1,673 matches
-
de nebunie sau de inadaptare mentală (dementia, insania), filosofii germani ă Johann Gottlieb Fichte, dar mai ales Friedrich Hegel și Karl Marx ă au pus la punct o cu totul altă abordare. Să reținem, pentru a simplifica Înțelegerea, două momente-cheie. Alienarea este Însoțită mai Întâi de „exteriorizare” (vorbim uneori, precum Jean Hyppolite, și despre „Înstrăinare” sau despre „deposedare”, Entaüsserung). O astfel de viziune implică negarea, moment primordial al conștiinței, dar și ă dincolo de sfâșiere sau de ruptură (Spaltung) ă reconcilierea ființei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de viziune implică negarea, moment primordial al conștiinței, dar și ă dincolo de sfâșiere sau de ruptură (Spaltung) ă reconcilierea ființei cu sine Însăși, „travaliul negativului” fiind o etapă necesară În construcția unei realități raționale. Cu toate acestea, În Fenomenologia spiritului, alienarea poate fi Înțeleasă și ca destin al „conștiinței nefericite”, ca „negativ În stare brută”, uitare de sine În celălalt, Înstrăinare (Entfremdung). Deși Marx folosește ambii termeni În germană, fără să facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de clar pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În celălalt, Înstrăinare (Entfremdung). Deși Marx folosește ambii termeni În germană, fără să facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de clar pe Entfremdung. În scrierile din tinerețe, mai cu seamă În Critica filosofiei dreptului și În Manuscrise, el studiază alienarea din perspectiva dimensiunilor sale religioasă, economică și politică, reproșându-i lui Hegel idealismul său. Pornind de la constatarea mizeriei care domnește În rândurile proletariatului și inspirându-se din tezele lui Ludwig Feuerbach, pe care de altfel le și critică, Marx ne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deșeurile ontologice” care i-ar fi deranjat până atunci producțiile. Fără a dori să intrăm aici În polemici inutile, ne vom rezuma la a observa că această reprezentare a evoluției gândirii lui Marx se lovește de faptul că referința la alienare reapare În Grundrisse, În 1857, mult după așa-zisul său abandon. Alții, ca Maximilien Rubel, consideră că această noțiune stă la baza construcției marxiste, ca un fel de intuiție pe care contribuțiile ulterioare nu vor face decât s-o aprofundeze
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dezbaterile sunt departe de a fi Încheiate, Îl invităm pe cititor să fie circumspect cu interpretările prea tranșante, care pun accentul fie pe ruptura cu umanismul, fie, dimpotrivă, pe valorizarea excesivă a unei categorii filosofice care ar servi drept „nebuloasă”. Alienarea ar fi În acest sens un fel de linie de departajare Între cele două problematici, pozițiile intermediare fiind susținute de Karl Korsch și de Georg Lukács. În anii ’60 ai secolului XX, privilegind o orientare mai pragmatică, anumiți autori, ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
are nevoie de stăpân. Această dialectică, la care nu putem subscrie În totalitate și care cu siguranță nu are ultimul cuvânt, a cunoscut totuși În secolele al XIX-lea și XX un succes extraordinar. Matrice pentru toate ideile filosofice ale alienării (Feuerbach, Marx În tinerețe), ea constituie un punct de trecere obligatoriu pentru orice Încercare de dezalienare. Dialectica dorinței Înțelese ca dorință de dorința celuilalt, a alimentat, grație Învățăturilor și interpretării lui Alexandre Kojève, atât dialectica sartriană a călăului și a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dialectica sartriană a călăului și a victimei, cât și primele teorii ale lui Lacan despre dorință. Veritabilă schemă a modernității, dialectica recunoașterii printr-o luptă pe viață și pe moarte nu este decât cel mult o tentativă de a descrie alienarea. Dar alienus nu este totuna cu alter. Filosofia posthegeliană (care este și postmarxistă) dezvoltă un alt registru al alterității, care depășește În același timp dimensiunea agonistică și asimilarea celuilalt cu același. Întâlnirea cu celălalt Este vorba despre demonstrarea faptului că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de vedere filosofic, termenul, creat În 1885 de Jean-Marie Guyau În Schiță pentru o morală fără obligații și fără sancțiuni, desemnează, contrar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un univers trans-prométhéen, Paris, Seghers. SAINT-JEAN-PAULIN Christiane (1997), La Contre-culture: Etats-Unis, années 60. La naissance de nouvelles utopies, Paris, Autrement. TOURAINE Alain (1996), „Contre-culture”, in Encyclopaedia universalis: Corpus, vol. 6, Paris, pp. 478-480 (prima publicare a acestui articol: 1974). Φ Alienare, ARTĂ ȘI INTERCULTURALITATE, Devianță, DOMINAȚIE, Marginalitate/marginalizare, Subcultură Control socialtc "Control social" Φ Devianță, DREPT ȘI CULTURĂ, INTEGRARE, Normă, SOCIALIZARE Convenții (socio-economia Î)tc "Convenții (socio‑economia ~)" Ideea de convenție a luat naștere În afara domeniului socio-economic. De exemplu, pentru filosofia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt desemnate cele două categorii diferă În funcție de sistemul de relații În care ne situăm. Însă, prin practica acestor relații, administratorii Își Însușesc Întotdeauna produsul muncii producătorilor și decid ce se va face cu el. Această expropriere este ceea ce Marx numea alienare. Capacitatea de a gestiona ordinea internă a unei colectivități (de a legifera, de a judeca, de a pedepsi și de a guverna), cu alte cuvinte puterea politică, este miza luptelor politice, opunând elitele statale și cetățenii. Situația aceasta se reproduce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Înlocuirea lor cu alții care, se speră, Își vor Îndeplini mai bine funcțiile. Astfel, dominația este În același timp cel mai bun și cel mai rău lucru. Este indispensabilă vieții În comun, dar este și sursa tuturor inegalităților, nedreptăților, alienărilor și violențelor. A ne bucura de avantajele ei, evitându-i În același timp neajunsurile, este o sarcină dificilă, niciodată Încheiată și care trebuie mereu luată de la capăt. G. B. & BAJOIT Guy (2003), Le Changement social. Approche sociologique des sociétés contemporaines
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
RICŒUR Paul (1997), L’Idéologie et l’utopie, Paris, Seuil. ROUSSEAU Jean-Jacques (1964), Le Contrat social, in œuvres complètes, vol. III, Gallimard (prima ediție: 1762). WEBER Max (1971), Economie et société, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1922) Φ Alienare, Conflict, Ideologie, Putere, Servitute Drept și culturătc "Drept și cultură" Dacă Drept și culturi (Droit et cultures) este titlul unei reviste editate de centrul eponim ținând de Universitatea Paris X, creată cu douăzeci și cinci de ani În urmă, difuzată la ora
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Spre ce tinde ea? Spre dezvoltarea În fiecare om a capacității raționale de a gândi singur și de a acționa conform unor principiimorale alese În mod liber. Este vorba așadar despre susținerea autonomiei rațiunii individuale Împotriva tuturor puterilor care urmăresc alienarea ei, puteri interne, cum este frica de a gândi singur, dar și puteri externe, care urmăresc manipularea sentimentală sau financiară a omului. Ideea de laicitate este susținută de cea de dezalienare intelectuală și afectivă. Atâta vreme cât școala nu caută să dezvolte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
oraș. Cercetătorii au arătat că urbanizarea permite o mai mare libertate, care stimulează exprimarea specificităților, dar că ea duce, În același timp, la suprapopulare, la aculturație și la excludere. Aceste fenomene bulversează vechiul echilibru social și converg Înspre dezorganizarea și alienarea celor mai fragili. În consecință, indivizii cărora le vine cel mai greu să respecte normele legitime alunecă adesea Înspre margine și apoi În marginalitate. Albert Cohen, studiind bandele de delincvenți din marile metropole americane, a identificat periferia drept locul unde
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-și sacrifice o parte considerabilă a libertății. Fără a renunța la această Întrebare fundamentală, consecințele revoluției industriale și ale apariției capitalismului au dus, după Marx, la reconsiderarea raporturilor dintre individ și semenii săi dintr-o perspectivă nouă, cea a alienării. Și, Întrucât conotațiile pozitive aveau tendința de a se estompa pe măsură ce servitutea părea tot mai mult o pierdere În folosul altuia și tot mai puțin o constrângere autoimpusă, iar formele dependenței de alții și de obiecte aveau tendința de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care ar condamna libertatea individuală În numele egalității. Singura speranță pentru a evita o astfel de derivă rezidă În exemplul american, care arată că trebuie să ne sprijinim pe elementul local, pe asociații, pe religie și pe independența puterilor În stat. Alienare și conștiință falsă Acolo unde contemporanul său Tocqueville insista asupra egalizării condițiilor și asupra caracterului ireversibil al democrației, Marx (1818-1883) a așezat În prim-plan lupta de clasă și dominația economicului. Marx definește servitutea drept o situație de Însușire a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Principiile unei critici a economiei politice, 1857-1858). Munca este În acest caz concentrată exclusiv asupra obținerii de plusvaloare și limitată la a fi o parte tot mai redusă din producția unui bun. Acest lucru o transformă Într-o modalitate de alienare, prin care omul se Înstrăinează de el Însuși și pierde controlul asupra acțiunii sale și asupra bunurilor pe care le produce. Din această perspectivă, democrația nu mai este decât „formală”, nu și „reală” (Critica dreptului politic hegelian, 1843), deoarece ascunde
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
III, trad. fr., Paris, Garnier Flammarion (prima ediție latină a Eticii: 1677) ă trad. rom. Etica, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. TOCQUEVILLE Alexis de (1981), La Démocratie en Amérique, Paris, Garnier-Flammarion, două tomuri (prima ediție: 1835 și 1840). Φ Alienare, COLONIALISM, DOMINAȚIE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), Ideologie, NEGRITUDINE, SCLAVIE Sincretismtc "Sincretism" Ceea ce, la Plutarh, desemna frontul politic unit al cetăților din Creta, de obicei rivale, Împotriva unui dușman exterior a căpătat acum sensul unui amalgam, al unei fuziuni de doctrine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Catifea și înainte de ruperea Cehoslovaciei, țara s-a bucurat de multă simpatie, în mare parte datorită statutului de erou cultic al Președintelui-Filosof Vaclav Havel. Dar după ce țara s-a dezintegrat și popularitatea președintelui a scăzut, un sens atotpătrunzător de cinism, alienare și chiar ură de sine s-a ivit. Havel a descris acest fenoment ca "blba nalada" (proastă dispoziție). Dar în timp ce națiunea soră slovacă a călătorit de la o viabilitate abia percepută la succes de stat, într-o societate încă puternic catolică
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
trotoare, iar senzația de disperare în fața sărăciei m-a paralizat. Cum puteam ajuta într-o asemenea situație? În România, situația echivalentă a fost reprezentată de zecile de familii, toate trăind în apartamente, toate pregătite în diverse domenii, toate afectate de alienare. Oamenii nu puteau să facă nimic cu ceea ce aveau deja. În comparație cu India, în România am simțit că puteam să ajut. Dificultățile relațiilor personale, a tensiunilor politice și a povarei exploatării istorice a unei persoane de către alta erau probleme ce puteau
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
piață liberă. A fost percepută ca o răzbunare a unui sistem față de celălalt într-o competiție care, se presupunea, se desfășoară și în alte colțuri ale lumii. Această notă oarecum triumfalistă a fost estompată de nevoia Europei de a evita alienarea Rusiei renăscute, mai ales datorită rolului cheie jucat de aceasta în ceea ce privește nevoile energetice ale europenilor, dar a rămas un element important al evaluării realității de către Occident. Această "reîntoarcere acasă" psihologică a fost importantă pentru mulți est-europeni, aș îndrăzni să spun
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
prea semnificativă la nivelul regiunii, acest lucru fiind valabil, fără îndoială, și în România. La fel, participarea cetățenilor atât în societatea civilă, cât și în cea politică este inegală atât ca număr, cât și ca eficacitate, existând nivele variate de alienare față de ceea ce se presupune a fi instituții și reguli politice democrate. Acest lucru ar putea să fie rezultatul nivelelor relative de insatisfacție cu democrația imputabile cinismului față de statul de drept, menționat anterior, sistemelor de partide care încă se dezvoltă, dar
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sunt un admirator convins al teoriilor sociologului Emile Durkheim, m-am simțit atras de conceptul său de anomie pentru a putea explica efectele regimului lui Nicolae Ceaușescu: o societate ale cărei norme sociale fuseseră erodate într-atât de mult încât alienarea și izolarea deveniseră regulile vieții sociale, cu efecte previzibile printre care se numărau tensiunile etnice, crima generalizată și dizolvarea familiei. Ca umanist am fost oripilat, dar ca cercetător în științe sociale am fost fascinat. Am simțit nevoia să înțeleg modul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
exhaustivă a meritelor și nuanțelor acestui portret robot nu este posibilă aici. Poate că este mai bine să lăsăm această întrebare fără de răspuns, dat fiind rezultatul său ultim. Cu toate acestea, se poate spune că incertitudinea Revoluției a generat o alienare exagerată a cetățenilor față de sistemul politic, chiar mai mult decât ne-am fi putut aștepta ca urmare a anilor de domnie arbitrară și brutală a regimului Ceaușescu. Îndoielile privind autenticitatea și, prin urmare, legitimitatea Revoluției au alimentat suspiciunile cetățenilor și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
eficienți. Răspunsul din partea cetățenilor este o cerere ridicată de soluții, în continuare, dar dublată de satisfacție, încredere și moderație partizană. Așa ar arăta cercurile virtuoase ce conduc funcționarea democrației moderne. Și este ușor să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Teoria capitalului social afirmă
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]