1,851 matches
-
Muntele de Foc, Hor încremeni. Uitîndu-se la el, și ceilalți se schimbară la față. Auta nu bănuia la ce se gândesc. Începu să simtă în el o neliniște aspră, crudă, întîia oară atât de mare de când se știa. Soarta răscoalei amenințate îi ridică un nod în gât și i se păru că aerul se împuținase. Într-un târziu, Hor îl întrebă pe cîrmaci: - Poți s-o nimicești în aer, înainte de a ajunge la muntele acela primejdios? - Nu! murmură cârmaciul cu glas
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fapt, a și salvat-o. - Dacă tot am alunecat pe panta confesiunilor... Cine-a tăiat și-a amestecat, cu pietriș, creierii inventatorului Mișcării DA-DA? Cine erau incalificabilii asasini? Cine punea atât de puțin preț pe cultură? Se mai simt amenințate persoanele ce au fost amestecate, acum 60 de ani, în această afacere? - Vedeți, domnule Floyd eu, acum, am să vă spun niște lucruri pe care nu le-ați găsi într-o gazetă de seară. - La noi nici nu există gazete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De la incendiul acela, oamenii sînt mult mai atenți la ce se Întîmplă În jur, chiar și aici, În Residencia. S-au făcut scheme de supraveghere a cartierelor și patrule de securitate. — Patrule de securitate? (Cabrera părea sincer surprins, simțindu-și amenințat monopolul asupra activităților polițienești.) E multă criminalitate În Residencia? — Sigur... ei, adică, nu. M-am apucat imediat să scotocesc biroul În căutarea unei batiste, bucuros să-mi pot ascunde fața măcar pentru cîteva clipe și Întrebîndu-mă dacă-i șoptise cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
respect. Puțină înțelegere. Nu mi-a fost deloc ușor, să știi. Și nu e imoral, oare, ca oameni care n-au fost niciodată la un pas de rug, care nu s-au văzut târâți, ca mine, în fața tribunalului Inchiziției, interogați, amenințați, să mă judece pe mine că m-am temut? ― Frica, zicea Leonardo, se naște mai iute ca orice. ― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există înfricoșați fără
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unei mașini de strivit suflete. ― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu ești problema fiecărui om care se teme. Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată amenințat. ― Nu știu dacă mă mai interesează asta. Ceea ce s-a petrecut m-a schimbat. Nimic nu mai e ca înainte. Așa că îți las ție adevărul pentru care mă judecați. Eu i-am dat de ajuns din viața mea. Cred că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Granada, cam la fel ca tatăl meu cu câțiva ani mai înainte. Poate că boala unuia și descurajarea celuilalt avuseseră același efect, și anume de a-i determina să-și transmită mărturia și înțelepciunea unei memorii mai tinere, mai puțin amenințate, de mi-ar pune Cel-de-Sus paginile la adăpost de foc și de uitare! Noapte de noapte, așteptam continuarea istorisirii, pe care o întrerupeau uneori doar schelălăielile unor șacali aflați prin preajmă. În a treia zi, totuși, doi soldați au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în care dăduse norocul peste mine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ocupe insula Kamaran, controlau cu strășnicie intrarea în marea Roșie și debarcaseră trupe pe coasta Yemenului. Șeriful se temea că vor ataca și convoaiele de pelerini din Egipt care obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reactualizează deci cosmogonia nu numai de fiecare dată când "făurește" ceva ("lumea lui proprie" - teritoriul locuit - sau o cetate, o casă etc.), ci și atunci când vrea să asigure o domnie fericită unui nou Suveran sau când trebuie să salveze recoltele amenințate, să poarte cu succes un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou suveran poartă numele de "Facerea Lumii", iar acest ceremonial se repetă și pentru salvarea recoltelor amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea Lumea au devenit formule rituale. Oamenii le repetă cu felurite prilejuri: pentru fecundarea unui pântece
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spune că și-a îndeplinit funcția până la capăt. Omul nu a fost decât în parte "izbăvit" din starea individuală, ceea ce l-a făcut, de pildă, să intre într-o criză de profunzime și să-și recapete echilibrul psihic pentru moment amenințat, dar nu să se înalțe la spiritualitate și să aibă revelația uneia dintre structurile realului. Acest exemplu poate arăta, după părerea noastră, că omul areligios al societăților moderne este încă hrănit și ajutat de activitatea inconștientului său, fără să atingă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi intrat în război deoarece tot flota ei trebuia s-o apere. Ambasadorului portughez la Londra i se repetă, în această privință, sfatul Guvernului britanic, în cuvinte răspicate și, pentru unii de-a dreptul umilitoare: dacă Portugalia se simte amenințată și vrea să intre în război, e liberă s-o facă, e un lucru care o privește; dar în nici un caz intrarea ei în război nu poate fi justificată prin alianța luso-engleză. Afonso Costa, totuși, declară război Puterilor Centrale și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avea cine să-i apere, că nu „se egzista“ nici o dreptate pentru ei. Erau tolerați în piață, așa cum erau tolerați în camionul sau autobuzul cu geamuri văruite care îi aducea, ca pe pușcăriași, la oraș. Erau tolerați în satele lor, amenințați mereu cu mutarea la bloc. Erau anii când se vorbea tot mai stăruitor de crearea unor sate care să rupă gura Europei. Proiectul umbla doar ca un zvon, pregătit mai mult să obișnuiască oamenii cu ideea că, în curând, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel de atac emoțional. Nu din pricina frumuseții sale, departe de asta - conștientizarea era mai aproape de groază decât de încântare -, ci pentru că forța unui astfel de moment, care îți prinde inima în strânsoarea sa și o strivește până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe Sheila. Sheila mereu făcea câte ceva și câteodată mă lua și pe mine. Denisha zicea că e ca să se simtă ea mulțumită că face un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chiar dacă nu recunoaște, simte nevoia să fie condus. Îi face bine să știe că are o „mamă“ autoritară, pentru că nu e În stare să răzbească În viață prin puterile lui. La serviciu probabil că se află mereu pe lista celor amenințați să fie dați afară pentru că e complet lipsit de inițiativă, nu are nici relații, În schimb are rude În străinătate. A scăpat de fiecare dată datorită copiilor, Întrucît oamenilor li s-a făcut milă de el. Dar acum, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de aceea îmi prevestiră zile rele cu Fărocoastă. Mai mult. Silite să se așeze cot la cot cu un proscris, ele însele puteau fi atinse de lepra socială. Simpla mea prezență le făcea pe aceste dragi ființe să se simtă amenințate, nici ele nu știau în ce fel. Era un sentiment la zona de interferență, un soi de presentiment. Nu cumva trebuiau să se arate vigilente? Se obișnuiseră cu suplinitori schimbați în fiecare an, a căror companie nu le punea probleme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lume. Patru contra unu e o lașitate, am să povestesc asta acasă, și soției și șefului, dar am să spun că au fost șase contra unu. Au. Portofelul gros e confiscat, iar călătorul bine hrănit e pălmuit, călcat în picioare, amenințat, înjurat, scuipat și umilit în toate felurile posibile, până și de niște fete care după vârstă ar putea să‑i fie fiice, dar ele sunt copiii unor oameni care, din păcate, le‑au educat prost, încât au devenit niște tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un individ ținând În mână o valiză diplomat neagră, suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate de gruparea anarhistă Celebrul animal. Perfizii teroriști, care nu apreciau efortul depus de gospodarii orașului, puseseră Însă la punct un mecanism complicat care declanșa, În momentul dezamorsării bombei de la arteziană, prăbușirea unui panou publicitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
declară marele salvator al țării de la colaps, (nu vă faceți iluzii, asta este doar în viziunea lui, bineînțeles). Numai un moment vă rog, uitați-vă cum privește îngrijorat în toate părțile fiindcă el, celebrul premier Emil Boc se simte mereu amenințat, pe lângă cei pe care i-am enumerat mai sus, și de pensionarii cărora le-a tăiat pensiile, de bugetarii cu lefurile reduse cu 25%, de muncitori și de sindicaliști, de câinii trimiși la eutanasiere, de țepile din Piața Victoriei, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
toate, toate sunt semne ale fricii. Bombele atomice și cu neutroni au fost inventate de lașitatea bărbaților acestei lumi, G.P.! Armele sunt prelungiri ale bărbaților. Cu cât armele sunt mai puternice, cu atât bărbăția celui care posedă arma este mai amenințată să dispară. Să nu plângi, G.P., să nu te plângi și să nu ceri ajutor nimănui!“ Noapte bună, apă bună, Io-s Întâiè după lună! Noapte bună, apă mare, Io-s Întâiè după soare! (Descântec de dragoste din Maramureș) — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
școală a jertfei și iubirii de Dumnezeu și neam, dârzenie și unire. Ajutorul reciproc înseamnă dragoste, iar dragostea înseamnă pace, lege plăcută lui Dumnezeu și folositoare omului. Să ne alimentăm permanent din această lege! Existența noastră ca Neam ne este amenințată și avem o singură cale care să ne asigure continuitatea, aceea a vieții spirituale, calea ascendentă care urcă la Dumnezeu. Căpitanul a fost o revelație care, cu voia lui Dumnezeu și cu propria jertfă, a statornicit legi și a trăit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șeful guvernului în acel moment. „Suntem creștini. Te prinde mila în fața celui mai mare dușman. Te doare rana potrivnicului. Ți se revarsă în suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă în stare de legitimă apărare, nu omori, ci lupți pentru Patrie, pentru credință, pentru Dumnezeu.” (Neculai Totu, Însemnări de pe front). În câteva cazuri, am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]