3,286 matches
-
pune hotar, Făcând să-i apară în negru talar A lumii paranimfă - moartea. Și maicii, ce strânge pruncuțu-i la sân, Privirea de lacrime plină, Văzând cum geniile morții se-nclin- Pe fruntea-i copilă cu spasmuri și chin, Speranța durerea i-alină. {EminescuOpI 12} Căci vede surîsu-i de grație plin Și uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Și fața-i umbrește cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și face de uită de-a morții dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. {EminescuOpI 13} MISTERELE NOPȚII Când din stele auroase Noaptea vine-ncetișor Cu-a ei umbre suspinînde, Cu-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea, se împuținase și la trup. Samuraiul îl alina pe bătrân rostind cuvinte pe care nici el nu le credea. Alături, Riku asculta cu ochii plecați discuția dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut suporta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mari. — Pentru tine, D.J., zise Charley Wyman. — Pentru cerbu’ ăla al dracu’ de mare, Jimmy, spuse D.J. — Pentru toți cerbii pe care i-am ratat, D.J., spuse Jim și dădu paharul peste cap. — Îți merge la inimă. — Nimic nu te alină mai bine pe vremea asta. Mai băgăm una, băieți? — Clar, D.J. — Peste cap, băieți. — Pentru anul viitor. Jim Începu să se simtă bine de tot. Îi plăcea gustul băuturii și senzația pe care i-o dădea. Se bucura că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oricum mă-ndoiesc că dacă acele animale ar fi putut striga, ar fi strigat după o reprezentare picturală a fundului lor periclitat - aș crede mai degrabă că, dacă ar fi putut vorbi, ar fi strigat după cineva care să-i aline. În ceea ce privește sexul morților, s-a stabilit cu tărie că te obișnuiești atât de mult ca toți morții să fie bărbați, Încât imaginea unei femei moarte este destul de șocantă. Prima oară când am asistat la inversarea sexului pe care-l aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga. Alin e și el în genunchi; reușește însă, să se ridice și să scoată sania de pe luciul ghețușului. Eu cred că... am să merg pe jos, în urma săniuței! face Sorina. Asta nu se poate! îi răspunde Alina care, mult
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câne-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pregătiri. Esmé tot nu se uita la ea decât În treacăt. Ne grăbim acum, spuse Pată Neagră. Le făcu semn să se urce mai repede În bărci. Peste câteva minute, cele două bărci alunecau cu viteză pe lac, briza răcoroasă alinând gâtejurile iritate din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra. Însă nu acum. Acum avea spatele făcut praf, dureri Îngrozitoare alinate cu sticle de băutură din cea mai ieftină. Venise În oraș când auzise că fusese dat dispărut În Birmania. De dragul vremurilor trecute, Își făcuse o grămadă de griji pentru el. Sherleen era și mama fiului lui de unsprezece ani. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este nici un descîntec, și vă vor mușca, zice Domnul." 18. "Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. 19. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată." "Nu mai este Domnul în Sion?" "Nu mai este în ea împăratul ei?" "Pentru ce M-au mîniat ei cu chipurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rezolva asta ceva? Cred că am devenit foarte sensibilă când e vorba despre moarte, pentru că am văzut prea mulți oameni murind chiar sub ochii mei. Și indiferent cât de mare e pedeapsa pe care o primesc criminalii, cum poate fi alinată durerea familiilor îndoliate... De când m-am angajat, am lucrat numai la stația Kasumigaseki. Nu poți s-o compari cu alte stații de metrou, dar mie îmi place cel mai mult. Yuasa Masaru (24 de ani) Domnul Yuasa era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-n mine, Plapumă de nori vreau să dorm în tine! Frica-i alungată de lumini divine, Mă păzește- un înger, mă mint că mi-e bine, Aș zbura oriunde dac-aș fi cu tine, Spre locurile care durerea pot s-aline! Nu putem zbura și n - am nici o vină Însă avionul, răul ce se-nclină, Tainic îmi alungă secunda divină, Pe când două fete de frică suspină Și mă-ntreabă dacă ele prima oară Merg cu avionul ar putea să moară! Un
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
De aceia, de-am greșit vă cer iertare! MAI MULT CA O FIICĂ-MI EȘTI Fato, zână din povești, Mai mult ca o fiică-mi ești! Fato, multe știi să faci, Poți să rabzi și poți să taci! Când m-alini, când mă privești, Sufletul mi-l încălzești! Blândă vorbă când mi-o spui, Balsam peste suflet ... pui! Dragă noră - fată - pui, Tu nu ești a nimănui! Ești o carte minunată, Voi citi-o viața-mi toată! Unde-oi fi, unde
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
rămâne parcă-n loc Și-ntreabă, din ei care-i cu noroc! MI-E DOR CODRULE DE TINE Mulți mai vin la tine-n crâng Te distrug, iar eu te plâng, Mi-e dor codrule de tine, Farmecu-ți să mă aline. Noaptea te visez mereu, Ramuri peste trupul meu, Că mă strângi la sânul tău Ca o mamă pruncul său. Ieri la tine am venit, Supărat eu te am găsit Era-i trist și aplecat Și de frunze despuiat. Soarta să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși lângă mine Dorul meu să se aline. ÎMI VINE UNEORI SĂ PLÂNG Îmi vine uneori să plâng cu întristare Că viața e precum un val pe mare Și alții vin în urma mea ca floarea Și moștenirea lor și-a mea-i uitarea. Iarna și vara mereu mi-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-atunci în piept adie-o tresărire Iubirea mea te strigă a iubire. Te strig iubire, vino către mine Ca visele - împlinite să mă aline, Iubirea mea divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu Și dacă-i caut nu-i găsesc, Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât cu un adânc dezgust... 15. Un bărbat urât poate fi iubit tocmai pentru că nu are calitățile ca să fie iubit... O femeie poate iubi pe un bărbat ca să-i aline suferințele că nu poate fi iubit... Și, oare, această jertfă de sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femeii care se "jertfește"? Căci - cine nu știe? - iubim mai mult pentru ceea ce dăm, decât pentru ceea ce ni se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri, ochii femeii se Înduioșară pentru o clipă. Apoi teama și suspiciunea puse din nou stăpânire pe inima ei. „Poate-i un simplu terchea-berchea care, umblă de ici-colo, căutând să se aciuască la bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]