1,660 matches
-
perioada 1908 - 1912, Krogh continuă cercetările în domeniul respirației în scopul explicării mecanismului prin care oxigenul din plămâni ajunge în sânge. Până atunci, majoritatea oamenilor de știință (printre care Christian Bohr și J. B. S. Haldane) considerau că, în cadrul transferului alveolar al oxigenului către celulele sanguine, plămânii acționează ca o simplă glandă. Dar domeniul de cercetare care i-a adus Premiul Nobel a fost cel referitor la circulația capilară. Krogh a demonstrat că tensiunea musculară este ușor mai scăzută decât cea
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
evoluției bolii și controlul factorilor etiologici printr-o monitorizare de către medicul dentist și printr-un efort susținut de către pacient asupra igienei orale. Lipsa tratamentului va accentua evoluția bolii și a pierderii dinților în scurt timp cu complicații ulterioare asupra procesului alveolar prin imposiblitatea protezării fixe, mobilizabile pe implante, sau mobile. Prin tratament se urmărește susținerea cât mai mult timp a dinților pe arcada. Tratamentul se efectuează întodeauna și de pacient prin igiena orala. Lipsa de motivație de igienă orală a pacientului
Parodontită () [Corola-website/Science/313675_a_315004]
-
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2-4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori. Expirația normală are și o componență activă, în sensul participării mușchilor intercostali interni la coborârea coastelor. Expirația poate fi împinsă
Expirație () [Corola-website/Science/319438_a_320767]
-
sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conține, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept. Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică, deasupra diafragmei. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
și, mai rar, cea de pălării sau console (fără picior sau cu un picior scurt). Suprafața himenială a corpului fructifer are o culoare caracteristică, galbenă-ruginie, mărginită de o zonă sterilă de culoare albă-gălbuie, cu aspect pufos. Partea himenială prezintă încrețituri alveolare sau pori, care conțin un număr mare de spori aglutinați într-o substanță mucilaginoasă. După uscare, masa de spori se prezintă sub formă de praf, se desprinde cu mare ușurință de pe corpurile fructifere și este dusă de curenții de aer
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
o creștere a incidenței limfoamelor maligne la masculii din grupul care a primit cele mai mari doze , considerată ca datorată activității imunosupresoare a leflunomidei . La femelele de șoarece s- a observat o incidență crescută , dependentă de doză , a adenoamelor bronhiolo- alveolare și a carcinoamelor pulmonare . Relevanța acestor constatări la șoareci pentru utilizarea clinică a leflunomidei este incertă . Leflunomida nu a fost antigenică pe modelele animale . Leflunomida a fost embriotoxică și teratogenă la șobolan și iepure la doze din intervalul dozelor terapeutice
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
o creștere a incidenței limfoamelor maligne la masculii din grupul care a primit cele mai mari doze , considerată ca datorată activității imunosupresoare a leflunomidei . La femelele de șoarece s- a observat o incidență crescută , dependentă de doză , a adenoamelor bronhiolo- alveolare și a carcinoamelor pulmonare . Relevanța acestor constatări la șoareci pentru utilizarea clinică a leflunomidei este incertă . Leflunomida nu a fost antigenică pe modelele animale . Leflunomida a fost embriotoxică și teratogenă la șobolan și iepure la doze din intervalul dozelor terapeutice
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
o creștere a incidenței limfoamelor maligne la masculii din grupul care a primit cele mai mari doze , considerată ca datorată activității imunosupresoare a leflunomidei . La femelele de șoarece s- a observat o incidență crescută , dependentă de doză , a adenoamelor bronhiolo- alveolare și a carcinoamelor pulmonare . Relevanța acestor constatări la șoareci pentru utilizarea clinică a leflunomidei este incertă . Leflunomida nu a fost antigenică pe modelele animale . Leflunomida a fost embriotoxică și teratogenă la șobolan și iepure la doze din intervalul dozelor terapeutice
Ro_82 () [Corola-website/Science/290842_a_292171]
-
intersectează printr-un timpan pe est, cu marginea profilată, racordat, la conturul pereților, printr-o suprafață trapezoidală. În decorul sculptat al ancadramentelor (două la intrările de pe sud, și un altul de la ușa dintre pronaos și naos), domină ornamentul cu izvor alveolar (cioplitură prin așchiere), care se grupează și în pomul vieții, dar se regăsește și dintele de lup, frânghia, crucea înscrisă. Dacă datarea valoroasei picturi a absidei, se află printre serafimii și heruvimii, de pe suprafața trapezoidală: “Sfânt, Sfânt, Sfânt iaste Domnul
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
un aspect histologic variat, ce merge de la celule rotunde nediferențiate pînă la mioblaști în diverse faze de diferențiere. Există 3 varietăți de RMS în funcție de aspectul macroscopic și histologic: Cel mai frecvent tip de RMS este cel embrionar, urmat de cel alveolar. RMS pleomorf este mai frecvent la vîrsta adultă, dar este un sarcom foarte rar. RMS nu este rar. Reprezintă aproximativ 20% din sarcoamele țesuturilor moi. Este cel mai frecvent sarcom al țesuturilor moi la pacienți cu vârsta sub 20 de
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
cel mai frecvent sarcom al țesuturilor moi la pacienți cu vârsta sub 20 de ani. RMS are predilecție pentru sexul masculin, în special copii și tineri. RMS embrionar are cea mai mare frecvență de la naștere pînă spre 15 ani, varianta alveolara domină la vîrsta de 10-25 de ani iar cea pleomorfa domină la vîrsta adultă și înaintată. Zonele cele mai afectate sunt, în ordine descrescătoare, capul (orbitele), gâtul, regiunea urogenitala (vezica, funiculul spermatic, prostată, vaginul), canalele biliare, retroperitoneul, mușchii trunchiului și
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
numărul total al RMS. De aceea, pacientul trebuie examinat de mai mulți specialiști: pediatru, chirurg pediatru, ORL-ist, oftalmolog, urolog, chirurg generalist și ortoped. RMS embrionar predomina la nivelul capului și gâtului, la nivelul tractului urinar și în retroperitoneu. RMS alveolar predomina la nivelul membrelor. RMS pleomorf predomina la nivelul membrelor, în special al coapselor. RMS localizat la nivelul membrelor este întâlnit aproape cu aceeași frecvență atât la nivelul membrului superior (în special antebraț și mâna), cât și la nivelul membrului
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
fetal. - arii cu densitate celulară mare ce alternează cu arii cu celule împrăștiate într-o masă mixoidă. - celule dispuse dezordonat, printre care pot fi observate fibre reticulare și colagene sărace. Pleomorfismul celular este considerabil. Sunt observate mitoze numeroase. 2) "RMS alveolar:" este format din celule mici, rotund-ovalare, nediferențiate sau slab diferențiate, dispuse în insule sau alveole și demarcate prin benzi de fibre colagene dense, sub forma unei plase. În interiorul alveolelor, există capilare dilatate. Celulele periferice ale fiecărei alveole adera la peretele
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
limfatici, scheletul, organele interne și creierul. Metastazele în nodulii limfatici pot apărea devreme. În prezent, tratamentul combinat (chirurgie, iradiere și chimioterapie) asigura supraviețuirea la 5 ani postoperator la aproape 80% din cazuri, daca nu existau metastaze în momentul operației. RMS alveolar are un prognostic mai rau decît RMS embrionar. Localizarea tumorii la nivelul membrelor, unde domină că frecvență RMS alveolar, are deci un prognostic mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
și chimioterapie) asigura supraviețuirea la 5 ani postoperator la aproape 80% din cazuri, daca nu existau metastaze în momentul operației. RMS alveolar are un prognostic mai rau decît RMS embrionar. Localizarea tumorii la nivelul membrelor, unde domină că frecvență RMS alveolar, are deci un prognostic mai rau. Gradul de diferențiere histologica și vîrsta nu au valoare prognostica. Grupul American pentru Studiul RMS a propus un sistem de clasificare în 4 stadii: - stadiul I: tumoarea localizată, extirpabila chirurgical în totalitate (excizie largă
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
al scheletului visceral. Mandibula este formată din două jumătăți simetrice, independente la făt și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor două jumătăți din care se formează mandibula, este fibrocartilaginoasă la
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mai anterior a protuberanței mentale în plan sagital. Lateral de protuberanța mentonieră la jumătatea înălțimii corpului mandibulei, sub premolarul al doilea, se află un orificiu rotund - gaura mentonieră ("Foramen mentale") - prin care trece mănunchiul vasculo-nervos mentonier: ramura mentonieră a arterei alveolare inferioare ("Ramus mentalis arteriae alveolaris inferioris"), vena mentonieră ("Vena mentalis") și nervul mentonier ("Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mediane pe fața internă se află o depresiune - fosa digastrică ("Fossa digastrica") - pe care se inserează porțiunea anterioară a mușchiului digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
depresiune - fosa digastrică ("Fossa digastrica") - pe care se inserează porțiunea anterioară a mușchiului digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
porțiunea anterioară a mușchiului digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se află arcada alveolară inferioară ("Arcus alveolaris mandibulae") cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]