KorAP: Find »[drukola/base=agresivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...229 >

5,707 matches

Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459

se referă la fenomenul de „transfer”, la situațiile tensionate și inferioritatea, „incapacitatea” sau „slăbiciunea” desecurizantă a liderului familiei. În cadrul transferului unor idealuri ale unuia dintre părinți și adolescent se poate realiza și transferul unor pulsiuni inconștiente refulate, care În cazul agresivității ostile conduc la violență. Aceasta se poate manifesta la adolescent În cadrul intrasau extrafamilial și poate fi exacerbată prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie pot favoriza manifestări violente În adolescență prin atitudini intransigente de refuz al autonomiei

AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
și interferențe psiho-sociomedicale În complexitatea conduitelor și manifestărilor violente, ca și În evaluarea posibilităților de asistență și prevenție. Intervenția terapeutică de urgență Violența constă În producerea unor leziuni sau vătămări fie propriei persoane, fie altor persoane. Amenințarea cu violența reprezintă agresivitatea, care poate fi autosau heterodirecționată. Până la apariția și dezvoltarea chimioterapiei psihotrope Agresivitatea și conduitele violente dimensiuni conceptuale modalitățile de a face față manifestărilor violente ale bolnavilor psihici constau În constrângerea fizică: imobilizare, cămăși de forță, Închiderea Într-o cameră special

AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
evaluarea posibilităților de asistență și prevenție. Intervenția terapeutică de urgență Violența constă În producerea unor leziuni sau vătămări fie propriei persoane, fie altor persoane. Amenințarea cu violența reprezintă agresivitatea, care poate fi autosau heterodirecționată. Până la apariția și dezvoltarea chimioterapiei psihotrope Agresivitatea și conduitele violente dimensiuni conceptuale modalitățile de a face față manifestărilor violente ale bolnavilor psihici constau În constrângerea fizică: imobilizare, cămăși de forță, Închiderea Într-o cameră special amenajată. Abandonarea acestor metode coercitive este posibilă odată cu apariția medicației sedative: bromuri

AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477

Abordarea de către psihanaliști a agresivității (S. Freud, A. Adler) a dus la constituirea unui model psihanalitic cu folosirea noțiunii de pulsiune de agresiune. Scopul acesteia este distrugerea obiectului, ea fiind expresia jocului Între eros și thanatos. Pulsiunea morții (thanatos) se opune pulsiunii vieții tinzând către

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea anorganică. Sublimarea agresiunii pune la dispoziția Eu-lui o energie neutră ce poate fi Întrebuințată În activități și adaptare. Experiența psihoterapeutică demonstrează că anularea defenselor patogene are consecințe asupra activismului persoanei În cauză. Sublimarea agresivității este observabilă În activitatea reală: inhibiția muncii (la cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice) este după opinia psihanaliștilor o manifestare a refulării agresivității. Teoria frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării din exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul. În fața frustrării subiectul poate reacționa

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice) este după opinia psihanaliștilor o manifestare a refulării agresivității. Teoria frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării din exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul. În fața frustrării subiectul poate reacționa prin agresivitate și, dacă aceasta la rândul ei este blocată În exprimare, apar conduite de autoagresiune. Deoarece prin

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării din exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul. În fața frustrării subiectul poate reacționa prin agresivitate și, dacă aceasta la rândul ei este blocată În exprimare, apar conduite de autoagresiune. Deoarece prin diversitatea formelor de manifestare a agresivității nu se poate explica un model comportamental uman numai prin teoriile instinctuale, cele socio-genetice (L. Bercowitz, K. Horney

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul. În fața frustrării subiectul poate reacționa prin agresivitate și, dacă aceasta la rândul ei este blocată În exprimare, apar conduite de autoagresiune. Deoarece prin diversitatea formelor de manifestare a agresivității nu se poate explica un model comportamental uman numai prin teoriile instinctuale, cele socio-genetice (L. Bercowitz, K. Horney și R. Goldenson) consideră agresivitatea ca rezultat al Învățării În decursul propriei existențe. Studiile asupra agresivității În epilepsie au demonstrat importanța netă

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
rândul ei este blocată În exprimare, apar conduite de autoagresiune. Deoarece prin diversitatea formelor de manifestare a agresivității nu se poate explica un model comportamental uman numai prin teoriile instinctuale, cele socio-genetice (L. Bercowitz, K. Horney și R. Goldenson) consideră agresivitatea ca rezultat al Învățării În decursul propriei existențe. Studiile asupra agresivității În epilepsie au demonstrat importanța netă a unor structuri cu implicație atât În mecanismele de criză, cât și În modificări comportamentale pasagere, emoționale și de agresivitate. Responsabile de manifestări

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
prin diversitatea formelor de manifestare a agresivității nu se poate explica un model comportamental uman numai prin teoriile instinctuale, cele socio-genetice (L. Bercowitz, K. Horney și R. Goldenson) consideră agresivitatea ca rezultat al Învățării În decursul propriei existențe. Studiile asupra agresivității În epilepsie au demonstrat importanța netă a unor structuri cu implicație atât În mecanismele de criză, cât și În modificări comportamentale pasagere, emoționale și de agresivitate. Responsabile de manifestări ale agresivității sunt anumite situsuri din interiorul sistemului limbic și din

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
R. Goldenson) consideră agresivitatea ca rezultat al Învățării În decursul propriei existențe. Studiile asupra agresivității În epilepsie au demonstrat importanța netă a unor structuri cu implicație atât În mecanismele de criză, cât și În modificări comportamentale pasagere, emoționale și de agresivitate. Responsabile de manifestări ale agresivității sunt anumite situsuri din interiorul sistemului limbic și din hipotalamus. Astfel, stimularea hipotalamusului lateral duce la activarea unor circuite colinergice, la reacții de spaimă, iar stimulare hipotalamusului anterior, a nucleului ventromedial din hipotalamus duce la

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
rezultat al Învățării În decursul propriei existențe. Studiile asupra agresivității În epilepsie au demonstrat importanța netă a unor structuri cu implicație atât În mecanismele de criză, cât și În modificări comportamentale pasagere, emoționale și de agresivitate. Responsabile de manifestări ale agresivității sunt anumite situsuri din interiorul sistemului limbic și din hipotalamus. Astfel, stimularea hipotalamusului lateral duce la activarea unor circuite colinergice, la reacții de spaimă, iar stimulare hipotalamusului anterior, a nucleului ventromedial din hipotalamus duce la stări de iritabilitate și heteroagresivitate

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
din hipotalamus. Astfel, stimularea hipotalamusului lateral duce la activarea unor circuite colinergice, la reacții de spaimă, iar stimulare hipotalamusului anterior, a nucleului ventromedial din hipotalamus duce la stări de iritabilitate și heteroagresivitate. Au fost precizate rolul amigdalei, legătura ei cu agresivitatea fiind una complexă, având un rol excitator și unul inhibitor. Agresivitatea este facilitată de nucleii mediali și inhibată de nucleii centrali. Structura rinencefalică, hipocampul și girus cinguli sunt de asemenea implicate În agresivitate (cingulectomia a dus la calmarea violenței). Leziunile

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
colinergice, la reacții de spaimă, iar stimulare hipotalamusului anterior, a nucleului ventromedial din hipotalamus duce la stări de iritabilitate și heteroagresivitate. Au fost precizate rolul amigdalei, legătura ei cu agresivitatea fiind una complexă, având un rol excitator și unul inhibitor. Agresivitatea este facilitată de nucleii mediali și inhibată de nucleii centrali. Structura rinencefalică, hipocampul și girus cinguli sunt de asemenea implicate În agresivitate (cingulectomia a dus la calmarea violenței). Leziunile epileptice situate În sistemul limbic, implicând hipocampul ventral, amigdala și hipotalamusul

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
fost precizate rolul amigdalei, legătura ei cu agresivitatea fiind una complexă, având un rol excitator și unul inhibitor. Agresivitatea este facilitată de nucleii mediali și inhibată de nucleii centrali. Structura rinencefalică, hipocampul și girus cinguli sunt de asemenea implicate În agresivitate (cingulectomia a dus la calmarea violenței). Leziunile epileptice situate În sistemul limbic, implicând hipocampul ventral, amigdala și hipotalamusul medial ar modifica aceste structuri, astfel Încât persoanele devin mai mult sau mai puțin agresive. Rolul modelator Îl are amigdala, În acest fel

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
acest fel se ajunge la alterarea comportamentului Într-un mod specific prin mal funcționarea sistemului limbic În epilepsie (sindromul de hiperconexiune limbică). Declanșarea timpurie sau tardivă a epilepsiei, precum și gradul de atingere lezională constituie de asemenea factori implicați În exprimarea agresivității. Datele neurochirurgicale de amigdalectomie arată implicarea acesteia În agresivitate prin scăderea definitivă a comportamentelor agresive În urma termocoagulării. De asemenea, talamotomia reduce comportamentele agresive. Deci, amigdala, hipocampul și hipotalamusul sunt implicate În medierea agresivității la om, astfel Încât descărcările din criză traversând

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
mod specific prin mal funcționarea sistemului limbic În epilepsie (sindromul de hiperconexiune limbică). Declanșarea timpurie sau tardivă a epilepsiei, precum și gradul de atingere lezională constituie de asemenea factori implicați În exprimarea agresivității. Datele neurochirurgicale de amigdalectomie arată implicarea acesteia În agresivitate prin scăderea definitivă a comportamentelor agresive În urma termocoagulării. De asemenea, talamotomia reduce comportamentele agresive. Deci, amigdala, hipocampul și hipotalamusul sunt implicate În medierea agresivității la om, astfel Încât descărcările din criză traversând aceste structuri și interferând cu funcția lor pot duce

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
constituie de asemenea factori implicați În exprimarea agresivității. Datele neurochirurgicale de amigdalectomie arată implicarea acesteia În agresivitate prin scăderea definitivă a comportamentelor agresive În urma termocoagulării. De asemenea, talamotomia reduce comportamentele agresive. Deci, amigdala, hipocampul și hipotalamusul sunt implicate În medierea agresivității la om, astfel Încât descărcările din criză traversând aceste structuri și interferând cu funcția lor pot duce la comportamente agresive. Comportamentele agresive sunt legate de momentul crizei, fiind descrise aspecte ictale și interictale. Deoarece epilepsia temporală poate avea mecanisme de producere

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
agresive. Comportamentele agresive sunt legate de momentul crizei, fiind descrise aspecte ictale și interictale. Deoarece epilepsia temporală poate avea mecanisme de producere a crizelor cu interesarea hipocampului, amigdalei și hipotalamusului, s-a presupus a avea un rol primordial În generarea agresivității. Asocierea altor factori precum numărul mic de cazuri de agresivitate ictală, vechimea epilepsie cu afectare lezională a unor structuri și Întinderea În profunzime, studii la familii cu descendenți violenți care au arătat modificări EEG, semne neurologice, reduc din importanța epilepsiei

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
aspecte ictale și interictale. Deoarece epilepsia temporală poate avea mecanisme de producere a crizelor cu interesarea hipocampului, amigdalei și hipotalamusului, s-a presupus a avea un rol primordial În generarea agresivității. Asocierea altor factori precum numărul mic de cazuri de agresivitate ictală, vechimea epilepsie cu afectare lezională a unor structuri și Întinderea În profunzime, studii la familii cu descendenți violenți care au arătat modificări EEG, semne neurologice, reduc din importanța epilepsiei temporale ca prim factor generator de agresivitate. Emisfera dreaptă prezintă

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
de cazuri de agresivitate ictală, vechimea epilepsie cu afectare lezională a unor structuri și Întinderea În profunzime, studii la familii cu descendenți violenți care au arătat modificări EEG, semne neurologice, reduc din importanța epilepsiei temporale ca prim factor generator de agresivitate. Emisfera dreaptă prezintă mecanisme specifice pentru medierea comportamentului irațional. Există un sistem dorsal critic de atenție, supraveghere și un sistem ventral specializat În identificarea stimulilor, Învățare, răspunsuri emoționale. Cel mai adesea, sistemul ventral prezintă o disfuncționalitate În epilepsia de lob

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
cuprinzând lobul parietal inferior, girus cinguli, cortexul prefrontal dorsal poate duce la manifestări emoționale, apatie, abulie, În timp ce sistemul ventral implicând proiecția cortexului temporal inferior, structurile temporolimbice care se proiectează În hipocamp și amigdală prin leziune ar duce la răspunsuri de agresivitate. Sistemul ventral, incluzând mecanisme câștigate, Învățate, corelate pe plan social duce la apariția de manifestări agresive chiar În prezența funcționării normale a sistemului dorsal. Astfel, ca urmare a crizelor și a leziunilor acestor sisteme, pot apărea explozii de agresivitate la

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
de agresivitate. Sistemul ventral, incluzând mecanisme câștigate, Învățate, corelate pe plan social duce la apariția de manifestări agresive chiar În prezența funcționării normale a sistemului dorsal. Astfel, ca urmare a crizelor și a leziunilor acestor sisteme, pot apărea explozii de agresivitate la pacienții cu epilepsie. Gastaut a raportat furii paroxistice la 50 % din grupul de pacienți cu epilepsie temporală. Currie - 1971, Într-un grup de 666 pacienți cu epilepsie temporală (etiologic și tipul intricat) a raportat 7 % agresiune. Rodin a raportat

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
raportat o prevalență ridicată a comportamentului agresiv la pacienții cu epilepsie severă care erau supravegheați pentru lobectomie temporală. La acești pacienți, accesele patologice de comportament agresiv s-au Întâlnit la 30 % din 50 de cazuri. De asemenea 14 % au manifestat agresivitate mai mult sau mai puțin gravă asociată cu un comportament paranoic. La mulți dintre pacienții aceștia există dovada unei leziuni pe creier și o declanșare timpurie a epilepsiei, ambele conducând la un comportament agresiv datorită unui control slab al impulsului

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]