2,825 matches
-
care le evidențiază în ceea ce privește relația dintre mit și știință. Mai exact, Boia susține că există o anumită corespondență dintre mit și realitate, în sensul cât se poate de larg al termenului, concluzionând că există o serie de raporturi complexe, și ambigue, în același timp, între știință și imaginar. "Marile mituri ale epocii moderne, spune Boia, au în general o origine științifică. După ce le-a inventat, știința încearcă adesea să le demoleze, dar se dovedește neputincioasă în fața unor fantasme care își trăiesc
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a fi altele, de fiecare dată"413. Concepția lui Parmenide redată de Platon nu rezolvă problema Multiplului, singura informație clară pe care o oferă textul este ideea existenței prime și ultime a lui Unu. Tot ce este în afara unității, ușor ambigue, a acestuia, fie că este conceput prin Multiplu sau Altul, rămâne diferit și exterior lui Unu, întrucât " Unu și celelalte lucruri nu sunt niciodată într-un același lucru"414. În timp ce Parmenide, așa cum am văzut, se referă la identitate din perspectiva
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lumii simbolice, mai exact asupra procesului atribuirii de sens în cadrul reprezentării obiectelor fizice și a celor care transcend spațiul realității fizice. Taylor susține că, spre deosebire de informațiile pe care le avem despre obiectele fizice, cele referitoare la oameni sunt mult mai ambigue și mai schimbătoare, motiv pentru care "atributele personale trebuie să fie deduse mai degrabă decât observate. Deși obiectele își păstrează atributele indiferent de schimbările contextuale, motivațiile individului se schimbă de la o situație la alta, iar scopurile și intențiile se schimbă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
inițiale. Măsura în care un observator se angajează într-un efort cognitiv pentru a explica o astfel de neconsistență depinde de condiția dacă observatorul are alternative de eliminare și reinterpretare a informației. Deoarece majoritatea comportamentelor sociale sunt prin ele însele ambigue, aceste procese sunt destul de obișnuite. În consecință, în baza unei astfel de inconsistențe firești între memorie și judecată, efectele incongruenței memoriei trebuie considerate ca o dovadă a faptului că memoria servește fie la întărirea, fie la subminarea stereotipurilor, în funcție de factorii
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
câțiva ridicau cadavrele...” Lecturând romanul s-ar putea să ne-ntrebăm ce am simțit: fascinație sau apăVătoare povară? Povestea nu se derulează in crescendo. Labirinticul devine cheia dezlegătoare de mister. Constatăm întreimi întretăiate de întretăieri de destin croit din linii ambigue, funambulești chiar. Prozatorul preferă ca prin Anca 3ătrașcu să o cunoaștem pe Irina (Pop) Teodoru/Pătrașcu (cheia dezlegătoare de destin) și apoi pe Vitoria Vernescu. Dacă prozatorul ar fi procedat clasic, poate că trăirile noastre n-ar mai fi fost
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
aici o lovitură de maestru. Să prinzi o pasăre vie din asta, și încă să o prinzi cu mîna [...]. [...] eu mă uitam cu atenție la pasărea aia ciudată [...] J. Verne, pp. 161-162 În general la imperfect, aceste descrieri sînt totuși ambigue în măsura în care predicatele specifice pe care le enunță pot fi interpretate ca fiind predicate de clasă. Luăm drept exemplu referentul specie, de la începutul descrierii: "pasărea [...] paradisului", "marele smarald" și valoarea generică pe care o ia, înspre final, sintagma nominală "această nespus
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de temă (temă-titlu) a frazei și a paragrafului. Avem de-a face aici cu două reformulări: "una din acele pălăriuțe (făcută cu de toate)" și "unul din acele sărmane lucruri". Aceste două reformulări sînt legate între ele printr-o marcă ambiguă "într-un cuvînt" (fr. ENFIN) care semnalează concomitent o enumerare (sfîrșitul enumerării precedente) și mai ales, în acest caz, reformularea. De fapt, se face trecerea de la hiponimul "șepci" la hiperonimul "pălăriuță(e)" și, mai departe, la un termen supraordonat, mai
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la susținerea procesului de reformă a educației. H.S. Bhola (1997) notează, într-unul dintre articolele sale critice la adresa politicii propuse de Comisie, faptul că ideile foarte importante avansate sunt insuficient prelucrate pentru aplicarea propriilor recomandări, astfel încât se ajunge la generalizări ambigue și câteodată chiar contradictorii. Spre exemplu, în cadrul educației "de-a lungul întregii vieți, propusă ca utopia necesară a secolului XXI, educația adulților ocupă un rol secundar și la fel educația nonformală și cea informală. Perspectiva Comisiei asupra educației pune în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
capacitate de redefinire; - Lowenfeld stabilește, de asemenea, următoarele trăsături: sensibilitatea față de probleme, sensibilitatea față de fenomenele din mediu, identificarea cu problemele altor persoane și societăți, variabilitatea ideilor, capacitatea rapidă de adaptare la orice situație, originalitatea; - C. Taylor enumeră: toleranța față de situațiile ambigui, încrederea în propriile capacități creatoare, lipsa de îngâmfare; - M. Zlate consideră că o persoană înalt creativă este inventivă, independentă, neinhibată, versatilă, entuziastă. În concluzie, putem spune că, prin intermediul creativității, personalitatea umană se încadrează într-un spațiu axiologic, omul valorizându-se
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
un chestionar prin care se urmărește orientarea grupului de creație către o anumită arie tematică, dar și elucidarea unor probleme. El trebuie să îndeplinească o serie de exigențe: - ordinea întrebărilor să respecte condițiile unui bun chestionar; - întrebările să nu fie ambigue sau imperative; - răspunsurile să fie laconice, în termeni de da sau nu, cifre etc.; - volumul de informații vehiculat să fie rezonabil; - întrebările să nu solicite decât cunoștințele deținute de grup. Etape: - distribuirea rolurilor; - inițial există o ordine de luare a
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
și de Iacob din Vitry (cf. nr. 2229), el prezintă în prim-plan cele două ordine mai importante și mai răspândite în epoca finală, și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care le aprobă, spre deosebire de alte mișcări ambigue. Această temă este reluată și sublimată poetic de Dante (cf. Paradis, XI-XII). Referința la valdezi și umiliați este evidentă. Acest contrast corespunde unei exegeze istorice exacte. Mai mult de atât, Burcard este singurul care menționează numele inițial de «pauperes minores
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căci e dificil să discerni dacă prietenia lui Pompeius este mai degrabă o dovadă a greșelii lui Ovidiu sau mai mult un ajutor: Erroris nam tu, vix est discernere, nostri Sis argumentum maius, an auxilium. (v. 25-26) Exprimarea este oarecum ambiguă: dacă nu ne înșelăm, pare a sugera că sprijinul care i-a fost dat în mod constant de Sextus Pompeius nu este un ajutor oarecare (auxilium), ci, mai degrabă, argumentul, dovada cea mai mare (argumentum maius) a erorii lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anticipând laudele (En patet in laude sarea lata tuas) pentru ceea ce va face ea ca să-l salveze pe Ovidiu, dar nu se poate nega sub nicio formă că expresia "soarta noastră îți oferă un titlu de glorie" e cel puțin ambiguă. Fără îndoială, poetul trebuie să se fi gândit și la gloria care i s-ar fi cuvenit soției datorită faptului că s-a interesat de soarta soțului în exil, dar nu e mai puțin evident că, o persoană care cunoaștea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
manevrele care intenționau să glorifice casa lui Augustus și care sunt sesizabile cu ochiul liber, decât evidențiind asemănarea fundamentală a epitetelor folosite pentru Jupiter și Fabius: Maximus și unul și celălalt. După vizibila modificare a versurilor în timpul exilului, formularea pare ambiguă poate la început fusese mai puțin ambiguă -, astfel încât Bernini s-a gândit că este vorba de un elogiu adus lui Augustus, în timp ce epitetul Maximus îi unea nu pe Augustus și Jupiter, ci pe Maximus și Jupiter. Acest lucru reiese mult
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus și care sunt sesizabile cu ochiul liber, decât evidențiind asemănarea fundamentală a epitetelor folosite pentru Jupiter și Fabius: Maximus și unul și celălalt. După vizibila modificare a versurilor în timpul exilului, formularea pare ambiguă poate la început fusese mai puțin ambiguă -, astfel încât Bernini s-a gândit că este vorba de un elogiu adus lui Augustus, în timp ce epitetul Maximus îi unea nu pe Augustus și Jupiter, ci pe Maximus și Jupiter. Acest lucru reiese mult mai clar din faptul că explicarea epitetului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
După ce a auzit "originea distrugerii sale", Paulus a început să se vaite din cauză că poetul a înțeles greșit adevărata sa atitudine față de Augustus (erratis meis). Ni se pare că Paulus recunoaște pe jumătate că el a provocat cu atitudinea sa, destul de ambiguă, confuzia lui Ovidiu! Oricare ar fi fost adevărul, Ovidiu vrea să vină în întâmpinarea lui Paulus și a dorinței acestuia de a se vedea disculpat (pentru a-și putea asuma și apărarea lui Ovidiu). Într-adevăr, Ovidiu, amintind de circumstanțele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
părăsit această speranță, deși am mascat-o, cum am putut mai bine, cu aceleași adulații la adresa lui Augustus, în care, însă, nu mai credea nimeni (nici măcar împăratul). Mai mult, când îmi venea inspirația poetică, nu ezitam să mă distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea bine unde se termina măgulirea și unde începea bătaia de joc (prietenii mei, însă, înțelegeau totul din zbor). De exemplu, poetul adresându-se soției 404, care se plângea că "nu știu cine" o jignise spunându-i soție
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-o chiar stângace și total nepotrivită. În Japonia tăcerea semnifică spațiul său pauză în timpul comunicării verbale, iar japonezii acorda o importanță deosebită tăcerii, pauzele sau tăcerea fiind interpretate cu mare atenție. Stilistic, japonezii sunt învățați să fie indirecți și oarecum ambigui în menținerea armoniei; de aceea, tăcerea poate fi utilizată pentru a evita stilul direct, tranșant, nihilist, dur94. Și tăcerea este considerată ca făcând parte din paralimbaj. Adeseori, calitățile paralingvistice, vocalizările și noninfluențele dezvăluie statutul emoțional al vorbitorului și/sau vivacitatea
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
care furia apare la nivelul sprâncenelor doar pentru o clipă, poate fi un punctator conversațional, accentuând un anumit cuvânt sau frază"216. 2) când furia este exprimată doar la nivelul pleoapelor, acestea sunt tensionate, privirea este fixă, pătrunzătoare; semnificația este ambigua, oricare din posibilitățile menționate anterior fiind luate în calcul. 3) în furie, gura poate avea două poziții de bază: fie închisă, cu buzele presate una împotriva celeilalte fie întredeschisa, când, prin coborârea maxilarului, ia forma asemănătoare unui pătrat. Prima situație
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în partea superioară a feței, prin coborârea sprâncenelor, a frunții, eventual și a pleoapei superioare, tristețea putând fi însă vizibilă și la nivelul pleoapei inferioare. Dacă apare doar la nivelul gurii (fără implicarea frunții și a pleoapelor) expresia facială este ambigua: ar putea fi o supărare ușoară, sfidare, sau orice altceva. Expresia facială tipică a acestei emoții are următoarea reprezentare:colțurile interioare ale sprâncenelor sunt ridicate și pot fi apropiate unul de celălalt; de asemenea, colțurile interioare ale pleoapei superioare sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ai lui Silviu Brucan / 141 Manipulări / 146 Sfera politicii / 151 Din nou începutul: societatea civilă / 157 Putere versus opoziție / 158 Stalinism cu față umană / 165 Iliescu: fenomen sau sindrom? / 172 Opoziție versus Putere / 175 Un parcurs inițiatic / 190 O constituție ambiguă / 195 Către o alternativă / 198 Norocul și nenorocul Convenției Democratice din România / 212 Problema minorităților / 220 România și contextul regional / 223 Dureroasa renaștere a statului / 226 Bătălia pentru reforma economică / 242 Romania agrară și marile ei dificultăți / 245 Cetățenia europeană
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vreme de secole, își legitima apartenența la marea familie a statelor democratice din Europa. La 11 decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și de guverne ale UE decidea începerea negocierilor de aderare cu România și Bulgaria. O constituție ambiguă România adoptase încă din 1991 o nouă constituție, care consacra principiile fundamentale ale democrației. Dezbaterile în jurul acestui text elaborat de o comisie de juriști români, susținuți de specialiști occidentali, mai ales francezi, au pus în evidență dintru început câteva puncte
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu Alexadru Bârlădeanu și Dan Marțian. Mai mult, în august 1991, Petre Roman reacționase extrem de energic condamnând puciul de la Moscova contra lui Gorbaciov, în vreme ce Iliescu ezitase îndelung, se izolase departe de presă și apoi dăduse o declarație încă și mai ambiguă decât cea a lui Mitterrand în Franța. Riscurile unui puci conservator care să blocheze procesul de retragere a URSS din sistem erau cu atât mai mari în România, cu cât forțele reacționare erau foarte puternice ca urmare a politicii echivoce
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
decembrie 1989 un imaginar pe care l-am putea califica drept metaforă a subversiei în raport cu instituțiile puterii, care nu pot fi imaginate decât ca dușman al societății. Acest discurs a suscitat în rândul membrilor și simpatizanților AC o atitudine destul de ambiguă față de partidele politice de opoziție, pe care simțeau nevoia să le tuteleze și să le îndrume la limită chiar să le controleze din exterior. Idealizate ca paradigme ale luptei contra dictaturii, dar mustrate cu o exasperare afectuoasă în măsura în care propria lor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
femeile: trebuie să distingem între elementele lizibile și procesele de profunzime. Mai mult, este necesar de aceea suntem istorici să ne oprim un moment asupra statutului femeii înainte de 1989. Instaurarea regimului comunist a însemnat pentru condiția femeii o cotitură mai ambiguă decât se consideră de obicei: trebuie să se spună că femeile au cucerit piața muncii, sau că această piață și le-a aservit? Pe fondul unei mentalități încă patriarhale, apariția bruscă a modelelor de promovare feminină masculinizată de pildă femeile
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]