67,494 matches
-
Bucuța la Ionel Teodoreanu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Hoban, I. Peltz, de la Dinu Nicodin și Teodor Scorțescu la Octav Șuluțiu, la Radu Tudoran și mai aproape de noi, la Marin Preda și D. R. Popescu. Și încă nu i-am amintit pe toți câți au avut privilegiul de a fi comentați de Vladimir Streinu. Sigur că textele, aș zice capitole, sunt mai întâi studiile lui de sinteză, din păcate, rămase cam în umbră, în comparație cu cele privind poezia. Astfel, în cel intitulat
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și Reymont. Tipul opus (ca într-un diptic) este al eroului caracterizat prin moleșirea energiei vitale, al apaticului, care-l amintește pe Oblomov al lui Goncearov. Multitudinea de exemple trimite la nuvelele și romanele lui Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Hortensia P. Bengescu, Mateiu Caragiale și E. Lovinescu. Oprindu-se la Bizu, eroul romanului cu același nume, criticul bagă de seamă
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
remarcă marea varietate a formelor, permanenta ambiție de a se înnoi, ceea ce îl apropia de Balzac. Spre deosebire de majoritatea comentatorilor, el socotește Amândoi, drept unul dintre cele mai subtile romane prin caracterul său detectiv, dar și prin satirizarea acestei formule. Ne amintim cu ce admirabil simț al plasticității l-a caracterizat pe josnicul parvenit Pirgu. Acele considerații păreau desprinse dintr-un context mai larg și acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
o lună de zile, o experiență de neuitat. La întoarcere am călătorit cu un vapor pe Nil și apoi pe un canal paralel cu fluviul, până la Port Said. Nu mai știu cât a durat călătoria cu acest vapor dar îmi amintesc că am coborât într-un port, Elcantare, în plină mitologie. Ne-am continuat drumul spre țară prin Palestina, într-un spațiu încă mai plin de taine. Am străbătut Via Dolorosa, urmând drumul de calvar pe care a mers Iisus, arătând
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
mai ales că adaptarea este realizată în versuri și nu traducere liberă. Nu facem acum decât să semnalăm evenimentul cultural, dar critica traducerii trebuie lăsată în seama specialiștilor. Sigur, ea se pregătește. Ca să ne facă plăcere, autoarea acestui cuvânt introductiv amintește de strălucite prezențe românești la Paris, începând cu Anna de Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
tîrît prin genți de poștași furioși! Dar văd, cu uimire, că ceva, undeva, prin inconștient, se opune lecturii!! Așa pățesc întotdeauna cu cărțile împrumutate! Cred că v-am mai spus, neplăcerea de-a le da înapoi mă împiedică (fiindcă îmi amintesc mereu de ea) să gust chiar din plăcerea de-a le citi! Drept care, după ce le țin un timp, le înapoiez, nostalgic, intacte. Scriindu-vă, explicîndu-vă mecanismul, caut să-l aduc în conștient, să mă vindec de zarnacadeaua asta și să
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
visează acum odăi, casete? Cel puțin eu, visez, de cînd mă știu, fără nici o cenzură, pizde, nu farfurii!! * Foarte bun titlul ultimului volum al lui Dinescu! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra tinerei poezii! Teroarea lui Dinescu exercitată asupra mea! Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
evreilor, de participarea la ororile războiului. Dar o astfel de generalizare ar fi absurdă în primul rând prin faptul că pasivitatea multora dintre ele era condamnabilă, iar în al doilea rând prin activitatea voluntară și distructivă a altora. Să ne amintim de actrița Marietta Sadova, cea care „joacă teatru mereu, mereu”, care are „ceva comic în aventurile ei politice”, dar ale cărei fapte sunt de o gravitate indiscutabilă. Deși celebra actriță nu avea delicatețea de a-și ascunde entuziasmul legionar nici măcar
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
se desăvârșea în Polonia) și cu Dimitrie Cantemir, și terminând cu tinerii intelectuali ai zilelor noastre vedem că un număr impresionant de români talentați și instruiți s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci nimic, să privești la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
antinomii”, așa cum tranșantul Virgil Ardeleanu, ponderatul Mircea Tomuș, sau talentatul Petru Poantă au asigurat, ei mai ales, ani buni, cronica literară, una care conta în țară. “Steaua”nu a fost, nu a dorit să se înfeudeze unor localisme. Să ne amintim rubricile lui Nicolae Manolescu, “Teme”, Gabriela Melinescu, Maria Luiza Cristescu. Și Steinhardt a avut numeroase articole la revista pe care o vizita, prin anii ’80, dis-de-dimineață, sosit de la Rohia, cu sămânță de vorbă duhovnicească, prietenos, sobru, dar cald pe neaștepate
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie după cei dotați pentru Păltinișul “catarilor”. Nu s-au
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
pe oră, apăsînd talpa goală pe accelerator, e oprită la o intersecție de polițiști: „Actele dumneavoastră!” Deocamdată atît! Ce sfîrșit dau acestei scrisori? De mîine, lîngă ceașca de teracotă galbenă, voi reîncepe seria din Iași. Încetul cu încetul îmi voi aminti de ultima vizită la dumneavoastră, de hamsiile cu care am uns tot apartamentul, de vinul băut (în lipsa lui Dinescu!), de așteptarea zadarnică a lui Dan Cristea, de constatarea dumneavoastră că proza lui Eminescu e greu de citit, de fotografiile arătate
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
cu gîndul ar fi trebuit să arate ca o argintărie fină și scumpă nu era decît un os o coastă acoperită de praf nu știam ce să fac cu ea corpul fusese îngropat demult cine avea nevoie să și-l amintească i-am auzit din nou acum vorbeau tare le simțeam vorbele urcîndu-se pe mine iar undeva sus de tot aveau să înfigă un steag undeva sus de tot unde nici nu mi-aș fi închipuit că exist aerul se umpluse
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
fie atribuită unei familii cu mulți copii, strămutată din Ferentari. “E clar că e un abuz”, clătină din cap Stelian. “E o încălcare a dreptului de proprietate”. “Ne-au cerut să semnăm că suntem de acord să primim chiriași”, își aminti Eleonora. Stelian o întrerupse nervos. “N-o să semnăm nimic. Statul și guvernul n-au decât să construiască locuințe pentru cetățeni, nu să-i dea afară pe unii și să-i aducă pe alții în loc!” Da, trebuie făcut ceva”, încuviință Stelian
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
la Moscova pe timpuri, după ce autoritățile române l-au schimbat cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
promisese că mă bagă și pe mine în el, numai că voi fi profesor de sport sau așa ceva. Bine, i-am zis, fie, numai bagă-mă! Pe atunci beam cafeaua indiferent, sugeam în schimb, cu entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
domnule Lucian Raicu, Deschid rubrica de gust și aromă, Culinare, cu un citat din Scedrin! „Papinca mi-a povestit odată că un englez a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
Și la morală, bineînțeles. Dar nu vor rămînea în aceste teritorii periculoase, ci se vor întoarce, fatal, tot la cărți. Sînt unul dintre cei, tot mai puțini, care pleacă aproape întotdeauna de la cărți. Realitatea înconjurătoare sfîrșește prin a mi le aminti, invariabil. Fie că la început citesc și apoi cobor în lume, fie că ocolesc, deliberat, textul cărților pentru a mă cufunda în textul aleatoriu și infinit al vieții din jur, pînă la urmă tot cartea rămîne ultim recurs. Cutare eveniment
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
culturală: prenoirea umanității. Adâncindu-și conștiința lor pur feminină vor renunța să cucerească ceea ce este, pentru a naște o umanitate mai bună, acea care trebuie să fie! Iar celor ce se tem că modestia e un semn de slăbiciune le amintesc cuvântul altui mare poet, Emil Verhaeren: “La vraie modestie c’est de viser haut”. Text transcris de Antonia Mușețeanu după manuscrisul din Arhiva Radio, Dosar 7/1935
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
pricina era o îmbulzeală de nedescris și o bucurie delirantă se revărsase ca un torent în amfiteatrele și pe coridoarele întregii facultăți. Lucrurile au fost puse la punct de-abia în ajunul Crăciunului, cînd, în cadrul unui meeting, ni s-a amintit că „sunteți sindicaliști”, că „vă aflați în plin efort de pregătire a examenelor”, că „vacanța va veni ca o destindere binemeritată după o muncă încordată” ș.a.m.d. Deci am fost siliți să ne mulțumim deocamdată cu 2 „felioare” de
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
mlădioasă și nemaipomenit de frumoasă, își va da și ea seama, mult mai tîrziu însă. Dar tot după ce va trece prin marea încercare a uciderii, de data asta nereușite. Nereușită pentru că un nemuritor nu poate fi ucis! Cred că vă amintiți că revolverul cu care Dunia încearcă să-l radă (și primul glonț chiar asta face, îi rade doar pielea craniului!) e al lui Sv., e, ca să fim mai exacți, strecurat de el tocmai pentru „bîlciul” ce va urma. Dunia, demnă
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
ori, cartea lui Valeriu Cristea. Și cred, eseul lui Liviu Petrescu. De lucrările fundamentale despre Dosto, nici vorbă! Trist. Orice spune Svidrigailov merită să fie citat, comentat. Prin aluzii, dar de cele mai multe ori direct, dînsul strecoară adevăruri din partea „cealaltă”. Vă amintiți, nu? „Dar dacă dincolo nu sînt decît păianjeni, sau altceva de felul acesta, zise el deodată.” Or eu cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni! Mi-am luat cu mine două cărți: Idiotul și Crimă și pedeapsă
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
cititorii României literare, ofer o copie a procesului-verbal întocmit de Securitate cu ocazia acestei a doua confiscări a Jurnalului..., document pe care l-am găsit în vara acestui an în arhivele Mănăstirii Rohia. Este, din păcate, un bonus care ne amintește de o epocă tragică și, sperăm, irepetabilă.
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]