2,910 matches
-
problemă pe care vrei să mi-o aduci la cunoștință ? spune, ridicînd ochii spre mine. — Ăă... nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțîndu-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcînd eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil. La ce etaj mergi ? — La nouă, vă rog. Connor Înghite În sec. Domnule Harper, Îmi permiteți vă rog să mă prezint ? Îi Întinde mîna grăbit. SÎnt Connor Martin, de la cercetare. Am Înțeles că azi urmează să ne faceți o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zîmbesc, reușesc chiar să schimb cîteva cuvinte amabile. Dar În sufletul meu e furtună și confuzie. Nu-mi place s-o recunosc, dar m-a cam dat un pic peste cap să-l văd pe Connor prin ochii lui Jack Harper. Îl iubesc pe Connor, Îmi repet a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu știu nici ei ce naiba-și doresc, spune cineva. — Am intervievat adolescenți de toate rasele, spune Connor, albi, afro-caraibieni, asiatici și... ăă... se uită rapid pe hîrtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dîndu-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul Încruntat. — Publicul nostru țintă, Connor consultă alt clipboard, are vîrsta cuprinsă Între 10-18 ani, persoane ocupate total sau parțial cu școala. El/ea bea Panther Cola de patru ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că, din punct de vedere strategic, dacă facem abstracție de viziunea companiei... În clipa În care Îi zărește expresia, se oprește. — Mai Încearcă o dată, zice el amabil. Fără să folosești cuvîntul strategic. — A, spune Artemis din nou, și-și freacă nasul. Păi, ce voiam să spun era că... ar trebui... să ne concentrăm... pe ceea ce facem bine. — A ! Ochii lui Jack Harper strălucesc. Acum am Înțeles. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unele lucruri sînt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amîndoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii. Chiar mă Întrebam pe unde ești. — Am avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă. — A. Ochii lui Cyril trec rapid peste mine. Păi, te așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stîngace. Ne vedem mai tîrziu, spune Jack cu un zîmbet larg. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de acord să vindem o băutură pe care sînt desenate niște ovare. Punct. Expiră adînc, apoi Își trece o mînă prin părul ciufulit. După care Își Împinge scaunul În spate. OK, hai să luăm o pauză. Emma, ești te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi zîmbesc radioasă. M-am gîndit că am putea să petrecem o seară cît se poate de relaxantă și spontană. Bănuiesc că aseară am planificat prea În amănunt totul, zice Jack după o pauză. — Nu, a fost foarte bine ! spun amabilă. Dar cîteodată poți să te gîndești un pic prea mult la unele lucruri. Știi, uneori e mult mai bine să te lași pur și simplu purtat de val și să vezi ce se Întîmplă. — Ai dreptate, Îmi zîmbește Jack. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
uit la Jack și văd că mă privește. — Toate bune și frumoase ? — E o mică problemă, spun și rîd relaxată. Undeva pe aici se află un club secret, dar nu-mi amintesc deloc unde anume. — Nu face nimic, spune Jack amabil. Se mai Întîmplă. Formez iar disperată numărul de acasă, dar e ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil, dar Îl are Închis. O, fuck. Nu putem să stăm aici În stradă toată noaptea. — Emma, spune Jack prudent. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să zîmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lîngă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sînt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe neașteptate ? Ridic privirea spre el, disperată, și pe chipul lui citesc un licăr de Înțelegere. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
SÎnt sigură că ai de făcut ceva vital pentru bunăstarea companiei, Emma. Adevărul e, că sînt sigură că, fără tine, toată petrecerea asta ar fi un dezastru. Jack se oprește. Se Întoarce lent spre ea. — Lasă-mă să ghicesc, spune amabil. Tu trebuie să fii Kerry. Da ! zice uimită. Așa e. — Mama ta... tatăl tău... Le scrutează fețele, pe rînd. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune, Întinzîndu-i-o. Și ia niște roșioare. Nu strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! SÎnteți extrem de amabilă. Jack Îi zîmbește cu căldură. — Vrei un sfat profesional gratis, Jack ? spune Kerry, luptîndu-se cu o bucată de pui. Îmi sare inima. Te rog, te rog din inimă, nu-i arăta cum să meargă ca o femeie de succes. — Ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă că-i spui „Nu-mi pasă de tine !“ Te ții tare pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sînteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am exprimat bineă Știu că e Întotdeauna politicos cu Mary și cu mine. Mary era o femeiușcă durdulie, vioaie, scundă și zâmbitoare. Ravelstein și cu mine țineam mult la ea. - Mă rog, dacă ești oricând bine‑venit și dacă e amabil cu tine, care‑i problema? - Nu prea se simte bine, nu‑i așa? - Abe e unul din bărbații aceia Înalți și puternici care se vaită tot timpul. - Dar acum se vaită mai mult decât de obicei. Battle mă descosea, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca un dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mine locuiește un pictor, i-am spus lui Kraft. — Poate că nici nu locuiește, a zis el. — Minunate picturi! am zis eu. Unde expuneți? — N-am expus niciodată, a zis el. — Ați fi făcut o avere, am zis. — Sunteți foarte amabil, a zis el, dar m-am apucat prea târziu de pictură. Apoi a început să-mi depene ceea ce se voia a fi povestea vieții lui - nimic adevărat. Mi-a spus că era văduv din orașul Indianapolis. În tinerețe, zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca plumbul și degete zdrelite să care moloz și pietriș, să tragă, ființă fără sex și nume, cotigi încărcate. — Soția mea? i-am spus lui Jones. Nu vă cred. — E foarte ușor să dovedești că mint, dacă mint, zise el amabil. Convinge-te singur. Am coborât treptele cu pas ferm și regulat. Am dat cu ochii de femeie. Ea mi-a zâmbit ridicându-și bărbia ca și cum ar fi vrut să-și arate trăsăturile clare, direct. Avea părul alb ca zăpada. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu rugăciunea de biruință asupra dușmanului. Acela îi apucă furios mâna și, zvâcnit, ca un caratist aflat în plină demonstrație pe scena unei săli arhipline cu tricoteze amuțite de emoție, aproape că i-o răsuci pe după ceafă. Dădu să zâmbească amabil după ce-i reuși figura, dar nu îi ieși decât un rânjet amenințător. Popa îi văzu uimit dinții deși, subțiri, arcuiți, negri. - Nu vă grăbiți, horcăi acela. Sunt unele gesturi care dăunează aici, în casa dreptății. Destul că suportăm prostia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iar acesta zâmbea larg, își strângea buzele, clătina din cap și iar începea să zâmbească. Pur și simplu nu-i vine să creadă, el nu știe cum a făcut, a fost el însuși, a zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu știe cum a făcut, a fost el însuși, a zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
suprafață sleit de puteri, întâmpinat de aplauzele celorlalți. Mă simțeam bine împreună cu ei. Am făcut progresiv scufundări în bazin, în Marea Nordului și în Atlantic, toate gratis, căci Cyril avea răbdare și știa ce înseamnă o afacere bună. Toți erau foarte amabili cu mine, lucru de înțeles, întrucât eram mascota lor. În cele câteva zile ale călătoriei m-am distrat cum nu mă distrasem de ani buni. Am vorbit chiar foarte amical cu Fiona, o cercetătoare de treizeci de ani care credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se încăpățâna să nu plece, iar caporalul se pregătea să-l pună în dubă și să-l expedieze, când Frank trimise un om să-i șoptească lui Mitch ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și arătați-ne ce aveți în geantă. Acolo nu erau decât două cămăși, o pereche de ciorapi, pix și hârtie, un aparat de ras și un reportofon. Caporalul efectuă o analiză amănunțită a obiectelor, deoarece se temea de o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia cu adevărat ca el să rămână sau să plece. Era acolo, asta era tot ce conta. Era acolo și se arăta amabil, simpatic, purtând chiar o conversație plăcută. Când părintele Carlos se trezea într-o dimineață și hotăra: „Trebuie să plec“, nu făcea nici un singur gest, nu-și schimba expresia, nu rostea nici măcar o frază politicoasă cu care să-l îndemne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ora prânzului. — Poate cândva În după-amiaza aceasta. Dacă mi-ați putea spune unde este apartamentul, l-aș putea pune pe șoferul meu să mă ducă acolo pe drumul de Întoarcere la gară? — Ați vrea să vă Însoțesc, vice-questore? — Sunteți foarte amabil, domnule maior, dar nu cred că va fi necesar. Dacă-mi dați doar adresa... Maiorul Butterworth trase spre el un carnețel și, fără să fie nevoie să deschidă dosarul pentru a o afla, scrise o adresă și i-o dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]