3,529 matches
-
ce mi se-nșiruiau În laturi erau destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am revenit, cu spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ta. Am încercat să interpretez în fel și chip inscripția aceea, numai că degetele cu unghii sângerii au rupt cu violență botnița Pepitei, iar ea se arătă gata de război. Dunga subțire de păr din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că el s-ar fi putut complace într-un joc de aparențe, ca într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta mort, rațiunea umedă a lui Cosmin se crispă și refuză să se mai lase stoarsă ca o căciulă de lână ținută la aerisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un petic de pădure mai vechi, parcelă brăzdată de șanțuri și de mușuroaie, într-un loc îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își respecta imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
către ușa boltită, pe pragul bisericii și în exterior se înfiripează, iarăși, silueta gheboasă transparentă, ca de fum, a gnomului. Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să-și bage laba lui butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme sare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atâtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. Da de cine să le fie frică boierilor, măi Marine? De tine, mă?... Vai de căpățâna ta, Marine! Unii râseră, dar alții strigau amenințător: ― Ba să le mai fie frică și de noi! ― Apoi de bine și de bucurie nu s-au strâns ei! zise Serafim Mogoș. ― Poruncile cu împărțirea pământurilor o fi umblând să le dosească! zise Ignat Cercel. ― Bine că ne-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi primarul, care privise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sat. La despărțire, Pravilă a declarat că el se spală pe mâini, că nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era pierit rău. Deocamdată socotea să se mai odihnească puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau țipetele nevestei logofătului, dinăuntru. Alături, în cancelarie, se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile oamenilor. Petre trecu în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al fizicii. Iată, trebui să recunoască în sinea lui, ceea ce-l tulbura cel mai mult despre această epavă. Dacă ar fi fost conformă cu normele admise, prin formă și compoziție, originea ei non-umană nu ar mai fi părut atât de amenințătoare. Sentimentul lui nu era simplă xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul să fie într-atât de straniu. . ― E ceva sus! Kane arăta cu mâna. E timpul să lăsăm speculațiile sterile, își zise Dallas cu hotărâre, și să înfruntăm realitatea. Potcoava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în care aceste reguli imperative ar trebui să fie aplicate. Într-o situație critică, nu trebuie să ne bazăm decât pe gândurile și sentimentele proprii. Așa am făcut eu. Așa văd eu lucrurile cât timp creatura nu are un comportament amenințător față de unul dintre noi. Aceasta se poate întâmpla mai târziu, caz în care ea trebuie să facă față a șase persoane gata de orice. Nu se va petrece ca și cu Kane, care nu-și închipuia o astfel de pățanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai întotdeauna deoparte, rezemând gardul, cum se glumește uneori despre cineva care nu participă la petrecere. Astăzi, când mă îndreptam spre stația de autobuz, mi-a aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau niște priviri ca ale unui om nebun. M-am speriat, m-am smucit din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este personală). În același fel, Isus a crezut că Dumnezeu se mâniase pe poporul său pentru că i-a refuzat cuvântul. Observăm acest lucru când Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 19,41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă, mai rânjită, mai amenințătoare decât tot ce inventaserăm noi vreodată în materie de măști pentru Vrăjitroaca. Abia pe la zece seara a ieșit din canal și a intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment, povestirea. Din loc în loc am simțit și până acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]