7,295 matches
-
astral. Deasupra noastră tremura timpul Ascuns în asfințitul vieții ... Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu ... Citește mai mult Gândul astralTacerile țipate cad pe sufletul meuCu primul cuvânt disperat ...Și-mi spăl privirea de fierIn ghețurile gândului astral.Deasupra noastră tremura timpulAscuns în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
privirea de fierIn ghețurile gândului astral.Deasupra noastră tremura timpulAscuns în asfințitul vieții ...Zidit în roua de cioburiA cuvintelor nemarturisite.Din unghiul privirilor meleRamane doar clipă cernita...Plutind în aerului cosmicPrin somnul privirilor fără nume.Imi spăl clipă tăcerilor inchiseIn albia lacrimilor seci ...Și te regăsesc pe malurile reciRatacit în gândul astral.gabrielaenerusu... XIV. MAI ÎNȚELEGI CÂNTAREA VÂNTULUI ,IUBITE ?, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite ? Mai înțelegi cântarea vântului ,iubite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
prin miezul inimii Când ninge cu suspine în livezile gândului, Sclipind printre soapte-n razele lunii Pe cărarea de la capătul timpului ... Urc treptele din nori spre alte depărtări Să-mi crească rădăcini în înaltul cerului, Când valurile m-ascund în albia unei mari Îți dezleg privirile din adâncul dorului ... Am țesut însăilând umbre și destine În gândurile nocturne fremătând uitări , Cascadele vuiesc tăcerile din tine Cu apele ce se scurg nemiscate-n zări... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Tăcerile din tineIn junglă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Mă plimb întinsă prin miezul inimiiCand ninge cu suspine în livezile gândului,Sclipind printre soapte-n razele luniiPe cărarea de la capătul timpului ...Urc treptele din nori spre alte departariSa-mi crească rădăcini în înaltul cerului,Cănd valurile m-ascund în albia unei mariIti dezleg privirile din adâncul dorului ...Am țesut însăilând umbre și destineIn gândurile nocturne fremătând uitări ,Cascadele vuiesc tăcerile din tineCu apele ce se scurg nemiscate-n zări...gabrielaenerusu... XXIV. ÎN UMBRĂ TĂCERILOR, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
ți-aduci aminte ? filmele de capă și spadă vizionate când de una, când de cealaltă, mai ales prin vacanțe. Apoi vara, mergeam la plajă să ne bronzăm și ne bălăceam în ape limpezi pe vremea aceea, cu ametiste pe fundul albiei, fără a ști prea bine a înota, eventual doar pluteam cu fața spre cerul înalt și limpede la rându-i, corpul unduindu-ni-se pe luciul apei îmbrățișat cu cerul. Am încercat să mă răsucesc, dar un val m-a
DOAR AMINTIREA! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369155_a_370484]
-
decât falsă, nesemnificativă și absurdă. Există însă și o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și îndreptățitelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie căreia îi căutăm cu toții curenții, albia curgerii, fiindcă altfel am fi condamnați să trăim veșnic în afara lumii și a adevăratelor rosturi ale acestei lumi, am trăi în afara istoriei însăși. De ce totuși ne este atat de teama de o istorie adevărată? ● Istoria profana, historia, history, his-story, un
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie căreia îi căutăm cu toții albia firească și normală a curgerii, curenții subterani ai duhului, fiindcă astfel am fi condamnați să trăim în afara lumii și a adevăratelor rosturi ale acestei lumi, am trăi în afara istoriei însăși. Rațiunea de a fi a lumii acesteia sade în istorie
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
decât în ziua de Paști. Așa că mă jucam ce mă jucam pe drum, și mereu mă duceam în casă, să mă uit la rochița plină cu floricele de toate culorile. În Sâmbăta Paștelui ne spăla pe toți, la rând, în albia cumpărată de la rudari. Plângeam că ne intra săpun în ochi și ne ustura. Dar suportam orice, cu gândul că o să îmbrăcăm rochiile noi. În ziua de Paști ne punea, în cană de pământ, un ou roșu în apă, și ne
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
șina pe care trece în iureș acceleratul anilor, unde duduie uzina în care se combină prefacerile pământului cu rânduiala stelelor... „Cântecul vântului”, acesta-i cel ce poartă-n sine putere să reverse pârâiașe și să sape fântânițe sufletești în calea albiilor degajate de diguri și umplute de valurile gândurilor. Întrebări, invocări, imputări pleacă pe vânt în vuietul melodiei dinlăuntrul sufletului omenesc înlăuntrul conștiinței cosmice, cu acest cântec. Frumos, elegant, inteligent cântec! După cum, în taina stâncii de sub care țâșnește izvorul susură porunca
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
sonno dall’insonnia ?! DE CÂTE ORI? De câte ori am pandit visele tale în visele mele? și am văzut umbră iluziei în arabescuri stelare când valurile-mi sărutau picioarele?! De câte ori am ars la porțile mării amintiri-rătăcite - flori-de-vis-ofilite în tăcute ecouri și liniștite-neliniști sfărmate-n albia somnului de nesomn?! versiune în limba italiană: Geo Vasile (din vol. în curs de apariție ÎL SILENZIO DELLE SPINE) Atenție! protejat copyright! Referință Bibliografica: ÎL SILENZIO DELLE SPINE - versiune în limba italiană: Geo Vasile/ vol. în curs de apariție!/ / Viorela
VERSIUNE ÎN LIMBA ITALIANĂ: GEO VASILE/ VOL. ÎN CURS DE APARIŢIE!/ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377790_a_379119]
-
scorburile și sub scoarța copacilor, peșteri și mine. Hiberneză în cavități subterane. Modul de hrănire: Perioada de activitate începe seara târziu. Vânează de obicei deasupra apei. În de pendență de suprafața oglinzii apei zborul poate fi liniar, de-a lungul albiei (în cazul râurilor cu albie îngustă) și circular (în cazul bazinelor cu o suprafață mai mare). Reproducerea: Împerecherea are loc după terminarea lactației sau în timpul iernii. La începutul verii (mai-iunie) femela naște un pui. Lactația durează 1 lună. Hibernarea: Hibernează
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
peșteri și mine. Hiberneză în cavități subterane. Modul de hrănire: Perioada de activitate începe seara târziu. Vânează de obicei deasupra apei. În de pendență de suprafața oglinzii apei zborul poate fi liniar, de-a lungul albiei (în cazul râurilor cu albie îngustă) și circular (în cazul bazinelor cu o suprafață mai mare). Reproducerea: Împerecherea are loc după terminarea lactației sau în timpul iernii. La începutul verii (mai-iunie) femela naște un pui. Lactația durează 1 lună. Hibernarea: Hibernează întreaga perioadă rece, adăpostindi-se de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
care avea un copil de țâță, era cam proastă, dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră. Într-o zi omul nostru iese de-acasă după trebi. Nevastă-sa, după ce-și scaldă copilul și-l înfașă, îl puse-n albie lângă sobă, că era iarnă; ș-apoi îl legănă și-l dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio! Copilașul meu, copilașul meu! Muma ei, care torcea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sa e capul acelui grup politic a cărui profesie de credință începe cu fraza: "Toate partidele vor binele țării, toate sânt patriotice, și deosebirea e numai în maniera de-a vedea, cu care noi ne împăcăm lesne, fiind albi cu albii, roși cu roșii". Noi consiliem pe d. Boerescu ca, în loc de-a-și denunța țara, care aproape toată e-n opoziție, să zică la Viena următorul lucru: "Înclinări politice dictate de interese momentane România va mai avea pentru Austria; dar aceasta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
te alegi, și sânt mult mai răi ca prieteni decât ca adversari. Fiind însă prieteni cu toată lumea, căci nu au curajul dușmăniei deschise, au și trecere la toată lumea și-și ajung totdeuna micile lor scopuri; sânt cu roșii roși, cu albii albi și așa mai departe. Dar sfatul înțelepțesc care li se poate da, e ca să nu-și iasă din natura lor, să fie ce sînt: incolori, nemistuiți, fără veleități de curaj sau de spirit. Cum devin inconsecuenți cu natura lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
circulația elementelor" unde "elementele și moleculele sunt slobode din nou să se desfacă și să se împreune"21. Poetul nu "lucrează" pe cadavrul uman (rege, faraon, prințesă, călugăr), ci pe acela al naturii "operând" cu laserul metaforei: "A putrezi în albia unei ape, a adormi până la umplerea odăii de paianjeni, a fi troienit de zăpadă sau de frunze, a te "desface" în univers, acesta e conceptul."22 Imagistica prozelor ne duce cu gândul la un creuzet, în care actanții sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe Siret era preferabil să se combine transportul cu șeicile, trase de cai, și cele cu vasele, deoarece râul „este supus la dese creșteri de apă, care acoperă malurile în depărtare foarte mare și-și schimbă adeseori chiar și cursul albiei sale”. O mare piedică în calea navigației o constituiau podurile joase, pe tărașe și șeici. Plutașii, atunci când treceau cu plutele, erau nevoiți să se culce pe plută sau să sară podul pentru a cădea pe plută de cealaltă parte a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
câștige și să-și conserve independența, să se apere de pretinsele lovituri din sud și nord, iar pe de altă parte, ele sunt grânarul Europei, punctul inițial al marelui drum comercial nordic către Asia. Apoi, ele sunt străbătute de Dunăre, albia prin care se scurg produsele agricole spre țările vestice, o arteră vitală pentru Austria, egală în însemnătate și rol cu Eufratul și Suezul. În sfârșit, ele sunt riverane Mării Negre, care are o însemnătate unică pentru comunicațiile dinspre vest către Orient
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se, Armura cea de șolzi dădu mlădițe. Îndărătnice, pe spatele și pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde", de fapt numai o idee de cal, sau a "apei" o idee de apă în albia unui pîrîu secat. Personajele sînt dispuse să creadă în ceva care nu există (în fond nu cred...!) decît în ceva care există, dar în care nu merită să crezi realitatea socialistă. Ilie: (strigînd din ce în ce mai tare) Ba să crezi! Să crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru alte motive decât capacitatea de a practica o anumită meserie. Sunt cunoscute discriminările negrilor, spaniolilor sau altor imigranți în Statele Unite ale Americii, comparativ cu populația albă. Statisticile arată că negrii și imigranții dețin mai puține slujbe bine plătite decât albii, câștigă mai puțin, sunt expuși șomajului. Femeilor li se refuză adesea locuri de muncă destinate bărbaților, ele fiind obligate să se angajeze în domenii fiind considerate tradiționale pentru femei. În acest fel, oferta de muncă se menține ridicată și salariile
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
recunoscându-i determinarea geografică. Această determinare geografică, adăugăm noi, are premise de tip cultural, economic, de civilizație umană. Apariția monedei sub forma unei mărfi sau a alteia fiind rezultatul unui determinism mai degrabă local și limitat. Prin "local" vom înțelege albiile râurilor, fluviilor, adică acolo unde ulterior a apărut și s-a dezvoltat civilizația umană sub forma orașului 360 și a marilor imperii. Vorbim aici despre Nil, Tigru, Eufrat, Jangtze. Apariția monedei în forma sa marfă mai întâi a dus la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
important rit era prima Îmbăiere. Aceasta era efectuată de moașă, În prezența bătrânilor și a nașilor. După ce termina Îmbăiatul, ea rostea urări care aveau menirea să apere pruncul de rău și să aducă puterile benefice să vegheze asupra lui. În albie se puneau plante cu semnificații magice precum busuiocul, bujorul, grâul, macul, cânepa și unele alimente cu valoare simbolică (miere, lapte, ouă, zahăr). Apa de baie era apoi scoasă din casă, În mod solemn, de toate femeile: ea era vărsată fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Apa de baie era apoi scoasă din casă, În mod solemn, de toate femeile: ea era vărsată fie pe râu, fie la tulpina unui copac roditor. Moașa ura ca pruncul să fie sănătos și puternic asemenea pomului și apoi răsturna albia cu gura În jos (ca să nu fie adus „golul” malefic Înapoi În casă) și se așeza pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans marcat de strigături vesele. Moașa invita nevestele tinere să sară peste
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
départ. À ce titre, on peut citer le début du poème Timp fără patrie, construit entièrement sur des vers en miroir qui développent, dans des métaphores inédites, l'idée du temps apatride : Timp fără patrie : rău fără ape, secetă-n albie și sub pleoape. Timp fără patrie : inimi învinse, vârste nerodnice : cugete stinse. Timp fără patrie: sura poveste, vuiet de cetina neagră pe creste. (Timp fără patrie) (Blaga, 2010 : 281) Temps apatride : rivière sans eau, galets secs, et larmes aussi. Temps
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]