17,219 matches
-
crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își ridică năframa până la rădăcina nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că aceasta este o ființă specială, o ființă bună pe care Dumnezeu e imposibil să nu o iubească, era bună și frumoasă. De ce ar fi Maria mai presus de mama ei sau de stareță, se întreba Di, numai pentru că ea aleargă despletită prin pădure, lucru interzis de obiceiurile acestei mănăstiri, cu toate acestea de câte ori presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
era bună și frumoasă. De ce ar fi Maria mai presus de mama ei sau de stareță, se întreba Di, numai pentru că ea aleargă despletită prin pădure, lucru interzis de obiceiurile acestei mănăstiri, cu toate acestea de câte ori presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un pachet de unt și zece ouă pe lună trebuia să alergi până îți venea rău, trebuia să stai nopți întregi la coadă. Dar soțul ei se purta de parcă magazinele ar fi fost doldora de bunătăți, iar ei ar avea venituri astronomice. La început tocmai această capacitate de detașare de mizeria zilnică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai perfectă, în afara lui nu mai există nimic, nu mai contează nimic, trupul meu este un fel de copac de coral, se lasă parazitat de pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din pachet", a dat o avere pe ele. Va fi bine, trebuie să fie bine, își spune să se încurajeze. Iese din casă, aleargă spre autobuz, trebuie să facă drumul invers. Mai are doar o jumătate de oră până să intre în examen. Inima îi bate cu putere. Soțul ei o așteaptă, așezat pe treptele Universității. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine, am să-l storc de pasiune, am să-l târăsc la picioarele mele, am să-l omor cu țârâita, așa cum am murit și eu, puțin câte puțin. Trezește-te, fată, aud vocea mea interioară, mă uit în jur, mașina aleargă pe autostradă, de-a lungul coastei, palmieri, tufișuri de trandafiri japonezi în roz, roșu și galben, conifere, Kati îmi urmărește privirea și zice: "Australienii au adus cu mare succes coniferele din Europa, ai să vezi cum sunt exploatate de către fermieri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ajung la omul meu. Frumos cum numai în vis. Mă așez lângă el și rămân cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
După revoluție, comunitatea a rămas fărâmițată în bună tradiție românească. Găști care se bârfesc într-un deliciu. Niciuna nu este mai brează. Fiecare bucățică își are farmecul ei, lideri, oameni trăsniți, unii bogați, alții asistați de statul australian. Silvia mă aleargă la biserică la fel cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tradiție românească. Găști care se bârfesc într-un deliciu. Niciuna nu este mai brează. Fiecare bucățică își are farmecul ei, lideri, oameni trăsniți, unii bogați, alții asistați de statul australian. Silvia mă aleargă la biserică la fel cum m-a alergat la plajă. Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pot ține după ea, este înaltă și extrem de rapidă pentru vârsta ei, de ce ți-ai ales cea mai îndepărtată biserică din Sydney, ea zice că este cea mai apropiată, alții se duc o jumătate de zi cu mașina, și mașina aleargă ca sateliții, alții străbat 600 de kilometri până la biserica lor, depinde ce preot i-a vrăjit. Nu mai întreb nimic, de abia mă țin după Silvia, se întoarce de parcă mi-ar fi ghicit gândul și-mi spune pe un ton
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mihai, nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat, într-un cuplu adevărul este de obicei la mijloc, mă gândesc în sinea mea că Silvia nu trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei, dar Silvia nu admite acest lucru pentru mine, gest pentru care îi sunt recunoscătoare. Alergăm pe străzi, arșița ne bate în moalele capului, Silvia e furioasă. Bombăne tot felul de vorbe pe care nu le înțeleg. Mă bucur că sunt pe străzile unui oraș îndepărtat, mă bucur de fiecare detaliu, de flori, de arbuști, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tresărea, se uita la ea speriată, uneori albă ca varul, câteva zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga ca printr-un tunel, nerăbdătoare să iasă la lumină, pe câmpul deschis, închide ochii și vede câmpuri cu ierburi înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă, și când îi deschide se trezește la marginea pădurii. În fața ei se întinde un câmp nesfârșit. La numai doi pași, un gard de sârmă ghimpată, o clădire uriașă cu un turn până la cer, în vârful clădirii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]