3,081 matches
-
se pun aproape singure cap la cap. Tatapopii a făcut găuri În coasta dinspre Dunăre a satului ca să caute lutul trebuincios fabricării cărămizilor și a chirpicilor. Avântul său economic a slăbit solul și acesta a luat-o la vale, cu tot cu amărăciunea de gospodărie a unui rudar. Despre unele consecințe am discutat deja. Cea mai importantă Însă, din punctul de vedere al bogatei noastre istorii, Încă nu a apucat să fie aici evocată. Și asta pentru că ochișorii voștri tâmpi nu-l Îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i scoată cu patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă, stimate tovarășe. Cele trei puncte marchează starea mea de spirit: amărăciune, sfâșiere, nesiguranță, solitudine și chiar speranță.” „Bun”, continuase anchetatorul, „dar pe urmă scrieți: Dar mă opresc aici» - care iarăși sugerează că Înșiruirea nu s-ar fi oprit, de fapt, decât așa, de ochii lumii.” „Oh”, făcuse artistul cu Îngăduință, „nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voi de pământ!” Vieru o și luase la goană cu bicicleta, iar Baronu se repezi după el să-i dea cuvenita pedeapsă. Lui Ectoraș i se rupse lanțul. Oftă plin de necaz și porni și el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din specia om cu felurite alte mamifere, de la dihor până la cine știe ce mârțoagă răpciugoasă și cu vreun testicul lipsă, asemănători mai ales prin impresionanta cantitate de alcool care li se scurgea prin vene și În care se străduiau să supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre via care Începea unde se sfârșea curtea. Fusese prins din urmă de vărul cel scund, Încălecat și lovit amarnic Între urechi cu un par smuls de lângă potecă. Murise, În cele din urmă, din pricina sângerării În șuvoaie, și nicidecum de la amărăciunile de izbituri cu parul pe care, probabil, nici nu apucase să le simtă. Ectoraș se ridicase cu greu din nămolul În care se prăvălise pe spate și-și ștergea cu mâneca sângele care Îi scălda toată fața, Îi intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atâta spaimă și sălbatică smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de oboseală și de groază, nu mai putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În sac și cu iepurii ascunși În cabina tractorului. Frații Băjenaru, Însă, profitaseră de ceea ce le spusese ursuzul lor unchi și merseseră cu mintea și cu fapta mult mai departe: construiseră o armă grea, bine Încheiată, care trăgea nu niște amărăciuni de capse pentru Împușcat pereții, ci cartușe adevărate. O bucată de țeavă din oțel și de mărimea de care aveau nevoie găsiseră la Nicu Fieraru, care se arătase chiar bucuros de afacere, căci primise În schimbul ei doi litri de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Ilfov a răspuns cu demnitate: ‐ În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul! La nici trei săptămâni de la intrarea sa pe poa rta lagărului de la Ocnele Mari, la 8 iulie 1959, poetul se stinge de durere și amărăciune, fiind înmormântat, după unele mărturii, sub un măr „pentru ca trupul lui să nu mai poată fi aflat niciodată”; după alte mărturii, coșciugul acestuia s‐ar fi pierdut nu se știe pe unde, în drumul de la Ocnele Mari, spre Govora. Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai țineau de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când Kanbei fusese ca sol, Castelul Miki se cufundase, cu adevărat, în tăcere și amărăciune. Foarte probabil că soldații nu mai aveau nici măcar gloanțe cu care să tragă în atacatori. Hideyoshi, însă, continua să se abțină de la ofensiva generală, spunând: — Poate că nu vor mai rezista mult. Dacă, așadar, asediul nu era decât o întrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea răsplată, îl omisese intenționat pe Mitsuhide. Excluderea de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, în aceeași zi, li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune în ochi. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mult stăpânului nostru? Iar când Seniorul Nobunaga a pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era însemnat de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să se dea bătut, iar îndărătnicia i se manifesta până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi dificil să rămâneți fideli Căii Samurailor părăsind clanul Shibata și întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba până atunci. — Eu sunt cel care a greșit, se tânguia el. Pe câmpul de luptă - unde orice om trebuie să acționeze în strictă conformitate cu disciplina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care îl determină să mai spere. Părând fericit de-a binelea, Katsuie continuă să-i felicite pe tată și fiu pentru scăparea lor: — Această înfrângere a fost cauzată, în întregime, de propriile mele greșeli. V-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întreaga poveste. Undeva, în primele ore ale dimineții, Castelul Inuyama căzuse. Ieyasu își struni calul și privi fix spre fumul care se înălța din mai multe locuri, între Haguro și vecinătatea Castelului Inuyama. Am ajuns prea târziu, murmură el, cu amărăciune. N-ar fi trebuit să fac asemenea greșeli. Ieyasu aproape putea să vadă chipul lui Shonyu în fumul negru care se înălța. Când auzise zvonul că Nobuo îl trimisese pe fiul lui Shonyu înapoi la tatăl său, avusese o presimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o modalitate de a ține piept unui dușman atât de puternic. Misiunea noastră s-a încheiat aici. Adunându-și trupele, Kyutaro începu rapid retragerea. În acel moment, însă, patru mesageri de la Unitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creator cu siguranță că vom avea noi surprize publicistice din partea unui om care folosește cu înțelepciune și înaltă răspundere morală o singurătate ce i-a fost impusă de nedreptatea unei sorți vădit potrivnică. Din unele subtitluri întâlnim și momente de amărăciune ale autorului, fapt care ne face să ne solidarizăm cu el și să suferim și noi, dar întâlnim și momente extrem de emoționante de la unele întâlniri de promoție, precum și întâlniri cu foștii elevi, adevărate torțe de lumină răspândite pe tot cuprinsul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale de primă mărime din spațiul românesc. Dacă în anii 1905 - 1906 pare mai liniștit și mulțumit, anul 1907 e pentru el un an de zbucium și frământări, de neliniște, suferință și amărăciune când răscoalele țărănești au fost reprimate brutal, ceea ce îl determină să ia o poziție netă pentru sprijinirea celor oprimați și condamnarea virulentă a regimului opresor. Din această poziție a scriitorului a apărut acel „1907, din primăvară până în toamnă”, cel mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sau urcat la 500 de pungi de bani”<footnote Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Duca Vodă încoace, în: Opere, ediție îngrijită de P. P. Panaitescu, București, 1958, p. 122 footnote>. Deci cum au putut fi bine? Se întreba cu amărăciune cronicarul. Evident, bine nu putea fi atâta timp cât unii voievozi precum Gheorghe Duca în a doua domnie (după noiembrie 166810 august 1672)<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 458 footnote>, dau dovadă de o admirabilă imaginație în descoperirea de noi surse
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
conducă o obște călugărească se comportă ca și cum ar fi un mirean liber de orice canoane... Asta e drept, părinte, dar, din păcate, nu-i singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă, ci, ridicând capul cu o mișcare voluntară, ca și cum ar fi vrut să alunge amărăciunea, mi s-a adresat aproape poruncitor: Ia hai să trecem pe Ulița Tărbujenească, pentru că acolo se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă, ci, ridicând capul cu o mișcare voluntară, ca și cum ar fi vrut să alunge amărăciunea, mi s-a adresat aproape poruncitor: Ia hai să trecem pe Ulița Tărbujenească, pentru că acolo se vântură multă lume. Acolo se înghesuie toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]