13,186 matches
-
AM ÎNVĂȚAT CE E ÎNDOIALA Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am învățat ce e îndoiala autor Urfet ȘACHIR În vremuri de toamnă ruginie, Pe când frunzele formau un covor, Pe-o alee din întinsa câmpie Mi-am lăsat pașii purtați de-un dor. Și am privit către bolta albastră De deasupra întinsului lan, Am văzut zburând o pasăre măiastră, Nu știam soarta c-avea cu mine plan. Mă opuneam, dar vraja m-
AM ÎNVĂŢAT CE E ÎNDOIALA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384854_a_386183]
-
a fericire! Atunci pe orice poartă, i n orice suflet, Ar intra iubire! Ușoară că o pană, crucea lui Hristos S-ar transforma i n copac, ar înflori De câte ori oamenii vorbesc despre Dumnezeu! Așa va fi! Golgota ar deveni o alee Și noi ne-am plimba fericiți Culegând speranțe și visuri Din cireși înfloriți! Referință Bibliografica: Din flori de cireș / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
DIN FLORI DE CIREŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384888_a_386217]
-
închisă-ntre zăbrele, Săracă este noaptea fără stele, Iar frunzele din ramuri sunt desprinse. Doar brumele se-nșiră în mărgele, Pe șesurile arse, necuprinse, Iar ploile-n tristețe sunt prelinse, Peste păduri și-n parcurile mele. Sunt pași pierduți pe-aleea fără raze, Prin bezna grea, ca un cazan cu smoală, Noi, între agonie și extaze, Ne pomenim că viața este goală. Și totuși, ard în ochii tăi turcoaze, Privirea încă-i blândă și domoală. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință
TURCOAZ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384897_a_386226]
-
durerii și ea, artist sculptor al ființelor din linia întâi, a doua, a cifrelor care alcătuiesc în neștire cozile lui pi. Cuib de gânduri spin în marginea orașului bucuriei fără bucurii. Orbi și oarba drumului gândului, braț la braț pe aleile parcului. Izvorul inimii răsună cadențat, ca un poem pe scara nașterii aflat printre inelele mirenilor. Unul singur oferă răcoarea inimii și aspra însingurare crește în rugă. Izvor din Izvorul pecetluit învie orbii și oarba duminicilor neîmplinite. Jocul rămâne suspendat între
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
Acasa > Literatura > Proza > MULȚUMIM, DOMNULE! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori, vizitez un parc bucureștean mai puțin urbanizat, în care predomină naturalul și care mă cheamă cu aleile sale indiferent de anotimp și...buget. Prefir cu ochiul vegetalul, măsor cu pasul umblatele alei... Zâmbesc peisajului mai cu seamă când întâlnesc drăgălașe patrupede umanizate și pretind că ne recunoaștem. Mă fericește intersectarea cu porumbeii nărăviți aci și care par
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
evenimentului s-a lansat volumul de poezii “Meditații” semnat de poetul bârlădean Ionel Dorin. Pentru că am avut onoarea să prezint această carte pe coperta căreia am semnat scurte impresii, voi spune că Ionel Dorin este romanticul, boemul care trece pe aleile poeziei cu inima deschisă, cu versul curat, nechinuit de false artificii, încearcă să se regăsească și reușește, fără îndoială, prin poezia de dragoste, în care sentimentele dau în clocot. Prof. Petruța Chiriac a pătruns, cu multă sensibilitate, tainele ilustrației grafice
“ARTĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ” ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI BÂRLAD, 2016 de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385025_a_386354]
-
Prof. Gheorghe Clapa a străbătut potecile din poezia când socială, cănd pătrunsa de fiorul liric al dragostei de mama, cănd înfocata de fiorul eternei iubiri. Deși este un debut la vârsta de peste 60 de ani, sperăm că drumul poetului pe aleile poeziei să fie lung și încununat de succes. Am avut prilejul să admirăm toate lucrările grafice care se regăsesc în carte, în expoziția prezentată de autoare, Viorica Ghenghea - mesaj și culoare, talent autentic, o notă la superlativ pentru expesivitate artistică
“ARTĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ” ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI BÂRLAD, 2016 de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385025_a_386354]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PAȘI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus
PAȘI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385048_a_386377]
-
doare. Când scrisoarea, ta, primesc, Amintiri mă răscolesc Cuvinte dulci mă încălzesc, Gânduri dragi mă năpădesc... Rănile îmi lecuiești, Când scrii duios că mă iubești; Voi scrie slove printre lacrimi, Cuvinte pline de patimi... Am să folosesc condei, Trandafiri de pe alei, Inima să-mi scrijelească, Slovele o să renască... Vor țese pânză de ceață, În suflet fuior de viață. Puțină adrenalină, Ar face pe cord lumină; Săgeata lui Cupidon, Ar fi un condei perfect... Va scrie ca un cuțit, Slove bune de
SLOVE PE...SUFLET de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385094_a_386423]
-
interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al măriipe o masăo carte deschisăîntr-un pătuț micuțtare drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. PRUNCUL un nor
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
calde și vei avea în juru-ți paradisul dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
și a statuii poetului, obeliscul cu cei patru lei măreți, culcați pe patru labe, având coamele lor stufoase, ridicate, gata de a-și apăra poetul fără de seamă, de orice epigon ce i-ar nega valoarea. La capătul parcului, dai de aleea ce duce spre Grădina Botanică, un alt loc de mândrie al ieșenilor, grădină ce depășește vârsta de o sută cincizeci de ani. Mai precis spus, înființată în anul 1856 de către medicul și naturalistul Atanasie Fătu, care a cumpărat acea suprafață
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
personalități și necunoscuți, dintre bogați și săraci, au dispărut cu desăvârșire, iar buna vecinătate transcede rivalitățile etnice. 2. Cimitirul eroilor Am parcat mașina la intrarea de pe Calea Turzii a Hajongardului și, cu aparatul de fotografiat în mână, am pornit pe aleea mărginită de parcelele destinate mormintelor eroilor. Pe stânga, își petrec eternitatea - amestecați în glia care i-a învelit cu aceeași dragoste maternă - românii și rușii căzuți în al doilea război mondial, în luptele de eliberare a Clujului. Pe dreapta, își
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
numele soldatului scris cu majuscule negre, pe marmura albă. Acum, ar fi fost momentul să fac o fotografie, dar... 3. O poveste de demult Trec mai departe, spre locul meu de veci, situat pe culmea dealului, aproape de intersecția celor două alei principale, care coboară în pantă șerpuită spre oraș, spre vechiul hotel Biasini. De depărtare, mă întâmpină Tyukodi Antal - copilul încătușat, imortalizat în bronz - probabil „victimă colaterală” a Siguranței statului de la finele perioadei interbelice. Fără să vreau, povestea nefericitului adolescent îmi
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
ținut cont de faptul că are în față doar un copil de 15 ani, ci l-a bătut atât de rău, încât i-a zdrobit rinichii. La câteva zile de la bătaia administrată, copilul a murit. Acum, din spatele casei paznicului, veghează aleea cimitirului, de la înălțimea soclului său. Cu mâinile și picioarele înlănțuite, copilul privește și astăzi către est, așteptând, probabil, un nou răsărit... mai bun, mai prietenos, mai uman... 4. Valul amintirilor Cotesc la dreapta, spre locul în care ai mei își
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
demult. Mi-a încolțit în minte ideea de a așterne câteva rânduri și, profitând de faptul că în sfârșit aveam aparatul foto la mine, am decis să le și ilustrez. O femeie în vârstă, însoțită de doi copilași, urca gâfâind aleea, spre culme. Copiii, neastâmpărați și liberi, alergau în jurul ei și o bulversau cu nesfârșite întrebări. Fără să vreau, am tras cu urechaea. Ajunși în dreptul unei cripte impozante, fetița a întrebat: „Cine locuiește în casa asta?” Am auzit și explicația, dar
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
extenuată de tirul întrebărilor și de greutatea urcușului, femeia a răspuns în doi peri: „Putrezesc!” Episodul mi-a dat posibilitatea să mă „văd” pe mine însumi, cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, când alergam pe aceeași alee, scăpat din mâna mamei și de imperativul tuturor interdicțiilor ei protectoare. Pe vremea aceea, „vizita” la cimitir se desfășura după un ritual bine stabilit. Înainte de a ajunge pe culmea dealului, mama se oprea întotdeauna la mormântul unei foste colege de
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
mormântul unei foste colege de serviciu, care murise în chinurile facerii. Deși nu am cunoscut-o, n-am uitat niciodată numele femeii. M-am oprit și i-am căutat din priviri locul de veci. Cu bucurie l-am descoperit aproape de alee, acoperit de vegetația abundentă. Șterse în parte de trecerea anilor, pe cruce se mai pot vedea astăzi fotografia și numele femeii. Am păstrat un moment de reculegere în memoria ei. Așa... paradoxal... ca pentru un drag prieten necunoscut. Apoi m-
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
azvârlit dincolo de odaia clarobscură ca într-un han în care se-ntâlnesc alunecări parfumate în beția nopții, pe panta tăcerii, pe panta durerii, pe panta plăcerii, pe panta pantelor, în organul luminii. Și poate că strălucesc din adânc prin cuvântul alee, cuvântul plimbat de la soare răsare până la asfințitul culorilor. Și poate că nu sunt mereu victorioasă în apariții peste corectitudinea hotărârilor. O să mă vărs în cerneala timpului, fereastră spre vibrația sensului. (27 martie 2016) Referință Bibliografică: Fereastra / Iulia Dragomir : Confluențe Literare
FEREASTRA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384656_a_385985]
-
comentau evenimente politice. Și, de supărare, beau. Ei bine, alaltăieri, înainte s-ajungă la Cireșica, intraseră într-un La doi pași cumpărând un miniparizer și o franzelă. Se rugaseră pentru felierea produselor. Intraseră apoi în Cișmigiu. Găsiseră o bancă pe-Aleea șahiștilor. Era liniște. Nici țipenie de om. Mai erau niște ore până să vină împătimiții. Și mâncară hulpav, așezând strat pentru ce-avea să vină! Când isprăviseră, pe hârtia de ambalaj a mizilicului trona ultima felie de parizer. Însetați după
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TOAMNĂ ÎN PARC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ ÎN PARC Prin parcul vechi cu arbori seculari, Pe alei pavate cu frunze policrome, Mă plimb sub bătrânii falnici castani, Să simt savoarea strugurilor arome. În peisajul toamnei cu colorit cromatic, Mă simt la brațul tău atât de minunat, Iar cerul pare mult primăvăratec, Sufletul îmi e nespus de încântat
TOAMNĂ ÎN PARC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384694_a_386023]
-
Toate Articolele Autorului Frunze îngălbenite se adunau la colțurile trotuarelor. Se iscase un vânt domol, care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
din partea casei. Îngerul său păzitor avusese grijă de toate! Seara se dovedi perfectă! Doar dansul îi lipsea. Nu simțea cu adevărat că petrece dacă nu dansa! Poate anul viitor... Acum, la braț cu fratele și mama sa, înaintau victorioși pe alei, râzând de mersul „împletit” al Mirei și căutând motive de haz în fiecare amănunt descoperit pe traseul spre casă. Să fie anii prea mulți? S-au strâns toți în cununi pe frunțile noastre, uitând să bifeze cutele timpului. S-au
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]