veghează asupra noastră. Femeile Îl iubesc, dar numai bărbații ajung să-l cunoască: numai bărbații care, În agonia și singurătatea lor, l-au chemat pe tatăl lor, numai bărbații care l-au căutat pe tot Întinsul globului ajung să cunoască Catawba - asta Îi reunește pe toți bărbații care au trăit pe acest pămînt. Iată cum s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla omul căruia Mașina Jocurilor îi încredințase, în agonia morții, acea parte din sistemul uriaș al computerului care era... Însăși esența sa! Și acum, de la același individ, o afirmație cu un scop bine determinat. Explicația legată de misterul lui Dan Lyttle trebuia să mai aștepte. În momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) / 129 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) / 133 Politica fostei Securități în anul 1990 (I) / 137 Politica fostei Securități în anul 1990 (II) / 145 Descentralizarea angajamentului public / 155 Câteva dintre principiile Memorandumului în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) / 129 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) / 133 Politica fostei Securități în anul 1990 (I) / 137 Politica fostei Securități în anul 1990 (II) / 145 Descentralizarea angajamentului public / 155 Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică / 161 Un gest pur teatral... / 171 Informatorii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos aranjate, și privind la steaua singurătății cu ochi păgâni și plini de suferinți. Partea a doua Tăieturi din ziare Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) În preajma unor posibile greve în mediile didactice a venit vremea să încercăm să privim dincolo de sloganurile demagogice, hilare deja, de felul "învățământul prioritate națională". Suntem de acord că există problema constrângerilor bugetare și că sectorul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din Universitate. Argumentul era mereu același: teoria ca teoria, dar pe noi, nu-i așa, practica ne omoară. Această zicală proletcultistă nu mai ține: stăm rău la teorie și de aceea nici cu practica nu ieșim la liman. Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) Așadar, în mare parte, "lumea dascălilor" nu este pregătită pentru reformă. Este adevărat, pe de altă parte, că și ministerul este la fel. Altfel nu se poate explica inexistența unei politici coerente de pregătire profesională
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu peisajul. După o uitătură rapidă, de ansamblu, își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cumpărate cu șase penny sau un șiling, în mare parte legende și fantezii, alături de cărți de ficțiune și nonficțiune pentru adulți. Dar acum fanteziile păreau de o frivolitate imbecilă și poezia fluiera în noapte; romanele prezentau viața luptîndu-se împotriva propriei agonii, iar biografiile relatau bătălii care duceau la un sfîrșit violent sau senil; istoria, pe de altă parte, era un vierme infinit de bolnav, fără cap și coadă, început sau sfîrșit. Pe un raft erau cărțile tatălui său, operele lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o vizetă metalică se deschise. O voce necunoscută rosti: ― Da, îl puteți informa pe domnul Thorson că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Își lipi și mai mult trupul de pământ. Încet, încet, mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se afla în viață păstrând însă amintirea că a fost ucis, încetă să mai fie o simplă retrăire a unei intolerabile agonii, pentru a deveni o enigmă, un paradox care a priori era inexplicabil în lumea non-A. Groaza de a simți durerea revenind se atenuă în minutele care urmară. Gândurile sale, în această lume bizar semiconștientă în care se afla, începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn. "Grăbește-te, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ai apuca să desparți, într-un ocean imens, sarea de ape. Ce tot bâigui eu aici, ce tot explic ? În fine... * Populația din Saint-Pierre-et-Miquelon, grup de insule situat în vestul Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără a putea interveni, la agonia a 63 de cetacee cunoscute sub numele Steno rostratus și eșuate pe plajele pustii ale arhi pelagului. 10. Așadar, pe vremea când alergam jignit și dezgustat de-a lungul coridorului, am plutit o noapte întreagă și pesemne că am mormăit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și Robespierre, s-au speriat și au întins-o. M-am ridicat de pe podea și am ieșit pe coridor. Acolo nu se afla nimeni, dar ușa odăii dumneavoastră era deschisă, iar dinăuntru se auzeau un fel de gemete, ca de agonie. Am intrat. Întinsă pe un maldăr de ziare zăcea bătrâna dumneavoastră mamă... «Mor !», mi-a comunicat ea, disperată. «Lăsați», i-am spus, «că nu se moare așa, cu una, cu două...». I-am dat medicamentul (a mai avut putere să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-a interesat doamna Gerda. (Privea în gol, peste mine.) „«Salvatorule - striga -, ești Salvatorul meu !...» Își revenise. Vă rog să țineți seama că se și dezgolise un pic, în spasmele agoniei. Asta i-aș fi trecut-o cu vederea, dar nici așa : «Salvatorule !». Simțeam că mi se face greață... Mă uitam la ea, avea fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de argint, nu-mi mai luam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu peisajul. După o uitătură rapidă, de ansamblu, își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]