1,927 matches
-
o temă care a animat dezbaterile și controversele din ultima vreme. Cei doi ascultă, aprobă, ne dau dreptate în fond, dar fără să avanseze ei înșiși pe terenul acestui subiect, ceea ce ne cam taie elanul încet-încet. E o atitudine de amabilitate înțelegătoare față de suferința și argumentele noastre, dar care refuză, totuși, o implicare personală. Nu au trăit pe pielea lor lucrurile pe care le discutăm. Bine măcar că nu au o reacție contrară, cum și-au manifestat-o alții în Franța, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
între care celebrul Yunona i Avosi de la Teatrul Lenkom. Am văzut atunci și spectacolul „disident” după o piesă de Ion Druță, Mârțoaga, montat la Teatrul de Satiră. Biletul la spectacol l-am obținut cu ajutorul lui Ion Druță, care a avut amabilitatea să sune la casele teatrului... Urma chiar să ne întâlnim și să discutăm după vizionarea spectacolului, dar Ion Panteleevici a tot amânat întâlnirea - invocând probleme de familie - până când a trebuit să mă întorc la Chișinău... (O amintire pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei galerii, originară din Banat, care s-a căsătorit de trei ori, aceste schimbări făcând ca viața ei să semene cu un roman polițist. Și, bineînțeles, râsul de neuitat al lui VASILE GÂRNEȚ. - Corinne, îți mulțumesc pentru simpatie și pentru amabilitatea cu care ai răspuns acestor întrebări. Interviu de VASILE GÂRNEȚ aprilie 2001, Chișinău-Geneva Glenn Patterson (Irlanda de Nord): „Literatura mi-a dezvăluit același adevăr: da, lumea este așa cum se vede, dar ea poate fi și altfel.“ - Dragă Glenn Patterson, Trenul Scriitorilor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unor oameni tratați ca intruși într-o țară în care locuiau de secole, de către niște străini debarcați aici în ajun, și care le vorbesc ca stăpâni pentru că pot invoca argumentul unei mame evreice. Și fără a ține cont și de amabilitatea palestinienilor. Atunci a formulat în sinea lui o întrebare care, în poziția lui ar fi fost mai bine să n-o pună: întoarcerea unui popor în țara lui e legitimă, dar trebuie oare să se facă prin deposedare și prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de adolescenți, veniți de pe toate continentele (întâlnesc și tineri francezi din Martinica sau din La Réunion), învață religia musulmană și deci limba arabă. Centrul este condus de șeicul Salahedin Kaftaro, fiul celui de mai sus, care mă primește cu multă amabilitate, mi-i laudă pe Buddha, Confucius, Iisus și nezdruncinata prietenie franco-siriană. Îmi arată sălile de curs ultramoderne, dotate cu ultimele modele de calculatoare și echipament de laboratoare aduse din Japonia. Afacerea rămâne în familie. Aspectul economic și social al instituției
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o sală imensă, pavată cu marmură, îmi adresează un grandios și melodios "la revedere", cu un elan de-a dreptul marțial. Ies, impresionat de atâta disciplină și organizare. Mai târziu, în cerc restrâns, un istoric din zonă mă pune cu amabilitate la punct: "Nu mai spuneți "musulmanii" ori de câte ori vorbiți despre noi. Eu spun "creștinii", când vorbesc despre francezi? Nu ni-l așezați pe Bin Laden în cârcă, altfel pot și eu să-l pun pe Bin Bush în cârca voastră. Sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi organizăm alegeri libere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plătești, e dispus să deschidă. Nu mai insist, însă, și nu eu mă voi face vinovat de spargere (mi-e frică oare să nu fiu izgonit, ca celălalt, cu mult înaintea mea?). Azi dimineață, la mănăstirea Sfântul Ștefan, care are amabilitatea să mă găzduiască, a trebuit să deschid cu o cheie ușa interioară care dădea înspre patio, pentru a merge acolo să respir parfumul glicinelor, al liliacului în floare și al lămâilor. Există oare vreun spațiu care să nu fie prevăzut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
momentul morții marelui învățător Gheorghe Rădașanu. La mai bine de 30 de ani de la moartea învățătorului, prin dorința familiei și strădania noastră a venit vremea ca "Viața mea" a învățătorului Gheorghe Rădașanu să vadă lumina tiparului. Mulțumim pe această cale amabilității urmașului eroului acestor memorii, prietenului Leonard Meliș care a avut amabilitatea să pună la dispoziție manuscrisul original. lector univ. dr. Radu Florian Bruja, Suceava, noiembrie 2007 STUDIU INTRODUCTIV Supranumit "un Popa Tanda moldovean", învățătorul și publicistul Gheorghe N. Rădășanu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de ani de la moartea învățătorului, prin dorința familiei și strădania noastră a venit vremea ca "Viața mea" a învățătorului Gheorghe Rădașanu să vadă lumina tiparului. Mulțumim pe această cale amabilității urmașului eroului acestor memorii, prietenului Leonard Meliș care a avut amabilitatea să pună la dispoziție manuscrisul original. lector univ. dr. Radu Florian Bruja, Suceava, noiembrie 2007 STUDIU INTRODUCTIV Supranumit "un Popa Tanda moldovean", învățătorul și publicistul Gheorghe N. Rădășanu a fost un personaj important în vremea sa ca răspânditor al științei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe care o dorim - o spunem iarăși - una specială în economia revistei noastre. Am avut astfel prilejul de a intra în dialog cu două persoane deosebite, două distinse doamne, care, fiecare în felul său, cu răbdarea, cu tactul și cu amabilitatea desăvârșite care dau noblețea acestei profesii, atunci când ea vizează superlativul, s-au arătat dornice să ne împărtășească din vasta experiență - de școală și de viață - acumulată, acceptând, în același timp, cu multă solicitudine (pentru care le mulțumim și pe
Oameni de la catedr? by Claudiua Furtun? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83585_a_84910]
-
doua fază a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, am traversat Pirineii. Sudul Franței îmi aduceau în memorie pagini celebre din literatura franceză. La Madrid, pe aeroport, mă aștepta cu un autoturism al ambasadei colegul Paul Moldoveanu, care, cu amabilitatea sa specifică, mi-a servit de ghid pe străzile cele mai cunoscute ale capitalei Imperiului hispanic. La ambasadă, am fost imediat primit de ambasadorul J. M., care, înainte de plecare la post, făcuse pregătirile de protocol cu mine și căruia avusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vorbesc, zicându-i să adreseze felicitările și mulțumirile. Și eu, vă mulțumesc pentru rapiditate și vă felicit de Anul nou. Am tradus: "Domnule ministru, este o plăcere să vă adresez, la rându-mi, cele mai sincere mulțumiri pentru promptitudinea și amabilitatea de a vă întâlni în această perioadă foarte aglomerată și să vă urez un an bun, prosper și cu multe împliniri în activitatea dumneavoastră de înaltă răspundere". Vă mulțumesc, domnule ambasador, și vă asigur că bunele relații dintre statele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu s-a bucurat de atenția și prezența nici a șefului misiunii, nici a șoferului administrator, care au fost foarte ocupați cu interese de stat mai importante decât cea de a 130-a aniversare a Unirii Principatelor Române. Acolo, prin amabilitatea tehnicienilor ARO, am putut să oferim un pahar de vin alb românesc, primit de ei de la delegația din Muscel de luna trecută. În generozitatea mea, sunt de acord și poți să treci cinci sticle de vin alb în contul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
interviul de apropiata apariție în limba italiană a volumului lui Cioran Exerciții de admirație și face o apreciere asupra omului Cioran: De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-mi schimbe ruta. Revederea Madridului, după ce avusesem o scurtă experiență latino-americană, mi se părea o șansă în plus în înțelegerea frumuseților capitalei Imperiului hispanic. Aveam siguranța că voi avea mare încântare să revăd Madridul, să mă bucur din nou de amabilitatea lui Paul Moldoveanu și de plăcerea de a răspunde invitației ambasadorului nostru din Spania, să-i povestesc despre frumusețile Perului, despre reflectarea imaginii metropolei în Lima, socotită cândva al doilea oraș al Spaniei, după Madrid. Desigur, nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mergeți să vadă, căci este păcat să treacă de două ori pe aici și să nu-l ajutăm să-și îmbogățească orizontul cultural, mai ales că este pasionat de cultura hispanică." Sper să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci, te anunț că la prânz ești invitat la masă la ambasador. O să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Însemnările din literatura consultată și i-am dat-o În câteva zile. Cu această ocazie am constatat că etiopatogeneza procesului era foarte discutată și destul de confuză. Am apelat la ajutorul prof. dr. Radu Vlădescu, care m-a primit cu o amabilitate deosebită. După câteva discuții profesionale am reușit să elaborez lucrarea “Date noi În etiopatiogeneza cirozei hepatice” apărută În revista “Creșterea animalelor” (1951, 4-5, 74 75). Conștiința mă obligă să revin asupra personalității prof. dr. Radu Vlădescu, membru de onoare al
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu vecini puternici Chile, Argentina și Brazilia Uruguayul și-a văzut de "ale sale", după reinstaurarea democrației. În relațiile cu Cuba a fost menținut un echilibru constant, până la venirea la conducerea statului a președintelui Jorge Batlle, în 2000. În urma unor "amabilități" în presă cu Fidel Castro, Batlle, amic declarat al lui Bush Jr., a rupt relațiile cu Cuba. Au fost reluate în 2005, prima măsura a Dr. Tabare Vazquez, liderul stângii care a câștigat alegerile, fiind restabilirea relațiilor cu Cuba. La instalarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sau în cel pus la dispoziția Editurii Humanitas de către Monica Pillat, în vederea alcătuirii ediției de față). Am publicat arborele așa cum a apărut în 1933, fără să-i aduc completări sau alte modi ficări de substanță. Împreună cu editura, îi mulțumesc pentru amabilitate doamnei Pia DumitruDanie lopolu, care, în ianuarie 2014, nu numai că nea atras atenția asupra existenței acestui arbore genealogic, dar l-a și scanat din propriul său exemplar și ni l-a transmis, astfel încât să fie inclus în volumul de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a fost instalat la un inginer, fiu de țăran, care își făcuse studiile în Italia. „Aveți și un lavabou în odaie, domnule, dar să știți că nimeni până acum nu s-a servit de el.“ Chiar inginerul, în marea lui amabilitate, îi făcea serviciul pe plată bună. Puteau cumpăra orișice ar fi găsit, dar scump - 50 bani oul, 5 lei sticla de vin prost; circulau liber prin sat. Astfel că au fost mult mai bine ca la Săveni din punct de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
elegante își deschiseră saloanele. Palatul Soutzu, în strada Colței, cu deosebire, era un centru unde toată lumea se întâlnea. Stăpânii casei, deși cam comici, dânsa foarte înaltă și urâtă, el mic de tot, dar nu mai frumos, erau însă de o amabilitate neîntrecută și își consacrau viața la primiri, vizite și politețe, căci țineau să aibă lume multă și o dată pe an chiar pe suverani. Când, la ziua de recepțiune intra un echipagiu în curte, portarul cu o livrea strălucită suna clopotul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
legată așa de intim de noi toți, încât lângă dânsa, în zilele de doliu și de restriște, noi, nu familia ei, am fost, încât nouă ne încredință pe mica ei fetiță când lipsea din oraș, încât ne copleșea cu gentilețe, amabilități și mii de atențiuni delicate, d-na Câmpineanu și copiii ei cei mai mari ne întoarseră spatele, pretinzând că am influențat pe Ionel și din cauza noastră s-a nenorocit fiica celei mai bune amice a ei, Adela Moruzi. Mare ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Capra, Cumpăna și Buda se întruneau chiar sub casă, formând Argeșul, clima plăcută, florile din grădină, totul era încântător. Eliza, foarte amabilă. Nu voiam însă nici să mă aștepte prea mult cei de la Predeal, nici să văd coborându se barometrul amabilității stăpânei casei și, cu toate protestările ei, pornii peste munți. Relațiunile nu fuseseră niciodată atât de cordiale. În toamnă, după ce părăsii Valea Prahovei, înainte de a mă stabili la începutul lui octombrie în oraș, scrisei Elizei, care se afla la Cumpăna
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai mult sus, ajungând și la timp la masă. Astfel înconjurat de un miros de oaie și în acordurile specifice lor, am urcat pe Semenic, bucurându-mă totuși de priveliștea ce o putem observa din mașină. Ajunși sus, mulțumesc pentru amabilitate ciobanilor, îndreptându-mă spre cabana ce era situată la o anumită distanță de locul de unde am coborât. Priveliștea era minunată, se simțea că aerul este mai puternic datorită altitudinii. Fiind duminică, primul popas l-am făcut la mica bisericuță de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]