2,278 matches
-
a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare să-și cultive, el însuși, cu mult orgoliu, o imagine de „mujic”. Este rotofei - genul „dulap ambulant” - și are o barbă în paragină, stil Tolstoi.) Mai spune Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, că Minsk și Kiev sunt orașe străine pentru mine”. Declarația lui Varlamov i-a supărat cumplit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă convinge că am ajuns aici, niște ilustrate de la chioșcurile încă deschise, lucru pe care nu-l fac de obicei. Întotdeauna prefer să-mi iau albume cu texte, din care mă informez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
etapa de la Bordeaux. Oricât de mult ți-ai dori să contempli peisajul sau să participi la vreo discuție în compartimentul vecin, e bine să-ți învingi ispita, să nu amâni pe mai târziu însemnările drumului. Un asemenea rol, de cronicar ambulant, îți pune o reală problemă a timpului, a felului în care îl poți folosi. Ai două opțiuni: a) să recuperezi emoțiile trăite mai devreme, în zilele precedente, când nu ai avut răgazul să le notezi în jurnalul tău, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
artist onorabil, a cam stat „sub vremi”, a plasat cel mult niște „bombițe” artistice în poemele și în cântecele sale, ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți, cu atitudine morocănoasă, coifuri țuguiate, argintii, vizierele ascund ochii (vigilenți sau, poate, doar plictisiți în fața afluxului de cavaleri, târcoveți, circari și vânzători ambulanți), însă el ridică din umeri și se întreabă în gând dacă are filme de rezervă, are, în rucsac așteaptă și un aparat digital, de ultimă generație, scump, dar pasiunile costă, zoom optic, zoom digital, își aduce aminte cuvintele vânzătorului din
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mort, făcuse minuni. Era un medicament puternic și care putea să readucă viața într-un corp măcinat de Zogru. Dar, desigur, încă nu se știa ce conține sângele lui Andrei Ionescu. El devenise o rezervă importantă, un fel de antibiotic ambulant și atât. Dar cum în ultimele săptămâni nu mai depistase nicăieri misteriosul virus, nu avea nici un material de studiu, nici un sânge infestat, în afară de al lui și al senatorului. Iar noaptea, la Arene, a fost una puternică: Giulia era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din lemn acoperite cu icoane făceau legătura între buticuri și asigurau comunicarea cu etajele de sus. Arome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scaunele din sufragerie. Doamna Grielescu nu se simțea niciodată prea bine cu sănătatea. Judecând după ridurile feței, trebuie să fi fost trecută de șaizeci de ani și nefericită din această pricină, dar foarte exigentă cu bărbații - un manual de etichetă ambulant. Era cu neputință să‑ți dai seama cât cunoștea din trecutul de Garda de Fier al soțului ei. La sfârșitul anilor treizeci, când nemții cuceriseră Franța, Polonia, Austria și Cehoslovacia, Grielescu era mare ștab cultural la Londra și, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Laza și tot ce se putea face praf și pulbere. Pe măsură ce acestea dispăreau, se vedea cu ochiul liber cum copoșii de la conducere prosperau pe zi ce trecea, apăreau ca din pământ pe numele unor foști pârliți unii din tagma comercianților ambulanți de gumă de mestecat, ajunși acum în fruntea bucatelor, magazine luxoase prin centrul orașului, vile, lacuri cu pești și zone de agrement, societăți comerciale și alte chestii din acestea ce pot face viața dulce unora, bașca distracție la cataramă la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Emma fără ocolișuri. Fă-ți și tu părul ăla să arate ca lumea, cumpără-ți niște haine mai acătării și, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai boscorodi orice tip înainte să apuce să zică ceva. Nu toată lumea e o enciclopedie ambulantă ca tine, și tot sunt oameni de treabă. Darcey oftă, dar se învoi că vorbele Emmei aveau un sâmbure de adevăr. Prea nu avea răbdare cu oamenii și prea se grăbea să le demonstreze bărbaților că nu era cine știe ce blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întunecat, viziune dusă printr-un formalism extrem la o adevărată artă, dacă ar mai fi zugrăvit în spatele palmierilor marea albastră m-aș fi arătat satisfăcut de această pădure de treisprezece palmieri, dar marea e absentă, palmierii stau ca la fotografii ambulanți de pe litoral încadrați în romburi de culoare, apoi ochii mei se opresc fascinați de strălucirea Răpirii din serai de pe peretele de deasupra canapelei pe care dorm, călărețul arab încearcă s-o salte pe frumusețea răpită pe șaua calului său, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu mirosul tău de femeie, Anne, cu care m-ai îmbibat de două nopți, găsești de toate acolo, dar și lucruri noi, sunt și mărfuri orientale și cărți, eu tot ezit să-mi cumpăr un Bailly, dar, până la urmă, cântăreți ambulanți prin metrou, un negru cu saxofonul, e plin de negri la Paris, și-aș întreba-o pe fata din fața mea dacă se vede ceva pe mine de mă privește țintă, Se vede?! Ce? mă întreabă Marius cu dreaptă uimire, Porte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un an și jumătate, Hiyoshi urmase Calea Războinicului. Dar nu umblase cu o sabie lungă la șold, urmărind să-și desăvârșească tehnica artelor marțiale. De fapt, cu puținii săi bani, cumpărase ace de la un negustor cu ridicata și devenise negustor ambulant. Călătorise până În Kai și Hokuetsu, mereu fiind gata să-și strige mărfurile: Cine are nevoie de ace? Ace de cusut avem, de la Kyoto. Cine mai dorește, cine mai poftește? Ace pentru bumbac, ace pentru mătase. Ace de cusut din Kyoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să mă răzgândesc. Poți păstra barca. Își săltă bocceaua cu marfă pe care și-o pusese drept căpătâi, și-o aruncă pe umăr și se urcă pe mal. Koroku Îi urmărea tăcut fiecare mișcare. Observă, mai Întâi, aerul de negustor ambulant și replicile arogante ale unui adolescent care bătuse drumurile de colo-colo de unul singur. Hiyoshi se resemnă, oftă și dădu să plece, cu inima grea. — Stai, Hiyoshi. Încotro te duci? — Barcă nu mai am, așa că n-am unde dormi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Futatsudera. — Futatsudera e chiar lângă Hachisuka. Pe cine cunoști acolo? Dogarul Shinzaemon este rudă a mea dinspre mamă. — Shinzaemon e din familie de samurai. Ei bine, atunci Înseamnă că și mama ta e urmașă de samurai. Oi fi eu negustor ambulant acum, dar tatăl meu a fost samurai. Oamenii se Îmbarcaseră În luntre și prinseseră prăjina la locul ei, așteptându-l pe Koroku să se urce la bord. Acesta Îl cuprinse pe Hiyoshi cu brațul de umeri și se suiră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era el de Jupân Ciupitu’ - până la capăt. În ziua plecării, Shichinai Își schimbă Înfățișarea, până la modul de a-și lega părul. Avea să călătorească incognito, deghizat În neguțător de ulei din Kiyosu. Hiyoshi Își luă din nou hainele de negustor ambulant de ace, din vara trecută. Aveau să se prezinte ca tovarăși de călătorie ocazionali, pe drumul spre Mino. — Maimuță, când ajungem la punctele de control, ar fi mai bine să trecem separat. În regulă. — Tu, care ești un palavragiu, Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
orbi. Era posibil să fie Koroku unul dintre cei mai orbi? Pe măsură ce simțămintele de dezgust Îi creșteau, nu mai voia decât să fugă. Spre sfârșitul lunii a zecea, Hiyoshi ieși din casa unde stătea cu chirie pentru a-și vinde ambulant mărfurile. La colțul unei străzi lăturalnice, dădu peste Hikoju, care avea nasul Înroșit din cauza vîntului uscat. Reparatorul de arcuri ajunse lîngă el și-i Îndesă În mână o scrisoare. — După ce-o citești, mestec-o și scuip-o În râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atunci ce te-a adus pe aleea unui cartier rezidențial ca acesta? — Am crezut că era o scurtătură. — Minți, se Întoarse Mitsuhide cu trupul puțin Într-o parte. Când te-am văzut, mi-am dat seama că ești un negustor ambulant și călător Încercat. Prin urmare, ar trebui să ai atâta minte Încât să știi dacă poți vinde sau nu ace la o reședință de samurai. Am mai vândut, deși rareori... — Te cred că a fost rareori. Dar se poate. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce i se uscau pe față Îl usturau. Oare portarul credea că Hiyoshi Își bătea joc de el, Încrețindu-și anume nasul? Întinse mâna să-l apuce de ceafă. Făcând un pas Înapoi, Hiyoshi răspunse: — Sunt negustor de ace. — Negustorii ambulanți nu intră pe poarta asta fără aprobare. Ieși afară! — Mai bine Întrebă-l Întâi pe stăpânu-tău. — Și de ce-aș face asta? — L-am urmat Încoace fiindcă așa mi-a spus el. Am venit cu samuraii care tocmai au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se supună clanului Imagawa și toate veniturile și proviziile militare din provincie, cu excepția cheltuielilor cotidiene, erau trimise la castelul lui Yoshimoto din Suruga. Hiyoshi găsea că viitorul Mikawei era, Într-adevăr, foarte sumbru. Știa, din călătoriile sale de negustor ambulant, că oamenii din Mikawa erau Încăpățânați și mândri; n-aveau să se supună umili la nesfârșit. Dar clanul pe care-l urmărea cel mai atent era, În mod firesc, clanul Oda din Owari. Deși ajunsese departe de Nakamura, Owari era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
n-au auzit de el; aici, În Owari, eu sunt singurul său admirator. — De unde știi asemenea lucruri? — Am stat mult timp În Mino și... Tokichiro se opri la mijlocul frazei. Nu-i vorbise niciodată lui Inuchiyo despre aventurile lui ca negustor ambulant, despre perioada petrecută cu Koroku În Hachisuka și despre spionajul În Inabayama. — Ei, hai c-am pierdut timpul, spuse Inuchiyo, Încălecând din nou. — Ne vedem pe terenul de adunare. — Exact. Pe curând. Cei doi se Îndepărtară grăbiți, spre capetele opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
impulsivă și amnestică (epilepsia); - fuga prin carențe educativ-emoționale, conflicte familiale, presiuni și pedepse aplicate copilului; - fugile impulsive, dar conștiente și conservate amnezic, ale psihopaților; - vagabondajul patologic din cazul demențelor senile, deliranților sau oligofrenilor; - vagabondajul economic sau social (șomeri, exilați, profesiuni ambulante, dezertori, bolnavi psihic evadați din spitale); - vagabondajul migrator (bande de delincvenți). Atentatele la moravuri și prostituția au următoarele forme: - prostituatele înnăscute sunt, după clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin: impudicitate, frigiditate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
oferă terorismul. Am În fața ochilor fotografiile unor tinere studente musulmane, cu ochii de tăciune aprins, frumoase, cu seriozitatea asumată a fetelor care au fost nevoite să se ocupe de timpuriu de problemele celor mari, dispuse să se transforme În bombe ambulante și să moară pentru a face rău inamicului. Sinuciderea lor este curajoasă, dar contextul terorist În care aceasta s-a consumat este imoral pentru că se folosește cu dispreț de victime. Un copil care merge la școală, o femeie care se
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
antibacterieni, virali sau antitumorali, celulele dendritice oferă informația asupra structurii antigenului prin același mecanism (fig. 7-12). Moleculele de MHC cl. a II-a, care țin în palma lor antigenele agresoare (bacteriene, virale sau tisulare non self) sunt asemeni unor negustori ambulanți, care oferă marfa lor unor clienți veniți să o cumpere (metafora aparține oncoimunologului Robert A. Weinberg 6 (fig. 7-12). Amplificând metafora lui R.A. Weinberg, respectiv „palma MHC care oferă antigenul clienților limfocite“, este de reținut că „piața“ unde se petrece
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]