4,178 matches
-
est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ. Împăratului nu-i place să lucreze în sala tronului, deoarece jilțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zvonește că a fost capturat. Dacă e așa, barbarii vor ajunge în ograda mea foarte repede. — Majestatea Voastră! se aruncă prințul Kung la pământ. Vă rog să nu plecați! Majestatea Voastră! spune prințul Ts’eng, al cincilea frate, care se aliniază și el în genunchi lângă prințul Kung. Nu vreți să mai stați câteva zile? Îi voi conduce eu însumi pe stegari în luptă. Dați-ne șansa de a vă face cinste. Fără dumneavoastră - Ts’eng e atât de copleșit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deține aceste sigilii. Oare Hsien Feng se află deja în drumul său spre Ceruri? A uitat de fiul său? Se află Su Shun aici pentru a vedea sfârșitul lui Tung Chih? Su Shun se plimbă încet pe lângă masa unde sunt aliniate sigiliile. Arată ca și cum ar fi deja stăpânul lor. Ridică fiecare sigiliu și își trece degetele peste suprafețele din piatră. — Sunt multe modalități de a schimba destinul cuiva, zice Su Shun, aplecându-și bărbia în față ca un înțelept. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Fericirii. La poarta Orașului Interzis, întregul cortegiu s-a refăcut. Când au intrat, bărbații și-au îndreptat spatele și și-au scos piepturile înainte cu mândrie. Se părea că nimeni nu știa nimic despre ce se întâmplase. Oamenii s-au aliniat de o parte și de alta a intrării și au bătut din palme. Mulțimea a ovaționat la vederea palanchinelor imperiale. Nimeni nu știa că persoana din jilțul meu nu eram eu, ci eunucul meu, Li Lien-ying. Nuharoo a sărbătorit sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce omagiul, înclinându-se și făcând plecăciuni. Fiecăruia îi ia minute întregi să își termine loviturile cu fruntea de pământ. Câțiva miniștri în vârstă sunt aproape orbi și le este greu să meargă. Nu vor să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un șoim pe pumn. Am întârziat prea mult. Să mergem. Aproape imediat ce rosti aceste cuvinte, coborî scara cu pași mari. Ceru grăbit să i se aducă în fața ușii calul. Ito Ieronim - elevul care cântase la vioară - și toți ceilalți stăteau aliniați în curtea școlii, pentru a-i ura drum bun. * * * Castelul de la Nirasaki, noua capitală a provinciei Kai, fusese finalizat, inclusiv bucătărie și apartamentele doamnelor de onoare. Deși fusese a douăzeci și patra zi din Luna a Douăsprezecea, foarte aproape de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apus, semnalele de corn răsunau înalte și joase, unul după altul. Militarii, care nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din conducta de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți săteni, priveau dintre copaci. Aveau ochii măriți de curiozitate să vadă ce avea să se întâmple în continuare. După scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un crevete, dar nu lăsa un moment sabia din mână. Făcând o plecăciune înainte de a se ridica, își răsuci trupul ca și cum armura ar fi fost prea grea pentru el și plecă, târându-și picioarele. Aproape toți oamenii din templu se aliniaseră deja pe drum, în fața porții. Fiecare batalion, identificat prin steag, era împărțit, la rândul său, în companii. Comandanții își pregăteau caii în capetele subunităților. Flăcările fitilelor licăreau încoace și-ncolo, dar nu era aprinsă nici o făclie. Pe cer, luna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse soția lui, când îi ieși în întâmpinare. — Ai grijă de răniți. De mine te poți ocupa mai târziu. Inuchiyo nici măcar nu-și scoase sandalele și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră drapelele. În continuare, răniții fură aduși pe brațe sau intrară pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă? întrebă Kyutaro. — Desigur, dădu din cap Hideyoshi, ca și cum ar fi privit în lungul unui drum larg și nivelat. Kyutaro le comunică rapid cuvintele lui Hideyoshi diverșilor generali și suflă în corn, pentru a aduna avangarda. Foarte curând, oamenii se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii și soldații săi, care plecaseră pe linia întâi, la Muntele Komaki. Spre acea casă pustie, coconul gol în care se preschimbase miezul provinciei natale a clanului Tokugawa, avea să-și îndrepte Shonyu lovitură mortală. Comandantul Castelului Oteme, care fusese aliniat cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de cincizeci de mii de banițe. Poarta castelului era deschisă, iar comandantul său ieși să-i salute el însuși pe invadatori, arătându-le drumul. Clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu mai ordonă: — Du-te și tu, Ii. Pedepsește-i pe cei care s-au lăsat duși de val și ordonă-le să începe urmărirea. Când forțele urmăritoare din clanul Tokugawa ajunseră la Râul Yada, găsiră plutonul lui Naito Shirozaemon aliniat de-a lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca la paradă...Plin de curiozitate, cu privirea alergând cu nesaț peste tot, calc pe ulițe...Iată-mă-s pe una care parcă nu seamănă cu celelalte. Îi mai altfel...e mai dreaptă, iar casele au altă față. Dughenile se aliniază cuminți una după alta. O biserică cu o înfățișare aparte și cu țintirim împrejur străjuiește o latură a uliții. La răscrucea din capătul de sus tocmai se clădește un zid înalt în jurul unei biserici nou-nouțe. Zidul se încheie cu un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu Ulița Cizmăriei, este o dovadă în plus că pe aici se întinde Târgul Armenesc...Pentru convingere, privește la casele din jurul acestei biserici și spunemi cum ți se pare totul? Apoi aceste case nu prea seamănă cu celelalte. Întâi sunt aliniate la uliță. Pe urmă au niște înflorituri pe lângă uși și ferestre, care nu seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unii pe alții în Schengen sau în aia a mamelor voastre, la modul, hâc, democratic, bineînțeles”. Ne-a fixat marinarul direcția, încă din 2004 și vrea să ne vadă până la urmă pe toți câți am mai rămas prin țara asta, aliniați cu mâna întinsă, pe axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Vrei să-ți aduc niște apă sau altceva? — Nu, sunt în regulă. Mulțumesc. Eu - Înainte s-apuc să-mi termin propoziția, Milton o și pornise înapoi, pe hol. Mi-am dres glasul și mi-am pus CV-ul pe masă, aliniind colțurile paginilor după marginea mesei. Apoi m-am uitat pe lista de cărți la care lucrasem, ca să-mi fie proaspătă în minte la interviu. Sala de conferință de la Grant Books era destul de impersonală, dacă nu luai în considerare faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și fusta. Apoi și-a băgat puțin mâna pe sub fustă și și-a scos la vedere șnurul de piele al chiloților tanga. Asta era o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-a umflat ea în pene. — Îmmm, foarte drăguț! am zis eu, dând din cap. M-am gândit la subiectul noii mele cărți! a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi rămăsese neîmbibat de transpirație. Până și Bea s-a uitat mirată la mine. Mi-am strâns covorașul și m-am întors către Lulu, hotărâtă, o dată și pentru totdeauna, să fiu drăguță. Tocmai ne petrecusem o bună bucată de timp aliniindu-ne chakrele, așa că poate avea să fie mai receptivă. — Ești foarte bună, Lulu, i-am spus. Sunt impresionată. Faci yoga de multă vreme? Lulu n-a zis nimic și, o clipă, m-am întrebat dacă vorbele mele vor rămîne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata să mă prind de orice este vizibil, viu... când oare când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]